4430..Alăturea pe bune.

  Cu aparent frică mare și necunoașterea victoriei încă ne vom învinge lighioana nedreptății, neputinței, imoralității. Și a tuturor acelora adunate rele și urîte de cînd sîntem pe acest primitor Pămînt întru minte natură benefică tuturora. Indiferent doar aparent și alături de noi pentru îndreptarea mult clamată și nici gînd visată măcar în așa nesăbuință totală, aparent doar.
  Că EL ni-i alăturea la acest bine tot biruitor de cele pe pustii ducă-se din curîndul ce ne vine tot vine călcînd totul. Ce nu-i cum trebuie, în picioare, de să nu se mai scoale în vecii vecilor și nimeni să nu mai știe, cum acuma încă nu se știe de bine. Ci doar minciuna e încă mare și tare hîdă-n foiată goliciunea necurată tare și așa de ciudată nerușinare în negru pe moarte fi-va întruna mereu.
  Cît vom mai exista și vom fi întruna dăinui-vom de acum în curînd cu EL alăturea pe bune și cîte și mai cîte nici închipuite curate și izbăvitoare de toate cele.

4429..Ne mai luat în derîdere.

  Sînt cu vremea, constatăm, uzate treburi ce nu mai sînt utile mersului nostru prin viață, ce ne țin ne corespunzători. În fața SA, între noi, natură și oriunde existăm și ne comportăm ne adecvat, aproape involuntar, unii mai acătării, ceilalți urmîndu-i. Oarecum cumințiți cu toții, aliniați cerințelor înnoitoare, ce se preconizează, vrem nu vrem, mirați și potoliți în bine, contribuim.
  La îndreptarea necesară programate-i întorsături benefice, dorite dar nu prea îndrăznite prefaceri ce se vor face. De toți simțite la vremea ce se pregătește, o vom vedea cu toții și nu vom pregeta a ne așeza la noua rînduială ce SUS-ul. Ne-o tot cere de cînd lumea, dar e în curînd firească, contribuind cu toții la ce trebuie cum trebuie.
  De astă dată ne mai mergînd anapoda, ci înzestrați cu cele domolite-n bine, corect și datu ne mai luat în derîdere.

4428..Încă nu demonstrăm.

  Să nu ne dezactiveze întîietatea unora ce ni se par la fel ori mai vrednici ca noi, nu-L știm și nu ne știm, Acolo-s ținute. După reguli ce SUS îs sfinte și noi doar aproximăm trăinicii ce-s în eoni ținute în ordini și după legii aci neștiute. Și chiar de-s aplicate pe Pămînt, între noi, în natură și oriunde sîntem trecători doar, deocamdată.
  Deci ne privesc, se pare și ne dăm tare deștepți, dar în fața SA nici o ceapă degerată nu facem, dar nu ne dăm și plătim la o adică. Și știm asta de cînd lumea dar nu ne tocmim încă tot anapoda și nedemni oameni constituim masa și nu numai.Chiar și mai acătării, dar needucați corect, că așa-i în lume încă datul pînă la o nouă pornire de schimbare plină ce-i pe vine.
  Știm cîte ceva, se pricepe cumva dar nu-n suficientă măsură ca să putem fi ce trebuie, cum trebuie și să dibuim încă nu demonstrăm.

4427..Ca noi din nou.

  Necazurile ne tot pasc continuu, nu ne pricepem a-I face față, ne curtează necuviința între noi, natură și cu EL și mai și. Nedemni dar totuși oarecum fuduli și nepricepuți în cam tot ce dorim a face, dar nu ne prea iese defel, cîrpim, însăilăm. Și nu ne ține și așa tot continuăm nepăsători oarecum, ne lasă să vadă oare pînă cînd și noi pe acolo așijderea netocmiți.
  Tot aproximări și ceață aci și Dincolo, neverosimil de încîlcită și năbădăioasă treabă fără cap și coadă, ne pune și nu știm. La tot felul de încercări nebănuite și nescontate pentru noi de mirare și-s tare secrete și rezultatele, bănuim neconcludente a ne izbăvi. Mai încearcă o dată și ..., tot așa de cînd lumea datori și neștiutori cu grămada la poarta SA, stingheri și EL poate numai, nu știm.
  Se prea poate a fi cumva ultima încercare, dar sînt destui și prea destui ce pot fi ca noi din nou oricînd și oriunde.

4426..Ce ne așteaptă.

  Nu că ne-ar stăpîni întru totul inconștientul, dar încearcă, novici în ale căilor ce ni se deschid mai mult ori mai zgîrcite. Căutăm desăvîrșirea și ne amăgim singuri uneori neștiind unde mergem și urmările-s dezamăgitoare, aflînd ce nici nu bănuiam. E bine să ne astîmpărăm, cumințiți și sigur ni se vor dezvălui cu vremea cele necesare vieții nu numai a noastre cît ne privește.
  Mulțumindu-ne și descifrînd încurcate, prea încurcate trăinicii ce în veci nu ni se arată, de nu se dorește, e de așteptat. Se desfășoară cunoașterea cu vremea, chiar de nerăbdători mai și greșim, ne revenim la o adică și-n noua întorsătură, acomodați. Oarecum, că deocamdată totu-i doar un început ce e grăbit ori ba, vom trăi și vom vedea, constata, de bine de rău aliniindu-ne cumva.
  Nimic nu-i întîmplător și de izbeliște, chiar de pare și ne demobilizează aparent nepăsarea, ce nu-i, ci doar e să nu grăbim ce ne așteaptă, cuminți.

4425..În concordanță cu Realitatea.

  Ni se dă vaga impresie că noi ne hotărîm, la o adică, traseul și urmările neclare noi le tragem, așa la o întîmplare ce-i cumva pe undeva. Ne dictată ferm și clar de Undeva. Hei! Nu-i așa, ci toate cîte le tragem cît viețuim ni-s datorate după ale SALE hotărîri. În ceea ce ne privesc, mai clar și hotărît cînd e cazul, ori mai ponderat și aparent doar nehotărît și-n derularea unor ascunse.
  Și derutante anumea trasee ale existenței acesteia ce ni se pare anapoda și nu-i de L-am ști și urma cu bine, altă viață am avea. Dar nu-i încă cazul, nu s-o copt vremea noastră cu EL împreună, e încă de aflat cîteva în completare să ne fie mai clar. Cînd va fi să fie, că nu sîntem de capul nostru și-i de urmat calea cum trebuie, pe unde trebuie, ce încă nici vag nu dibuim.
  Bineînțeles oricum ar fi, nu ne convin multe și căutăm explicații ce să ne convină, dar nu-s și toate în concordanță cu Realitatea.

4424..Se zice de bine.

  Oameni normali și-n toată firea se simt faultați de atîta neputință și nedreptatea de la tot pasul, nici nu mai vorbim de imoralitate. Fărădelegea instaurată pe spatele tuturora, fudulă și nepăsătoare, oare pînă cînd? Că-i vreme nu glumă de cînd s-o uitat de EL și noi omenește să ne fim între noi, natură și-ntr-o colaborare cu EL. Și Lumea  SA ce ni-i tot așa îndepărtată de cînd ne știm, nedesăvîrșiți, că nu-i cum așa cum tot nu ne găsim rostul.
  Firescul dat, nu-n rîsul-plînsul de azi și de cînd lumea asta năbădăioasă, de nu-i mirare să fii acreditat nerod, că nu-i ești alăturea. În necuviința ajunsă mare și tare unde nu te aștepți și-ți găsești cu cale căutînd îndreptarea și dai peste nerușinarea poponeț. Colea scîrnăvia cată obraznică să-ți dea lecții de conduită strîmbă ca ea și i se pare drept și acătării în așa înstrăinare continuă.
  De nu mai știm care-i dreapta și stînga, năuciți de-a binelea, dar se zice de bine, chiar de ne cutremurăm.

4423..Cumsecade însă.

  Mereu au apărut și apar între oameni diverse forme de organizare, mai reușite ori ba, în ceea ce privește viața în general. Și mai ales în deznădejdia nepriceperii noastre cu EL, natura și celelalte ce ne privesc cît sîntem și nu știm mai nimica. Ci doar însăilăm după ureche cîte-n lună și-n stele, dar pe Pămînt cît alergăm după nimicnicii fără rost, negăsindu-ne calea.
  Și EL ne-o tot lăsat de capul nostru, oarecum însă, că tot o mai intervenit ici și colo, cumva ce noi nu-L știm. În vreme cu diverse ocazii ce noi nu pe toate le-am și luat în serios cum se cădea, cam ignorîndu-L cu bună știință. Ceea ce nu se face și-i de îndreptat cu vremea că nu mai merge mult așa în dezordinea asta fără de EL și noi cam alandala fără căpătîi.
  EL ni-i pornirea și continuarea dar în alte metereze de sprijin a unei căutări împreună cu EL, regăsindu-ne cumsecade însă.