4361..Și oriunde.

  Da, îi cunoscută relația SA cu noi prin diverși aleși, pe care-i propagă-n lume și de pe aici și de aiurea după principii ce ne scapă. Deocamdată nu ne dorește dezmeticirea mult clamată de pe aici, încă nu-i vremea și continuăm în neștire cît se va considera de SUS. Un SUS ce-L aproximăm destul, îndepărtați de EL și EL de noi pînă ne vom apuca cum trebuie de treaba noastră corectă.
  De oameni desăvîrșiți a ajunge din urmă premize ce-s doar în CER convenite de cînd lumea și pentru noi încă ne căutate. Ci destul de neputincioși îmbîcsiți de neputințe, mîndri de dăm în gropile fărădelegilor, legile SALE date nouă spre urmare. Și nici azi urmate, ci ignorate, amînate, părăsite, convenindu-ne mai abitir răutatea, egoismul, urîțenia umană dintotdeauna.
  Fugind de mama focului de responsabilitatea adevărată de om în natura Pămîntului, cum trebuie în fața SA, între oameni și oriunde.

4360..Biata de ea.

  Să nu ne irosim degeaba-n lume, cu ale lumii neajunsuri pur trecătoare, chiar de ne ademenesc destule desfrîuri coborîtoare. Coborînd din sfera dată nouă spre continuă înălțare și noi prostiți de cîte exemple prost înțelese, ce-s pe lume doar să ne încerce. Și cum vedem asta? În generații, de nu sîntem destul de destupați la minte să ne știm interesul, firescul uman, convenția pentru care sîntem pe aicea.
  Da! o înțelegere făcută Acolo, doar Acolo, cu noi doar în proiect de reușită înălțătoare, ființă ce încă nu ne dăm rînd a-L dezamăgi. Și nu oricum ci cît mai rău căutăm neputința de a fi oamenii dați și nerealizații pășind mîndri de nelegiuirile ce curg gîrlă. Între noi, natură și fără EL tocmim nepriceperi de cînd lumea, ticluite de-L punem în posturi foarte neplăcute, de ne tot amînă.
  Convenita și încă ne pusa în practică conlucrare benefică tuturora, încă-i departe acea desfășurare, biata de ea, și noi ca și restul răzgîiați.

4359..Cu lux de amănunte.

  Deci în perioada teroare-I SALE asupra nu numai a poporului acela dispărut cu foarte vagi urme azi, acel neam ce n-o fost capabil de EL. Și EL atîta o fost în stare să-i facă să-L asculte, nu s-o putut și pace, ăla era atunci interesul LUI și puterea dată de pricepere a acelor „neputincioși”. Cam înspre zilele noastre omenirea o tot scormonit în fel și forme diversificarea neascultării față de EL și Lumea LUI.
  Evitîndu-L, că nu ne vroia pe față și noi ne putînd fi fără a ne închina cumva cuiva. Reușind în cele din urmă să instituim necuviința aci pe Pămînt dar și-n CER, oarecum pe baza dorinței SALE nețărmurite. De a ne avea aproape, chiar de sîntem chiori de îmbătați de așa netrebnicie a la nt(de exp.), ce-i o luare în rîs a Tăriilor SALE, comparîndu-le. Cu ale noastre matrapazlîcuri de zi cu zi, că merge și așa strîmb, dezordine și aparentă ordine fudulă în bătaie de joc, în fine.
  Deci cam așa stînd lucrurile, EL guvernînd cu lux de amănunte, noi ba, această întreagă poveste ce-o ajuns azi în acest stadiu de comportare nedemnă între noi, natură  și mai ales cu EL.

