4277..Întrezărește.

  Gura păcătosului adevăr grăiește, așa o constatare în urma aflărilor trebuincioase de la un post Tv, aseară, pe teme spirituale. Și în urmă cu ceva vreme, cînd era pe ducă starețul de la Petru Vodă grăia că-i prăpăd mare după cca. 12 luni de la acel apel al său. Atenționare că: păgînătatea cretină și nu numai, va da de necaz aprig, ceea ce eu vă tot aduc la cunoștință, vine EL pe Pămînt!
  Pe caii mari, ai schimbării desăvîrșite, în dreptate și îndreptarea noastră a tuturora spre binele lumii în natură cu respect necondiționat. Știindu-L cu adevărat ne mai putînd aluneca ca nerozii în cîte năzăriri trufașe ale prostiei umane needucate. Ci-n căutarea împreună cu EL a noastră cale spre aflări demne de ceea ce vom fi în realizări pe măsura directivelor de SUS.
  Cu adevărat ponderate din vechime, dar ne luate-n seamă pînă cînd nu s-o împlinit vremea, ce se întrezărește oarecum.

4276..Sub imbold.

  Nu putem deosebi încercarea de părăsirea urmată și de pedeapsa ce-o avem de tras la un moment dat în timpul și spațiul alocat. Ni-am tot îndepărtat și chiar și azi continuăm astă nedumerită cale fără EL și noi cum ar trebui și nu-i defel acătării. Că-I și-n CER dezordine simt și nu-mi place defel, o vreme credeam că se va orîndui o dată cum ar trebui, dar pricep că nu-i.
  Și mă derutează destule nepotriviri cu ceea ce consider drept și normal între noi și EL și natura înconjurătoare, un triumvirat firesc. Dar încă-n transformări adînci ce trebuiau de mai înainte terminate și nu-i încă acea vreme, de ce?! Nu știu și bîjbîi nefiresc de anapoda pe de-a-ntregul neputincios de numeroase nepotriviri ce le-am socotit și văd că nu-s corespunzătoare încă.
  Nu controlez eu, nici nu pot gîndi așa, dar am propus o oarecare ordine, sub imbold, în teorie și practică imediată mie și firescului simțit!!

4275..Convenim.

  Încă din începuturile mele cu EL, oarecum Necunoscut, ci doar bănuit și confirmat numai eu știu cum în diversitatea LUI cu noi cît se poate. I-am reperat afinități ne conforme cu crezul meu în EL, a ceea ce-I EL după mine pe Pămînt în definitiv cu credință. Știut și respectat cît se poate, că-i atîta fărădelege între noi și de EL nu știm cum ar trebui, dar nu-i suficient.
  Mai E destulă albă hartă a LUI peste lume consfințită-n nedumeriri și neputințe ce ni-L arată mai cuprinzător și avid.  De afirmare între noi, înstrăinat destul și de o vreme nedefinită corect nouă, din nou dornic de noi să-L știm mai aproape. Decît ne închipuim noi neștiutorii și fudulii prin diverse religii porniți fără știința LUI corectă cum ne pretinde.
  Și nu convenim a ne apuca de-o treabă ce I-ar fi și LUI și nouă mai acătării și încă nu-i.

4274..Cerințelor

  Un TOT cu de toate cele-I și nu-L bănum nici pe departe, nu se lasă categorisit, Divinitatea Unică, E și bine E și rău. Dincolo de acestea ce nu-L cuprind ca pe noi ci-I ceva nedefinit, se zice că-I ca o monedă, avînd față a binelui și frumosului în totalitate și a răului și urîtului tot așa. Ambivalent și totuși Creatorul a ceea ce-I și nu-L cunoaștem decît parțialități a unei Entități cu mult mai desăvîrșită.
 Înspre ceea ce nu ne dă ocazia să-L știm decît așa să nu murim chiar proști cu totul în hălăduirea c-un rost prin lume. Dar nu-l dibuim pe de-a-ntregul nici vorbă, ca și EL nu-i la îndemîna nepricepuților ce ne tot dovedim, judecîndu-L. Cu destulă nepricepere și vădită părtinire, subiectivitatea firii fiecăruia, constrînsă de trăiri și simțiri chiar alandala.
  Ne are-n mînă și de nu-L mulțumim  nu se sfiește a ne teroriza, părăsi în necazuri și definitive, de minte nu avem corespunzătoare cerințelor LUI.

4273..Trecem.

  Ne aflăm în lumea ce-o dregătorește EL cum îi E datul CER-ului, noi nu știm prea bine, nici pomeneală, ne aventurăm mereu. În necunoscuta Lume ce-I a SA dintotdeauna, SUS, și I-am dereglat veșnice porniri și tot plătim pînă ne-om căta de drum. Acătării și nu-i ușor învățînd și-n același timp pedepsiți și nu ne convine deloc cu așa viețuire, e de aflat de ce și ce-i de făcut.
  Nici EL prea dornic oarecum să ne aflăm calea că-L tot dezamăgim, căutînd laturile și nu Esența să ne-o însușim. Cum e firesc însușindu-ne un fel de a fi în năzuințe cu EL alăturea, nu potrivnici cum e încă acuma pe Pămînt. Tot fără minte și-n deriva nesupunerii, ci-n căutări demne și cumsecade căutîmd mereu să-I fim cît mai corecți.
  Ne îndrăznind contrariul, chiar de ne pare nedreaptă calea pe care sîntem și nu e, ci-s încercări și iar încercări, să le trecem cu bine.

4272..Nu aiurea.

  Cel puțin pentru mine o constatare aiuritoare de curînd aflată: nu-i mare brînză credința în EL doar în EL, știindu-L. Și căutînd a-L respecta cît poți, ci-i nevoie de mai mult, să te străduiești, bineînțeles în legătură permanentă cu EL și Lumea SA. Că de nu, ori altele care or fi religiile celelalte din cuprinsul Terrei îs la fel în fața SA, chiar de nu-L știu și nu-L cred pe față.
  Cum tot dorește EL și vrea și îndreptarea necesară între noi, în natură și oriunde am fi, deci e de muncă și nu oricum. Ci cît mai acătării și cu atentă respectare a dorințelor LUI de azi mai abitir ca ieri, cînd și-o dat seama că-L cam nesocotim. După acele vechi legii date și cunoscute lumii în cea mai mare parte, dar ignorate, cît și de EL, ce-I parte a Întregului de atunci dar nesocotit încă.
  E de schimbat marazul înspre EL, dar nu-i suficient de nu punem și osul la treabă cum trebuie, nu aiurea, că-i bai și încă mare.

4271..Cînd e.

  Mi s-a dat voie să scriu despre Adrian Iovan pilotul ce a murit recent în accidentul din munții Apuseni. Să nu iei viața nimănui că nu tu dai viață, nici chiar femeie fiind, tot datorată CER-ului e menirea ta de femei ce naști copii. Și nu-ți asuma riscul gratuit în fața LUI, că numai EL ne dă și hotărăște ce și cum e cu viața fiecăruia.
  O abuzat în cazul acela mult mediatizat și i-o luat viața hoțului și CER-ul după așa timp l-o penalizat tot așa cu viața plătind. Fifty-fifty, nu mi-i ușor a scrie nici mie că nu de mult în familie și chiar și eu avînd și încă am probleme cu priceperea. Vieții noastre pe Pămînt și a răspunderii firești în fața SA, a noastră oamenii, vrem să ne apere EL, se poate, dar luăm legătura cu EL.
  Și de se petrec accidente, incidente între oameni, doar EL de-I cerem ne va răzbuna, fiți atenți însă că-i groasă tare, cînd e, a SA răzbunare asupra vinovatului acela.

4270..Înlănțuiți.

  Sîntem mereu sub imbolduri necunoscute nouă, negative, mai rar pozitive, acele pozitive chiar de-i iroseală de cîte și mai cîte. Necunoscute în timp și spațiu nu ne trag în jos în viață pe noi și ai noștri, socoteala-i ținută SUS și noi doar aflăm. La o adică cînd e cazul ori ba și nu vom ști poate niciodată, dar cele negative, provocatoare, ce din necunoașterea urmărilor nefaste.
  Nouă și altora ne trag îndărăt cu multe necuvenite în cel mai bun caz, dar de regulă merităm părăsirea și urmările-s pe măsuri. Ce nu le știm a cuantifica la justa lor valoare, ci doar în timp și spațiu, de ne dăm interesul cuvenit abordării corecte. E bai mare și necesită mereu să dai de la tine cam în orice privință, deci nu zgîrcit, că-i greu să-ți mai recuperezi viața ta și a altora.
  Ce țin de tine și cam toți sîntem înlănțuiți de știm ori nu, așa-i datul și nu-l știm ca lumea.

4269..Pînă.

  Totuși de avem o cît de slabă relație cu EL să ne-o gospodărim cu mare atenție că-i supusă uzurii de nu-i și întreținută. Poate cădea și-i bai putînd rata oarece obișnuințe deja trecute cu bine, praguri de cunoaștere, deci să ne ținem tari. Cît mai tari, cu toate că lumii nu-i pasă și nici apropiaților, că-i grea și tare necunoscută calea cu EL alăturea.
  Să ne continuăm cu și mai mare apropiere atentă, cît mai atentă și cu judecată, nu-i lucru ușor în așa lumesc. Și atîta înstrăinare de calea LUI cu noi împreună, nici nu știi multe că nu-i încă vremea, buimăceala ta și cea generală. Lumii e o permanentă încercare în ceața fără de sfîrșit a actualei lumii umane ne la locul ei, ci fudulă pe prostie și fărădelege.
  Nu știm mai nimica, pînă nu ni se va da cît de cît să știm ce și cum în continuare cum trebuie.

4268..Nu ne clintim .

  Afînd cum e corecta îndrumare și de urmat oarecum obișnuindu-ne c-un fel de a fi demn de oamenii ce sîntem a fi. Între noi, în natură și-n fața SA, dezmeticiți în continuă aflare de noi cuceriri înspre ceea ce trebuie să devenim. În timp și spațiul alocat fiecăruia și de urmat chiar de mai sînt mereu probe de trecut fiind încercați de sîntem vigilenți ori ba.
  Și nu ne reîntoarcem în necunoașterea totdeauna păguboasă firii date și încă ne învățată corect din diverse vini adunate în timp. Obișnuiți nu cu firescul cumsecade, ci mai degrabă cu examene ce nu-s luate și căzuți mîncăm papară noi și ai noștri. Deci orice dereglare cît de neînsemnată din calea cunoscută, alarmați s-o depășim evitînd capcana și adresîndu-ne LUI.
  Cu luare aminte că-i irosire și noi ne vedem de drum și nu ne clintim cît putem mai bine.

4267..Nu ne abatem.

  Dacă-n cazul celor mai acătării influențele negative le percepem ca încercări și de vedem că-ntrec măsura, normalitatea știută. Observată în timp și spațiu ne tragem pe seamă cu luare aminte, nu-i ușor lucru dar se poate și admitem și categorice. Trimiteri ale unor forțe potrivnice vieții ce și pe noi ne au în vedere pînă ni-om lecui de tot de omenescul firav al neputințelor.
  Și de acolo în colo vom vedea ce-i mai de făcut în altele încă ne știute corect, dar cei obișnuiți numai cu părăsirea. În calea nevoilor de tot felul, nici nu-și dau seama vreodată ce-i paște mereu în preajma fărădelegilor, nedreptăților, relelor și urîtelor înfăptuiri. Ce nu le gîndesc corect ne avînd nici un fel de pornire demnă de oamenii ce-i cazul să ne dezmeticim a-I fi cum trebuie.
  Este un prag al cunoașterii ce de nu-l treci corect ești supus necazurilor și probelor nefaste tot mereu și-i greu de viețuit în neștire cu bine. Deci știind calea bună să nu ne abatem în ruptul capului indiferent de trăiri și păreri simțite în orice fel.

4266..Se vor lega.

  Nemulțumiți de dădeam în clocot eram în 1989, porniți pe ne pusă masă de străini dezinteresați de bine și dreptate. Ci de ascunse interese ce azi străbat strîmbătatea mulțimilor de atunci ce ni-am croit o cale distructivă de țară și noi. Fără cap și coadă urmîndu-ne și azi încă drumul spre nicăieri de nu am avut în fruntea maselor pe cine trebuia, nici azi găsit.
  Hălăduim tot fără EL cu toate că-și anunțase revenirea mai altfel între noi încă în urmă cu peste 78 de ani, prin Maria Petre. Fecioara din Parepa-Rușani, se vede treaba că nu-i asta pornirea spre libertatea prognozată de EL, ci una ce încă nu-i?! Vom trăi și vom afla cînd ne va fi datul acela de urmat nu anapoda ci-n cunoștință de cauză dreaptă, normală înspre ceea ce-i firesc.
  Și nu-i încă vremea ce va fi cu acordul CER-ului, știind de noi cu EL și celelalte ce se vor lega atunci.

4265..Nu aflarăm.

  E de gîndit foarte bine dinainte ce-i de făcut că bine nu e în așa lumesc anapoda și dereglat de la firescul uman pornit cîndva. Altfel și abandonat că nu eram pregătiți cumsecade, nu vom fi niciodată de nu-i pus piciorul în prag ferm și clar. Conform datului nostru ce în CER e strașnic respectat și ne ține din scurt cu părăsiri și pedepse pe măsura SA ce nu vrem a ști.
  Și tot plătim, uneori revine printre noi dîndu-ne sfaturi și îndrumări chiar și ultimative, dar nu le pricepem și iar plătim. Ca dintotdeauna încăpăținați de nu mai știe Chiar și Dumnezeu ce-i de făcut ca s-o scoată la capăt cu noi așa. Cum ne comportăm de ne stăpînit corect între noi, natură și ne ținînd cont nici de EL, chiar de veni-se cum trebuia.
  Acum peste 78 de ani pe la noi colea, nepricepîndu-ne defel la ale SALE amenințări și o încurcarăm fest de tot, dar minte tot nu aflarăm nici pînă azi.

