"Primim toţi din partea Divinităţii o sarcină a noastră. Divinitatea ne dă, sub diferite forme, numeroase prilejuri de a o îndeplini în cursul vieţii, dar de ea nu scăpăm ; tot la ea ne întoarcem, orbita pe care ne mişcăm, întămplările care ne ies în cale, obţiunile care ni se oferă la ea ne trimit. Pe aceasta o numesc unii - destin - , iar alţii la ea se referă, cred, cînd spun că libertatea constă în acceptarea necesităţii. Astfel că hazardul, pentru fiecare, e limitat, specific"(Nicolae Steinhardt).
Toţi îI avem de îndeplinit o sarcină, o îndatorire, o chemare pe care o simţim în firea noastră ce ne devine crez de urmat, nu ştim de ce, chiar de familia şi alte împrejurări ne cer altceva, noi ne vom întoarce la ce ni-i scris Acolo şi-L vom urma, ne-nţelegînd uneori de ce, dar nu ne vom putea abate decît în foarte mică măsură, dar acele abateri înspre bine ori rău ne sînt şi ele salvatoare ori nu de viaţa pe care o trăim pe Pămîntul SĂU.
Se-ntîmplă să nu ştim că din partea Divinităţii ni-i dată şi să nici nu-L urmăm prin intermediul religiilor pămîntului ce-L respectă, şi să ne urmăm o altă cale străină LUI, dar măcar în final şi tot ne vom trezi cum ne e scris şi-n cursul vieţii am tot avut de furcă cu o chemare ce nu am priceput-o poate defel, ne urmînd-o decît poate foarte greu în aflare tîrzie, dar o vom şti şi urma.
Viaţa ce ni-i dată e bine să o trăim acolo unde ne e dată pentru că numai acolo ne vom simţi împliniţi cum ni-i scris şi totuşi cu unele abateri chiar de plecăm în alte zări tot nu evităm traseul vieţii dat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu