2837.Trebuiește continuarea neterminatei îndreptări

  Se mai amintește mereu în nedreptatea ce I se face LUI și nouă, de judecata de apoi. O trăsnaie de dus lumea de nas, Judecata e instantanee aici pe Pămînt cînd sîntem în viață. Pentru orice moment dorește CER-ul să ne evalueze și ce ne mai dă ca încercări și altele ce trebuiesc trecute. Noi neștiutori de EL și Lumea SA, o tot dăm după cireș, cît ne tot merge în neștire.
  Tot pe baza  judecăților CER-ești curente sîntem și puși la părăsiri și plăți de tot felul. De asemenea la cîte probe ce le avem de trecut în viață, așa de diverse. Doar ne vom mai da seama de cîte ne sînt necesare îndreptării corecte și aflării SALE. Îndreptare cumsecade între oameni cu bine și bun-simț și-n natură și oriunde.
  Cît încă sîntem în viață, că de nu reușim să ne prindem cît de cît și-o sfîrșim. Lamentabil și ne ducem dincolo, acolo ne trebuiește continuarea neterminatei îndreptări. Fără alte judecăți decît acele evaluări și reevaluări curente mereu.

2836.Poate se va îndura calea curată de a le arăta

  Că ne dăm drumul la gură, că sîntem fără pardon, cînd ni se apropie sfîrșitul. Oarecum știut, ne dă EL o învoire să ne dăm rotunzi oarecum. Celor din preajmă ne destăinuim, vrute și nevrute, și cîte ascunse trăsnăi și tîmpenii. Ne spovedim și cum e datina deocamdată nedreaptă, dar cine știe? La hurtă că se practică și pe bani nu oriunde, și la anumite persoane aflătoare de taine de îndreptare.
  Ce se dovedesc în timp salvatoare de se pricepe îndreptarea întocmai cum e cerută SUS. Li se zice celor în vedere de îndreptare, încă tineri, să părăsească lumea. Și cu ale ei cum îs încurcați nelegiuirii și chiar de-s spre mănăstiri răzlețite în trecere. Doar, să se afunde în cele pustietăți, doar oarecum singuri și sub pavăza SA, poate se va îndura calea de le va arăta. Doar calea SA, curată, demnă.
  De oameni adevărați și fermi pe poziții clare curate ce lumea nu se încumetă încă. Nici EL nu-i silește, mai e o oarecare vreme și se va afla cînd și cum atunci.

2835.Construit cu migală de părinți și societatea bună

  Ne rușinăm de adevăr, e posibil? Da de ce nu, e totuși ceva, în așa lumesc ordinar fără bunul-simț și simțul dreptății bune. Nu-i construit cu migală de părinți și societatea corectă și nici nu-i de mirare, se și vede peste tot. O apă și-un pămînt în nedreptăți cît vrei și nu vrei, e lumea oamenilor. De ce să le mai fie frică, nici nu-L știu, necuratul cu-i se închină, nu-i de nici o hasnă în CER și pe Pămînt.
  Doar CEL, Adevărat Domnul Dumnezeul tuturora, e dosit pe Pămînt și EL așa o vrut o vreme. Ce-o expirat de ceva timp, dar pe Pămînt încă nu se simte, în virtutea inerției. Ne facem că plouă, ce dacă ne tot părăsește și sîntem altoiți și ne irosim viața? Bine că ne dă cît ne mai dă, dreptul la așa existență limitată, că neputincioși sîntem la grămadă cam toți.
  Nu ne dăm la cale singuri, cum singuri ne-am înstrîmbat în timp, îndepărtîndu-ne de EL. Și El de noi, am tot plătit nu glumă și-i vremea de a ne reveni, nu-i chip singuri, se vede. Va face EL, începutul, cînd va socoti și altă istorie se va scrie pe Pămînt.

2834.Neputincioasă a se îndrepta din temelii, bine

  Numai la strîmtorare evidentă ne mai tragem pe seamă, unii, nu toți. Cei mai înrăiți nu ne vedem nici de cum lungul nasului, fără bun-simț o viață întreagă. Și de bine nici atîta, nu ne pasă, e firesc tratamentul pe moment și o facem și mai lată ulterior. Așa-i de rea și urîțită cu mentalitatea nedreptății între oameni. Fără conștiința dreptății adevărate, ca și acum cînd nedreptatea e tare și mare.
  Deci degeaba sînt cîte reguli de oarecare îndreptare, că nu-s bune dacă nu-s cum trebuie. Ci amînări de aprigă îndreptare care-i izbăvitoare, dar nu se dorește. Lumea-i fără EL și imorală, neputincioasă în a se îndrepta din temelii, cum trebuie. Degeaba-i amenințată cu cîte necazuri și suferințe, chiar și cu moartea. De nu-i dezmeticită de-a binelea, cum ne tot cere EL de SUS și încă nu-i vremea.
  O vom mai duce-o un timp, de tras barca pe uscat unii și alții, poate mai acătării. Restul se vor perinda fără rost prin lume, fără țel corect, ci anapoda în derută rea. Pînă va socoti EL că-i timpul acela de aflarea începutului de cale corectă.

2833.Aproximează demnitatea a fi oameni adevărați

  Că-s denumite casele domnului, acele construcții, cum or fi, dar acelea ce se țin în ele. Acțiuni, nu I se adresează LUI, ci nedreptății însăși ce I se face LUI și nouă. Și ne costă pe toți acei duși cu sorcova, de neputința de a fi cum trebuie în fața LUI. Și a noastră, unii neștiutori și aproximează demnitatea de a fi oameni cu adevărat.
  Că se vor schimba multe cînd va fi timpul, hotărît doar de EL, din CER, nu de pe Pămînt. De oamenii mai ales nedrepți și fără EL, neputincioșii părăsiți și cu nevoi plătitori pe Pămînt cît se află. Schimbare va fi și-n comportamentele tuturoara și nu numai, în bine și util. Pînă atunci să știți că EL E pretutindeni și ne observă de facem bine ori rău și ia notă. Nu ne putem ascunde de privirea SA, ne înregistrează orice gest și vorbă.
  Cu gîndurile, mai e de gîndit, încă să ne îndreptăm ce ne iese pe gură și faptele. Că-s o sumedenie și trebuiesc reconsiderate mereu cum trebuie, cu bun-simț doar.

2832.Așa că nu glumiți cu ce nu se glumește

  Spovedania, ori altă denumire mai acătării ne trucată de nedreptatea în desfășurare. Deci confesiune în fața LUI, că-I oriunde și ești în fața SA oricînd, sincer doar să-I fii. Și reușești în gînd, ori cu glas molcom ori tare, nu contează. Oricum e bine și se ia în considerare SUS, așa că nu glumiți cu ce nu se glumește, c-o pățiți nedrepților. Și voi neștiutorilor, învățați-vă minte, că EL e Dumnezeul Singurul, să știți!
  Și vă așteaptă să-I fiți pregătiți în fața LUI, cum trebuie între oameni și cu EL, știindu-L bine. Că-i o probă de cel mai serios examen de pe Pămînt, de regulă oamenii în majoritatea nedrepți și ignoranți în fața SA. Nu știu cum e să fie cu adevărat oameni și încurcă nerozia simplă cu șmecheria tîmpă. Toate netrebnicii de care nu ar trebui să se afle pe Pămînt, niciodată, ci oameni cumsecade doar.
  Deci în fața SA sîntem de vrem ori nu, dar e altă treabă cînd ne adresăm LUI, Așa se consemnează SUS și ca atare ne putem comporta mai corect atunci și sincer. Că-i poziția ta față de viața dată de cînd ești și ce mai dorești și ceea ce ești.

2831.Al nostru vremelnic, de ne învoim cu EL

  EL nu-I un fur, un hoț, ci Însuși Dumnezeu, Creatorul și vine și pleacă de pe la noi. Cînd dorește, EL E Stăpînul casei, Pămîntul ce-i și al nostru vremelnic. Doar de ne învoim cu EL și-L convingem de îndreptarea, a ce sîntem încă-i. Posibil mai mult ca sigur să ne croim un altfel de trai și să facem cunoștință cu alte învoiri de viață.
  Nu mai tare deosebită, cred, dar totuși, va fi ceva nou ne experimentat pe Pămînt. Cu omul de cînd e el și lumea aceasta într-o devenire ce o vom afla demnă. Doar să demonstrăm că merităm și-i putem face față, conform programei CER-ești. Rău că nu sîntem măcar curioși înspre binele nostru, să încercăm cum va fi. Că și așa nu-i încotro.
  E simțit pretutindeni, oarecum în orice-i pe Pămînt, dar ne știut decît așa după alții. Din amintiri și descrierile lor transmise cum s-o putut, deci foarte aproximativ. Pe scurt nu-I cunoscut bine ci cam nevăzut, doar din cînd în cînd îL mai aflăm cumva.