marți, 24 ianuarie 2012

Obedienţi

   Se poate să ne desăvîrşim şi-n condiţii mai vitrege de existenţă, aşa-i momentul, alţii nu rezistă, dar tu da, nu eşti mai altfel, dar ai mai multă voinţă, îndărătnicie, simţul datoriei direct responsabile, nu spargi stînci, nici chiar aşa dar totuşi vrei să faci ce alţii încă nu pot şi încă îţi merge ai rezultatele sconate cu greu obţinute şi nu te laşi, e o luptă. De fapt viaţa e o luptă continuă, se întrezăreşte lumina după un greu traseu, dar contezi pe ea totdeauna de cănd ţi s-a dat sarcina, se poate cred orice de vrei neapărat.
    Sînt puţine dar totuşi sînt cazuri de implicare şi-n lumea faptelor obişnuite şi-n relaţii bune şi cu Divinitatea, într-adevăr intreprinderea e foarte dificilă, fiind cam pe două cărări diferite ce nici nu-s paralele ci deosebite şi totuşi continui. Şi-n timp au mai fost cazuri poate nu chiar identice, John Milton e un astfel de realizator ce a împăcat politicul lumesc cu arta şi religia desăvîrşit luptător pînă la limita posibilului şi cu mari, mari piedici nu numai umane ci şi de destin potrivnic, pentru că, zic eu, nu a ştiut chiar totul despre Divinitate cu toate că a fost preocupat dar a ratat de puţin ţinta şi a plătit.
    Tot aşa, uni-s obedienţi unei terori vremelnice, renunţînd la multe chiar la spiritualitatea cerută, ducîndu-şi viaţa cum pot sperînd la minuni şi nu-s şi descumpăniţi, dezamăgiţi pierzînd totul din vina lor, umblînd după prea mulţi iepuri, se-ntorc la final cu mîna goală cu o dezamăgire totală, ratînd viaţa şi-n faţa SA.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu