2712.Azi așa, mîine tot așa, de cînd lumea tot așa

  Da, e o dilemă, am vrea cu toții să-I fim alăturea, dar cînd dăm de cerințele SALE. Ne muiem și dăm înapoi, azi așa, mîine tot așa și de cînd lumea tot așa. Nu numai noi, ci și alții de cînd e lumea mereu, îndărăt de la războiul aflării SALA corecte. Și de a-L urma cumsecade, e mare daravelă, să te încrezi în EL și să și reușești. Ne ajută, dar în anumite limite, ce-S SUS puse înaintea noastră să le știm.
  Le aflăm în timp cînd începem urcușul înălțării noastre spre culmi, ce ni le dorim. Tot mai sus, de regulă puțin reușesc și cu timpul tot mai puțini află calea SA. Sîntem din ce în ce mai delăsători, leneși și fără un orizont adevărat în față. Ci amăgiri semețe de dus nicăieri, publicitatea neantului, dar nimeni nu recunoaște ferm și clar.
  Ci amînări de azi pe mîine, pînă dăm de fundul sacului răbdării SALE și înțarcă bălaia. Cu barca pe uscat, o mai tîrîim o vreme și sătui de neputință închinăm steagul. Nu oricui i se poate orice.