4358..Ce-o vom afla

  De asta-s și aparițiile de SUS așa diverse și diferit aplicate pe noi oamenii, astfel să le iau pe cele mai acătării, zic. Fatima și Medugorje într-un fel mai a la nt și Lourdes oarecum și Maglavitul și Parepa-Rușani, de la noi. Îs parcă mai aproape de o realitate „ireală” dar de luat oarecum mai degrabă-n serios, e bai strașnic mare cu așa dandana în cer și pe Pămînt.
  Amerindienii din sud parcă abordează mai drastic și mai pe șleau în scrierile lor străvechi chestiunea cu EL, Zeul distrugerii și al construcției. Adică al morții și al vieții, deci ori, ori nu-i cale de mijloc, oare?! și-i de aflat și vom afla cînd va fi astă treabă-n curs. Acuma-i încă prea timpuriu și eu cam grăbit a vă distrage atenția de la așa lumească nelegiuire ce vă ia viața toată, nu?!
  E al construcției de nu sîntem dezvoltați, începători și cîte și mai cîte neterminate-n curs, dar și al morții de ne arătăm. Oarecum mai deslușiți la ceea ce reușim bineînțeles nu acătării, că atunci cred că altă viață, ce-o vom afla noi cu EL așijderea.

4357..Dacă Cer-ul e așa cum e.

  De ieri îmi cam dă ghes un gînd mai vechi, dar mai altfel mai de curînd, că-n realitate nu Dumnezeu cel Adevărat, dar cu știrea LUI, mi-o venit atunci. La începuturile mele în credință, ci născocirea din nt, tot un fel de tată ceresc, dar fictiv înălțat la un altfel de cer. De către credința nețărmurită a destui gură-cască în timp și spațiu, creînd un altfel de SUS mai accesibil necredincioșilor în EL.
  CEL Adevărat; rezumîndu-se la nt și toată șleahta de pe acolo-n bătaia de joc față de EL și noi, oamenii dați nu oricum. Ci-n virtutea înfăptuirii doar cu EL împreună a dăinui cumsecade cît lumea dată și nici gînd aflat încă corect. Deci cum de se împacă Adevărul cu minciuna acolo SUS, în CER, zic că-i o amestecătură cu fundu-n sus de nedescris?!
  De asta-i și lumea așa năucă și cam de izbeliște, dacă Cer-ul e așa cum e și nu prea e cum trebuie, nu! că m-am găsit eu să-L scutur?!

4356..Cursanții în ale vieții.

  De sîntem numai vremelnic să fim pe alte meleguri în vederea unor cîștiguri mai acătării, neuitînd nici o clipă de urmașii și ceilalți. Ce-s acasă, ne părăsindu-i pe timp prea îndelungat, uitîndu-i că le sîntem datori copiilor cît sîntem în fața SA și îndreptării cerute. Deci nu-i neapărat traiul bun îndestulat de nu-i morală, dreptate și știința SA corectă, ne mințită și îndoliată-n nemerniciile lumești.
  De peste tot locul, ci buna creștere, cei șapte ani de acasă-s hotărîtori și nu-i vom pasa nepăsători, ci cu mare atenție. Că-I răspundem în fața SA și vedeți pe la noi destule nereușite, de nu sîntem cum trebuie între noi și fără EL, plătim. Dar mai întîi ne frînge inima că-i irosire a căutărilor de nu mai avem pentru cine ne preumbla cu traista-n băț, fără noimă adevărată.
  Responsabilă, cumsecade nu numai pentru noi, dar în primul rînd pentru ei, necopții și cursanții în ale vieții ne descoperite încă.

4355..Oglinda vieții.

  Ni se reproșează de către netrebnici că ne limităm unii mai altfel doar la a fi omenoși, în virtutea închegării unei familii. Și cam de celelalte împliniri umane, ce-s legate de preocupări de diferite feluri, înălțătoare unele, ori spre desăvîrșiri. Ce ne edifică trăiri ce li se par nevolnicilor mai dihai decît simplitatea unei familii închegate, îndreptățite a fi cu EL.
  Cît se poate, că-i încă aprig cernută posibilităților de a-I fi pe aproape, nu-i voie încă, ne tot încearcă de ne ținem tari a-I fi cu EL. Ori ba și atunci ne merge ca la spînzurați dar asta e, așa ni-i datul deocamdată și trebuie să-i facem față cît mai omenește în bine doar. Între noi, natură și de EL cît ne țin puterile nesupărîndu-L, afla-vom asta după cum ne merge nouă și apropiaților.
  Deci oglinda vieții ce o ducem și dăm din ea, e felul cum primim a ne tot duce o existență acătării ori ba.

