2831.Al nostru vremelnic, de ne învoim cu EL

  EL nu-I un fur, un hoț, ci Însuși Dumnezeu, Creatorul și vine și pleacă de pe la noi. Cînd dorește, EL E Stăpînul casei, Pămîntul ce-i și al nostru vremelnic. Doar de ne învoim cu EL și-L convingem de îndreptarea, a ce sîntem încă-i. Posibil mai mult ca sigur să ne croim un altfel de trai și să facem cunoștință cu alte învoiri de viață.
  Nu mai tare deosebită, cred, dar totuși, va fi ceva nou ne experimentat pe Pămînt. Cu omul de cînd e el și lumea aceasta într-o devenire ce o vom afla demnă. Doar să demonstrăm că merităm și-i putem face față, conform programei CER-ești. Rău că nu sîntem măcar curioși înspre binele nostru, să încercăm cum va fi. Că și așa nu-i încotro.
  E simțit pretutindeni, oarecum în orice-i pe Pămînt, dar ne știut decît așa după alții. Din amintiri și descrierile lor transmise cum s-o putut, deci foarte aproximativ. Pe scurt nu-I cunoscut bine ci cam nevăzut, doar din cînd în cînd îL mai aflăm cumva.