Instanţa supremă adevărată, îndreptăţită, îi cunoaşte pe fiecare, şi se adresează numai celor cei pricep tema fundamentală a existenţei noastre într-o legătură definitivă cu EA, altfel nu se poate vieţui corect, "instanţele nu cheamă decît pe cei ce vor să vină la ele"(N.Steinhardt).
Majoritatea omenirii ignoră instanţa Sa, şi-şi angajează cîţi "avocaţi" ai diferitelor culte, de-s respectivii cu trecere înaintea LUI, se mai rezolvă cîte ceva, de nu, nu, se poate să afli că trebuie să te-ndrepţi, ori.
Şi-n acele eşecuri, urmeză să te străduieşti tu să-L afli, respecta, şi crede cumva pentru a-ţi rezolva deficienţa de îndreptare cumva în direct cu EL, altfel pedepsirea ta ori a familiei tale sau şi şi, va continua pînă vei afla cum să-L întîlneşti faţă în faţă să ştii cum stai, vei afla dosarul de la EL, şi te vei trezi cumva.
luni, 28 februarie 2011
duminică, 27 februarie 2011
E frumos
Egoismul în orice creaţie umană e posibil,e justificat de natura omului nedrept, dar intoleranţa faţă de credinţele atît de diverse ale umanităţii nu-i justificată, deoarece EL e în toate,şi de-L şi găsim şi ne apără, simţindu-L nemijlocit, e normal să perseverăm în credinţă oricare ar fi .
Important EL să te susţină, simţindu-L, tu şi familia ta, dacă credinţa e adevărată cînd eşti la greu îL simţi alături mai pregnant şi te-ntăreşte înălţător spiritual, se poate spune: "E frumos ce-mi place mie", dar şi ţie şi tuturor fără discriminare, şi cu toleranţă desăvîrşită uniform.
Oamenii în general au prea centrifuge porniri, în cam toate domeniile şi trebuie înţeleşi, toleraţi, e greu dar trebuie, de-s descumpăniţi, nemulţumiţi trebuie ajutaţi, îndreptaţi cu echilibru , nimic nu-i uşor de acum în colo pentru a-L afla măcar cumva, trebuie voinţă îndîrjită în bine, şi EL e cu tine.
Trebuie unire pentru a-L afla mai bine , şi să-L căutăm în gînd fiecare, fără deosebire, din toate credinţele pămîntului, pentru EL !
Important EL să te susţină, simţindu-L, tu şi familia ta, dacă credinţa e adevărată cînd eşti la greu îL simţi alături mai pregnant şi te-ntăreşte înălţător spiritual, se poate spune: "E frumos ce-mi place mie", dar şi ţie şi tuturor fără discriminare, şi cu toleranţă desăvîrşită uniform.
Oamenii în general au prea centrifuge porniri, în cam toate domeniile şi trebuie înţeleşi, toleraţi, e greu dar trebuie, de-s descumpăniţi, nemulţumiţi trebuie ajutaţi, îndreptaţi cu echilibru , nimic nu-i uşor de acum în colo pentru a-L afla măcar cumva, trebuie voinţă îndîrjită în bine, şi EL e cu tine.
Trebuie unire pentru a-L afla mai bine , şi să-L căutăm în gînd fiecare, fără deosebire, din toate credinţele pămîntului, pentru EL !
Cunoaşterea
Cunoaşterea adevărului oricare ar fi el, deci nu a adevărului oarecare, ci acel ce-L include pe EL, nu numai pe noi umanitatea, e adevărul cel aproximăn de cînd sîntem, neştiindu-L mai deloc, nici nu ni-l închipuim măcar, sîntem prea mici pentru un război aşa mare, uriaş.
Din cauza adevărului acela, nu ne cunoaştem istoria îndepărtată, la care şi EL a contribuit cumva esenţial, de asta nu ne înţelegem prezentul cum ar fi normal, şi pentru viitor ne facem iluzii care mai de care mai trăsnite, improvizate, ori îndelung plăsmuite, cîrpite cumva.
Nu ştim ce ne aşteaptă în clipa următoare, aşa de fără legea LUI sîntem, am ajuns din ignoranţă, obrăznicie, intoleranţă, curaj prost înţeles anapoda, fără EL în gînd cîndva şi cam din totdeauna cum ar fi fost normal, şi EL a vrut, dar cu noi oamenii e greu.
De vrem nu-L putem scoate pe EL din existenţa noastră, pentru că eşuăm cum am eşuat, şi ne costă la nivel mare, "deopotrivă, pornirea spre cunoaştere şi dorinţa de a înainta, orice ar fi, către ceea ce atît de prezunţios, de obsedant şi de nobil, numim adevărul"(Montaigne-Descartes-Pascal-Steinhardt).
Se spune că adevăruri-s mai multe, ori fi, dar nu de acelea întreb eu, ci de cel ce ne priveşte pe toţi oamenii nedezbinaţi, pentru că vrem ori nu de EL depindem, şi trebuie să-L recunoaştem pentru a ne fi bine, şi să-L respectăm cum E.
Din cauza adevărului acela, nu ne cunoaştem istoria îndepărtată, la care şi EL a contribuit cumva esenţial, de asta nu ne înţelegem prezentul cum ar fi normal, şi pentru viitor ne facem iluzii care mai de care mai trăsnite, improvizate, ori îndelung plăsmuite, cîrpite cumva.
Nu ştim ce ne aşteaptă în clipa următoare, aşa de fără legea LUI sîntem, am ajuns din ignoranţă, obrăznicie, intoleranţă, curaj prost înţeles anapoda, fără EL în gînd cîndva şi cam din totdeauna cum ar fi fost normal, şi EL a vrut, dar cu noi oamenii e greu.
De vrem nu-L putem scoate pe EL din existenţa noastră, pentru că eşuăm cum am eşuat, şi ne costă la nivel mare, "deopotrivă, pornirea spre cunoaştere şi dorinţa de a înainta, orice ar fi, către ceea ce atît de prezunţios, de obsedant şi de nobil, numim adevărul"(Montaigne-Descartes-Pascal-Steinhardt).
Se spune că adevăruri-s mai multe, ori fi, dar nu de acelea întreb eu, ci de cel ce ne priveşte pe toţi oamenii nedezbinaţi, pentru că vrem ori nu de EL depindem, şi trebuie să-L recunoaştem pentru a ne fi bine, şi să-L respectăm cum E.
Trufia
Automulţumirea, amorul-propriu, egoismul, auto glorificarea, înfumurarea, plin de sine, îngînfarea exagerată e contra normalului firescului proiectat de EL în om, ca atitudine a omului şi comportamentul cu sinele său şi în societate,"să urîm amorul-propriu, tendinţa de a ne zeifica prin prea multă contemplare"(Blaise Pascal).
E o formă de auto zeificare prin contemplarea prea mult a sinelui, aprecierea exagerată a eului, fără raţiune şi echilibru, fără morală, e o sfidare a credinţei în general, e obrăznicia de purtare ordinară, josnică, incultă, negarea prin sine a LUI, şi totuşi omul în micimea lui e în stare şi de aşa ceva nebunesc, nedemn, inuman, degradant, o decădere din locul său de creeaţie a SA adevărată.
E o formă de auto zeificare prin contemplarea prea mult a sinelui, aprecierea exagerată a eului, fără raţiune şi echilibru, fără morală, e o sfidare a credinţei în general, e obrăznicia de purtare ordinară, josnică, incultă, negarea prin sine a LUI, şi totuşi omul în micimea lui e în stare şi de aşa ceva nebunesc, nedemn, inuman, degradant, o decădere din locul său de creeaţie a SA adevărată.
Omenirea
Nu e civilizaţia umană în centrul vieţii în univers, cred nici în universul apropiat de pămînt măcar, nu ştim, sîntem obstrucţionaţi de EL, pentru că nu-L ştim şi respecta cum vrea EL, şi nu merităm consideră EL şi consider că trebuie să ne revizuim atitudinea faţă de EL, orice ar fi.
De asemenea poate pe glob sînt unele sisteme de convieţuire vitală mai interesante decît cel omenesc încremenit în nedreptate. Umanitatea nu-i unitară, diverse interese legate de cultură, credinţe, culte, viaţă socială, complexe de dezvoltare neînţeleasă şi nerespectată încă, etc. E nevoie de "echilibrarea dintre raţiune, simţuri şi instincte"(Michel de Montaigne).
Nici cu instinctele noastre nu-i rezolvată problema, chiar consider că nici nu se vrea cumva, pentru că EL are influienţe deosebite asupra noastră, iar unii nu conştientizează deplin şi se trag concluzii eronate, pripite uneori, departe e adevărul ce ajunge să ne influieţeze viaţa cumva , şi nu-L luăm în calcul mai deloc, nefiresc de naivi sîntem.
De asemenea poate pe glob sînt unele sisteme de convieţuire vitală mai interesante decît cel omenesc încremenit în nedreptate. Umanitatea nu-i unitară, diverse interese legate de cultură, credinţe, culte, viaţă socială, complexe de dezvoltare neînţeleasă şi nerespectată încă, etc. E nevoie de "echilibrarea dintre raţiune, simţuri şi instincte"(Michel de Montaigne).
Nici cu instinctele noastre nu-i rezolvată problema, chiar consider că nici nu se vrea cumva, pentru că EL are influienţe deosebite asupra noastră, iar unii nu conştientizează deplin şi se trag concluzii eronate, pripite uneori, departe e adevărul ce ajunge să ne influieţeze viaţa cumva , şi nu-L luăm în calcul mai deloc, nefiresc de naivi sîntem.
Te cunoşti?