4354..Ar trebui să ne dezmetice.

  Ne credem tare deștepți și mai ales descurcăreți, în sensul rău la ceea ce de fapt trebuia să fim răzbătători. Și nu reușim așa îngînfați, limitați de neputințe, totu-i o uriașă încrengătură de puneri în scenă de mai SUS și chiar CER-ul nu-I. Ceea ce ar trebui să fie, ci o mare cacealma ce ni se pare Absolut corectă și nu-I, sîntem duși de nas și facem ce nu prea gîndim bine.
  În cadrul acesta de mari proporții al ducerii cu preșul, ce ni-i dată a o trăi, oarecum implicați, doar oarecum. Că sîntem inconștienți și aburiți cît încape de nu ne vedem pe noi ce de fapt sîntem, deocandată nu putem fi mai acătării. Închistați în limitări tare năstrușnic programate ne ducem o viață de azi pe mîine nu prea conștienți de  necunoașterea vieții și a celor ce sînt.
  Și nu le dibuim, chiar de viețuim pe aici doar însăilăm o existență colectivă globală, ca orbii ne văzînd cu așa ochi de melc mai nimica, ce ar trebui să ne dezmetice.

4353..A nu-L mai stingheri.

  Nu-I de acord defel cu înstrăinarea nostră de EL și de calea ce ni-o tot cere de cînd sîntem pînă nu mai sîntem. Altfel luați volens nolens din ăst trai și duși definitiv fără trup, doar prin suflet, spirit și gîndirea esențială întipărită-n ființa ce cu încetul se topește. În acel tărîm al umbrelor foștilor vii ce nu vor mai fi niciodată, decît în amintirea celor rămași și aceea-s datori de cîte ori.
  Le vin în minte crîmpeie din existența comună, trăite ori doar însăilate noi visări, să-I ceară LUI, îndurare și să aibă grijă de cei duși. Pe meleagurile necunoașterii veșnice, unde-I tot EL Stăpîn și îL slujește, acolo peste acele amintiri care mai sînt cumva. Îngerul morții și al depărtărilor nemăsurate, ce doar LUI I se supune și de care nouă viilor ne e tare frică, chiar de încă trăim.
  Dar nu acătării, în fața SA și-i bai și avem neapărată nevoie de apropiere de EL ca să ne fie viața viață, cu firescul uman dat respectat. Respectîndu-L cît mai firesc îL vom simți alăturea și altă viață vom afla, în siguranță deplină, căutînd a nu-L mai stingheri cu nerespectarea ligii SALE date nouă.

4352..De aici chiar împăcat.

  Ne pare tare grea, la unii despărțirea de cei ce se tot duc dintre noi vii, dar există un dar, trebuie să-i respectăm de-și doresc acea plecare. Din considerente ce numai ei însăși le știu și EL și urmările-s cele aflate-n timp de noi pămîntenii, urmîndu-le. Cu temei ori ba, depinzînd de foarte mulți factori, eu știindu-i pe înaintații mei cît de bine mi s-o permis, le-am urmat părerile de rău.
  Și toate cele cîte le-am simțit atunci, chiar de unii mai apropiați cu destul de întîrziată reacție de vădită zdruncinare sufletească. Că nu era vremea simțirilor profunde la comanda aceea a trecerii în neființă, mulțumit atunci pe deplin de conștiința împăcată. Cu care cei ce plecară s-au tot dus fără întoarcerea ce nu ni-i la îndemînă niciodată și-i firesc a ne îngriji din vreme a ști cu toții.
  Pregătiți a fi, e tare greu de nu-I ești aproape măcar atunci la spartul tîgului cu viața și pășirea spre tărîmul celălalt neștiut. De cei nepregătiți, că ar fi de dorit apropiindu-te de EL să-L urmezi fără tăgadă în liniștea obligatori dincolo de aici chiar împăcat.

4351..Nu ne pasă cît o fi.

  E umbrela de SUS ce ne ține acătării să-I fim cît dăinuim, că-i de dăinuit nu de a face umbră acolo degeaba Pămîntului. Și cu asta basta, ne-am lecuit, ne-am spălat pe mîini, am scăpat doar cu atîta, ușurați de o sarcină grea, ne vrem scăpați de ea. Ni-i lehamite existența ce n-o pricepem, mai bine lipsă, chiar de EL ne vrea, noi nu și pace, vrem liberi să zburdăm pe coclaurile neputințelor.
  Chiar de-i ne împlinită viața și la sfîrșitul neașteptat de SUS, dar jos așa necorespunzători ne tot nepregătim. Oricînd voind plecarea din așa strîmtă viețuire ce n-o știm a afla corect, dorind nemunca și huzurul, ne contînd, decontăm pe alții. Pînă nu mai putem și ni se ia datul, firescul aflat de noi nefiresc de urît și rău o ducem în neștire, cumsecade doar naivii.
  Și cei dați a fi cumva acătării că noi ăștialalți sub chiar umbrela SA nu-L știm și nu ne pasă cît o fi, nu contează, asta e!?

4350..Ne lasă cînd vine vremea.

  Necredința, ori populara credință, că-n ultima suflare e sufletul, e o gogoriță, sufletul e spiritul, duhul Divin, datul nostru. Al fiecăruia din CER să ne coordoneze viața, gîndirii de a fi om de omenie, cumsecade, acătării între ceilalți, natură. Și mai ales LUI, să-L ascultăm și împreună coordonîndu-ne mintea, vorbirea și faptele, să nu-I mai greșim, ci urmîndu-L.
  Cumva ce încă-I de aflat, că o fost acea Tărie de odinioară pusă la punct atunci, și chiar și atunci doar în linii mari. Că evoluam și încă și azi mai avem de pus la punct mari multe și mărunte lucruri ce nu le știm așa fiind încă tare îndepărtați. De calea preconizată de SUS, Acolo și aci, dar deocamdată ne la locul ei pe Pămînt neîndrumați aiuriți desfășurîndu-ne alandala viața, dibuind.
  Verzi și uscate, căutîndu-ne pe noi și ai noștri, de EL legătura firească cu Exteriorul nouă, dominanta Cerească. Ce deocamdată ne lasă cînd vine vremea, plictisită de așa făpturi neputincioase, nevolnice, încăpăținate în rele, nedreptate și-n urîtă viață.

4349..O negat evidența.

  Și-n cazul spiritualității pe sigur, dar și-n cazul ufologiei, știința și-o rupt dinții în aceste domenii neelucidate. Evitate a le mai lua la bani măruți, inexplicații, mai bine negînd evidențele acelora ce-s convinși și le abordează ca atare. Mai mult ori mai puțin corect, dar totuși nu le neagă, ci fac parte din viața lor cum se poate duce în continuare cît mai acătării.
  Mulțumitoare și pe alte paliere ale existenței mai altfel cu dominante ce ne umplu goluri la alții, la noi binecuvîntări. Pînă cînd va fi și de restul aflate-n virtutea cunoașterii ce va fi la îndemînă lumii în acea dezmeticire ce ne-o rezervă doar EL. Cînd va hotări că-I de cuviință a ști ceea ce azi încă nu știm, ci doar bănuim și credem cu mîna pe inimă, dar nu sîntem crezuți.
  Și-i o nedumerire că-n finalul vieții chiar și Einstain A., se pare, o negat evidența spirituală ce l-o îndrumat și luminat o viață deosebit de rodnică!?

4348..O vreme doar.

  Trebuie lămurit mai întîi în totalitate cît mai corect Vechiul Testament, bineînțeles cît ni se va da voie. Atunci cînd vom începe acea înnoire de care-i vorba de atîta timp pe aci, lămuriri ce sînt necesare în schimbarea. Rescrierii acelor începuturi de știut cît mai la zi aduse-n priceperea noastră ne străină de cîte și mai cîte nepotriviri cu ceea ce ne-o dat.
  EL voie a ști, cu argumentele științelor confirmate cu de amănuntul și fără tăgadă-n timpul și spațiul cunoașterii. Ce ne edifică ca oameni în tot mai amplă măsură, cum de altfel și EL ne dorește o dată pentru totdeauna. Conștienți de EL și noi acătării, astfel și despre Moise e de aflat ce și cum, că arheologii evrei, intrușii de azi, conștientizați unii de însăși ei însăși.
  De falsitate demersului lor naiv, neagă fuga din Egipt și toată tărășenia?! Dar poate cerința lui Iosif o fost generalizată la întreaga nație înstrăinată acolo o vreme doar?

4347..Îmbucurătoare.

  Se întreba nu tare de mult prin mass-media cineva de prezicerea flăcărilor în jurul țării noastre și se află acuma răspunsul așteptat. O fost fosta Iugoslavie și pe la sud e zavistie continuă mai aproape ori mai departe chiar flăcările neputinței. De a fi oamenii dați a-I fi cum trebuie și plătim la o adică de minte nu găsim cu cale și ne aventurăm în necunoscutul nelegiuirilor.
 Iar acuma se află în dospire o vrajbă cu zăngănitoare arme de toate calibrele și distrugerile spre foarte aproapele noastre granițe. Nu se mai întreabă cred că nimeni unde-s flăcările preconizate a ne înconjura amenințătoare, dar de ne atins. Că ne are în vedere doar EL știind de ce și cum?! dar mai e cale lungă să ne ajungă pînă la acea răspîntie cînd e de aflat.
  Cum trebuie și cîte vor ține de ea în calea cunoașterilor îmbucurătoare, poate nu pentru toată lumea, doar EL știind.

4346..Înzestrați de SUS.

  E de lăsat măcar o vreme mai ne vizitate aceste toate cîte mai sînt neinteresante, din a noastră perspectivă de îndreptare. Toate dezinformatoarele mass-medii, dibuite încă pe sprînceană de fiecare cum îl duce capul înspre calea bună. A cuviinței ce ne va mai ameliora oarecum o relație cu EL și așa năclăită de necunoașterea profundă.
  Deci e de potolit pornirile ce ne duc nicăieri fără de bunătate, morală, dreptatea firească nouă așa încă fără de Dumnezeu. Că încă așa ni-i datul pînă ne va veni vremea dezmeticirii mult clamată de aci, dar încă cred destul de necunoscută. Ca toate necesare omenirii în căutări diverse ce mai pot fi trecute cu vederea și de luat taurul cunoașterii adevărate.
  Și privit în ochii adîncimii capabile doar nouă așa înzestrați de SUS să-I fim și încă nu catadicsim defel.

4345..Cu așa aplomb.

  Multă nedreptate se transmite încă și azi prin mass-media de la noi și de o parte și de alta, parcă oarecum mai acătării. De unele mai independente, ne spurcate chiar în așa hal, înveninînd și așa năuca nație și așa greu încercată și pedepsită. Cu așa conducere de nimica-n toate cele, interesată doar de ei însăși, ca și-n cazul religiilor aducătoare de multă minciună, dezinformare.
  De sus pînă jos încuviințînd continuarea îndepărtării de EL, cu multe semne de întrebare de ce se mai permite încă așa nelegiuire?! Și nu numai aci, ci-n lumea toată fără de EL și noi pricepuți cum trebuie să fim și nu izbutim, fiind așa neinițiați în ale treburilor corecte în fața LUI. A noastră și a naturii în general, hălăduind pe cheltuiala închegării acesteia, încă cîtă vreme ni se va da dezlegare.
  Nu-i de șagă dar nu ne doare capul mergem în deruta inconștienței cu așa aplomb de ne imaginată neputință delăsătoare dată nouă încă.

4344..Obișnuiții de nimica.