Cu sinele poţi face foarte multe de-l stăpîneşti cumva, pentru că-i foarte greu în condiţiile libertăţii şi democraţiei ne moralizate, preocupare intensă pentru înfrînarea pornirilor înăscute şi needucate încă, inconştientul e foarte greu de aflat şi stăpînit.
În afara ta e altceva, există reguli, legi, obiceiuri şi mulţi observatori interesaţi să te educe cumva de ai interes şi dacă familia şi apropiaţii sînt în acest sens preocupaţi cumva, de nu tot din interior îs pornirile ce te sălbăticesc într-o lume civilizată, cibernetizată, internetizată, globalizată şi dezinteresată, dezordonată, neîndreptată încă
"Sufletul e absolut liber în interior, dar în afară se supune formelor şi obiceiurilor"(Michel de Montaigne). Pornirile trebuiesc moralizate, cu voinţă, tenacitate, educaţie în timp, ori prin credinţă bună de orice fel, doar bine înţeleasă, fiind cea mai completă împăcare a animalităţii umane cu raţiunea .
Bunul simţ, cine-l are e un cîştig uriaş, în ziua de azi e o avere a sinelui aceluia, netransmisibilă, nu ţi-o fură nimeni, e o proprietate foarte preţioasă oriunde în lumea de azi, o raritate în nedreapta noastră lume, atunci"bunul simţ e cel mai bine împărţit din lume"(Michel de Montaigne).
În afara ta e altceva, există reguli, legi, obiceiuri şi mulţi observatori interesaţi să te educe cumva de ai interes şi dacă familia şi apropiaţii sînt în acest sens preocupaţi cumva, de nu tot din interior îs pornirile ce te sălbăticesc într-o lume civilizată, cibernetizată, internetizată, globalizată şi dezinteresată, dezordonată, neîndreptată încă
"Sufletul e absolut liber în interior, dar în afară se supune formelor şi obiceiurilor"(Michel de Montaigne). Pornirile trebuiesc moralizate, cu voinţă, tenacitate, educaţie în timp, ori prin credinţă bună de orice fel, doar bine înţeleasă, fiind cea mai completă împăcare a animalităţii umane cu raţiunea .
Bunul simţ, cine-l are e un cîştig uriaş, în ziua de azi e o avere a sinelui aceluia, netransmisibilă, nu ţi-o fură nimeni, e o proprietate foarte preţioasă oriunde în lumea de azi, o raritate în nedreapta noastră lume, atunci"bunul simţ e cel mai bine împărţit din lume"(Michel de Montaigne).
Formarea
Ne place să nu fim în centrul unor teribile trăiri, zguduitoare evenimente e greu de îndurat, mai bine o viaţă tihnită la periferia zonelor fierbinţi şi-n fierbere, poate şi-n clocot nefiresc.
Departe de zbuciumul transformărilor, şi totuşi trebuie să şi simţim cumva de ne ori nu ne plac rigorile schimbărilor chiar pe pielea noastră aşa sensibilă cum o considerăm, vom face faţă şi viaţa adevărată va cuceri stihiile neîndreptate "fiinţa umană e datoare să se cunoască şi e capabilă să cerceteze şi să afle secretele vieţii"(Michel de Montaigne).
Transformările acestea ne vor cuprinde şi pe noi de vrem ori nu, trebuie neapărat fără cruţare să ne scuturăm de răpciuga timpurilor nedrepte,. nu vom scăpa aşa uşor de ea, se va agăţa, stropşi la fiecine în cale-i cade.
Cred că ne vom învăţa minte cumva, de vrem ori nu, pentru că nu ne va lăsa la întîmplare, înstrîmbîndu-ne, pocindu-ne spiritualitatea, gîndirea ce ne-a dat-o EL pentru a-L cunoaşte măcar adevărat, pur, Unicul, Divinitatea cu Lumea SA.
Departe de zbuciumul transformărilor, şi totuşi trebuie să şi simţim cumva de ne ori nu ne plac rigorile schimbărilor chiar pe pielea noastră aşa sensibilă cum o considerăm, vom face faţă şi viaţa adevărată va cuceri stihiile neîndreptate "fiinţa umană e datoare să se cunoască şi e capabilă să cerceteze şi să afle secretele vieţii"(Michel de Montaigne).
Transformările acestea ne vor cuprinde şi pe noi de vrem ori nu, trebuie neapărat fără cruţare să ne scuturăm de răpciuga timpurilor nedrepte,. nu vom scăpa aşa uşor de ea, se va agăţa, stropşi la fiecine în cale-i cade.
Cred că ne vom învăţa minte cumva, de vrem ori nu, pentru că nu ne va lăsa la întîmplare, înstrîmbîndu-ne, pocindu-ne spiritualitatea, gîndirea ce ne-a dat-o EL pentru a-L cunoaşte măcar adevărat, pur, Unicul, Divinitatea cu Lumea SA.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)