  În virtutea unor porniri ce le vrem benefice, ne tot avîntăm a înlătura însemnele trecutului, încă prezent, profund dăunătoare. Și ne tot lovim de neputința de a fi ceea ce dăm de priceput că sîntem și nu reușim, ne facem chiar de rîs și nu progresăm. Rămînînd datori vînduți bunei inițiative, poate niciodată și dusă la bun sfîrșit, lăsînd pe alții mai capabili, chiar de noi.
  Credem că am început ostilitățile doar oratoric, niciodată capabili de mai mult și-i tare neplăcut și-i veche meteahnă umană. Lipsa inițiativei, se dorește ceva nebunie, depășirea moralei binelui, făcînd rău răului înstăpînit pe delăsare, nepricepere. Minciuna cu inițiativă fudulă tare în lumea lui gură-cască de cînd lumea, dar nu va fi așa la nesfîrșit să știți că-I cu acei oropsiți.
  Pînă la urmă dîndu-le și lor o mînă de ajutor nesperat cînd va fi acel dacă posibil și între noi naivii, obișnuiții de nimica.

4343..Ne vom veni în fire.

  Nu prea vrea să se bage în seamă Singur deocamdată și ne cam lasă pe noi mărunții SĂI colaboratori în continuare cînd va fi să fie. Deci e de văzut ce și cum e de urmat ceea ce dorește că-I tare ascuns și nu prea vrea să-L știm prea bine deocamdată și ni-i greu cu așa. Ascunsă Tărie Divină ce ne tot domină, dar nu vrea nici să se implice prea vizibil, E încă afectat de neputințele noastre arătate-n timp și spațiul.
  Viețuirii ce ne-o dorește îndreptată, potolită și îmbunătățită existență după îndrumările însăilate-n cadrul acelei înfiripări. Nu și finalizată, mai de demult tare cînd și noi credeam că tot ce zboară se mănîncă și-I gresisem că nu-L ascultasem. Cît mai desăvîrșit, eventual colaborînd la o înțelegere, mediere cît mai acătării că nu-I chiar de speriat la toată urma ne înțelege.
  Și-n timp și spațiu, ne vom veni în fire și cu EL alăturea continuînd ceva ce încă nu știm cum va fi și cînd va fi.

4342..Nu ne revenim.

  Dezvoltarea nemaipomenită a comunicațiilor, calculatoarelor de tot felul, promițînd alte abordări în cunoașterea. Unor alte teme mai înnoitoare înspre cîmpuri ale unor dezvoltări în cam toate direcțiile vieții de trăit, dar să ne purtăm acătării între noi îndreptați, moralizați. Cumsecade, că toate acestea-s pe barba LUI nouă înlesnite, chiar de șchiopătăm vizibil în relații cu EL și neputincioși.
  Și-ntre noi și cu natura nerespectînd legislația SA dată nouă dintotdeauna de cînd putem fi ceea ce EL dorește de la noi și noi. Încă nu-L putem mulțumi nici azi și-i de aflat cum e de făcut, că ne așteaptă a-I fi apropiați nu tot îndepărtați. Și prin acele încă în vogă religii ce nu-L mulțumesc, făcînd pașii îmbunătățirii relațiilor cu EL, cum ne preocupăm de atîtea altele.
  Și de EL încă nu reușim a fi cum ne cere și se văd daunele pe tot globul cîte avem de îndurat, de nu ne revenim a fi oamenii dați pe aci.

4341..Chiar de ne vrea.

  Da, deocamdată nemijlocit e de luat legătura cu EL, doar cu EL, cum vă taie capul însă numai pe ascuns, că-I încă departe. De ceea ce ne dorește EL să-I fim alăturea, nu se poate în așa religiozitate fără cap și coadă în rîsu-plînsu nelegiuirii. Mai la tot pasul nedrepți, fără bun-simț și bunătate, de adevărul SĂU Unic, nici pomeneală și așa ne-o dorit EL, ca să putem plăti.
  Cu vîrf și îndesat supărarea ce I-am pricinuit prin nesocotirea LUI și a Lumii SALE din vremea cu poporul ales indisciplinat. Da, e o mare problemă că trebuie să-L ascultăm cum ne cîntă, e bai și e de aflat ce și cum trebuie a ne astîmpăra cît mai ponderați și acătării. Între noi, în natură și oriunde cu EL mereu în gînd să ne fie viața viață și masa masă cu familia noastră cu tot.
  Sigur aș vrea și EL de asemenea pe față să-I fim alăturea și de mîine de s-ar putea, dar ne încurcă atîta vreme de îndepărtare de EL. Și nu-L știm mai defel, chiar de ne vrea însă cumsecade să-I fim, din nou cam ca în acea vechime uitată de tot.

4340..Cît sîntem.

  Nu oricine și reușește să-și aibă propriu mijloc auto cu care să umble pe unde dorește și cînd dorește, e mai încă destul de dificil. În țara noastră atît de vitregită de noi înșine și de alții cît nici nu gîndim, dar constatăm că ne bate Dumnezeu că nu-L băgăm în seamă. Cum ne pretinde și avem de tras verzi și uscate, verzi am vrea noi să fim mereu, dar tot la cheremul SĂU ajungem.
  Și-i bai că-L nesocotim, unii mai nedumeriți zic că ei au religia pe care o urmează, dar e cu EL? Sigur nu, că pe aici acest obicei nu-i încă întîlnit așa tam-nisam, ci doar înstrăinările de EL și Lumea LUI și noi alandala. Pe minciuni și nelegiuire tot mereu de-i vai de steaua noastră la o adică plătind peșin de nu ne mai vedem, năuciți ne mai știind adevărul și dreptatea SA.
  Cu noi, că-I în legătură cu noi mereu a ne comporta cumsecade alăturea nemijlocit, deocamdată, de EL cît sîntem.

4339..Începuturile lumii.

  Ne tot mișcăm încoace și-ncolo și ne place de se poate independenți de alții, deci să avem propriile mijloace de transport. Auto de se poate și să le conducem deocamdată-s reguli destul de aspre, dar tare am vrea unii să ne facem de cap, fără cap. Adica să nu conviețuim pașnic și acătării, ci-n virtutea unor apucături tîmpite, nedrepte, imorale și răutăcioase, urît să ne dăm în stambă.
  Ei nu-i așa! ci se impune îndreptare, corectitudine, învățătură de minte prin educație moralizatoare și de dreptate. Și nici de EL să nu uităm nici în ruptul capului. căi baiul cel mai mare și la o adică plătim vrem nu vrem chiar și cu viața. Ori nu sînteți convinși? nu cred că-s cu toții așa înapoiați și să vă vreți răul, adică pieirea neapărat, de vă faceți de cap și de picioare.
  Adică netrebnici să gîndiți, vorbi și înfăptui fără de a ține cont de învățăturile LUI, date nouă încă hăt din începuturile lumii astea de pe Pămînt.

4338..Ci-n firescul dat.

  Curiozitatea ne împinge-n mijlocul naturii mai altfel decît o știm, nici nu ne luăm elementare precauțiuni, intrînd încălțați. Peste înfăptuiri îndelungat constituite, echilibrate, ce necesită răbdare, timp și spațiu de delimitare și studiu cu luare-aminte. Altfel putem strica închegări străine doar în virtutea unor neînțelese deocamdată principii ce guvernează acele realizări.
  Departe oarecum de lumea noastră așa convenită-n alte tării mult superioare de gîndire și-n duh de SUS, ceea ce pe Pămînt doar noi posedăm. Ca un făcut ce mai mult ne încurcă așa needucați, nedrepți, înrăiți, imorali și urîțiți cam în toate cele, fiind fără Dumnezeu. Blîndețe umană dată să dăinuie cît mai acătării în ființa noastră unică și colectivă dar îndreptată, ÎNDREPTATĂ.
  Că altă cale nu-i, degeaba o cîrpim cu minciuni întruna viața fără EL și noi de izbeliște căutînd unde nu-i de căutat, ci-n firescul dat.