4264..Corecte îndeletniciri.

  Gloata e condusă de cei ce-i seamănă întrutotul, așa de josnici și la fel imorali și inculți, nedemni de oamenii ce-s cu toții. Dar ajungînd la un loc nu să se ghideze după acele elemente deosebite, înălțătoare ce-s pe acolo, ci le ignoră, le domină. Le îndoctrinează greșindu-le menirea bună și acătării, coborîndu-le la cele mai jalnice potențiale umane de ne gîndit bine.
  Uniformizînd în rele gînduri, vorbe și fapte mulțimea inaptă de o conduită corectă de nu-i dirijată conform cerințelor de SUS. Ci de regulă-i lăsată și debitează inepții, dereglînd ușor cu greu urnite civilizații înspre bine și așa de instabile. De nu-s ținute în frîu de tării respectabile de ne tăgăduit vreodată, ceva încă ne realizat pe Pămîntul lăsat cam de izbeliște.
  Și cei mai acătării de nu-s atenți să se ferească o pot păți despoiați, dezbrăcați de cele mai corecte îndeletniciri.

4263..Domină.

  Să fim atenți cu cine ne potrivim, ne apropiem, că-i posibil de nu bagi de seamă să te trezești tîrît în mulțimi neroade. Ca orice mulțime oricît de mare nu-i la cele mai alese acțiuni și vorbe, ci-n fundul cel mai de jos al potențialului lor. Ce dă pe afară din ascunse unghere ale ființei necunoscute celorlalți, la o adică dîndu-și arama pe față oameni de încredere.
  La un moment dat schimbînd macazul de la bine la rău și urît, că-i mai lesne și-n firea lucrurilor naturale. Omului nu-i priește dragoste și iertare să emane, ci invidie și ură, e nevoie de strașnică educație cu firea proprie a o domoli în timp și spațiu. Cu atentă înfrînare și foarte greu mulțimile acceptă cumsecădenia, omenia, trebuie strașnică ținere în frîu după idealuri înalte.
  De ne atins cu una cu două, ci-n virtutea unor minuni, irealitatea, supremul ideal de ne gîndit și de ne înțeles le atrage și domină.

4262..Necuviinței.

  EL oarecum își retrage și ceea ce știam cîndva despre EL și Lumea LUI, de nu-L mulțumim și-I tare greu de înduplecat cu felul nostru. De a fi necuviincios, bădărani, neciopliți, imorali, lipsiți de bunătate și frumusețe sufletească, nedemni de EL și noi. În afara legii SALE date nouă din vechime și uitată, preschimbată, năpădită de buruienile neputinței de a-I fi cum ne tot cere.
  Întruna de cînd îL știm cît se mai știe, că-I tare îndepărtat nouă așa fuduli pe prostie multă în neștire de natură și conlucrarea noastră cu EL. Cîndva dorită de CER, dar lăsată lehamite din pricina nepriceperii noastre demonstrată în viața dată nu degeaba, dar fără habar de datorie. Luați ca exemplu în 1935 EL fiind în comuniune o vreme oarecare cu românași de-ai noștri pe sprînceană aleși de CER.
  Integri și înainte și după ce-L află, sinceri și drepți, morali cît se putea în lumea lor simplă și nedumerită de așa năpaste lumești, rezistînd destul de mult asaltului necuviinței.

4261..Datului uman.

  În acea vreme profesionalitatea corectă era apreciată la justa ei valoare, fără a avea amestec în politică, de doreai cu ardoare. Azi nechibzuința e mai la cătare ca-n trecutul atît de blamat de nerozii de atunci și de acuma, tot neoamenii. Și ce-i fără Dumnezeu și atunci și acuma îs de ne dorit și acest popor știe mai bine ca oricare adevărul curat.
  Sincer ne ascundem și azi și atuncea din calea nedreptății, imoralității, inculturii și batjocuri în natură, mai dihai azi ca ieri. Sigur și-n lipsa libertății se zvonea mai acătării de EL, față de azi cînd E nedreptățit și noi cu așa ne cuviință între noi și oriunde. ÎL nemulțumim și părăsiți vedem parcă mai multe necazuri azi ca ieri, în lume și la noi, nu că ar fi fost mulțumit atunci.
  Dar o țîră de ordine nu ar strica nici azi, dar o ordine bună, înțeleaptă, cumsecade, responsabilă în adevăratul sens al datului uman.

4260..Inerția nedreptății.

  Ne amintim uneori cu nostalgie cam plăcută, cît se poate, de epoca de aur a comunismului de la noi, cu acele trăiri dornice de afirmare sinceră. Nu toți, ci cei mai cu ceva ce aveau de spus ceva-n viața care oricum se duce, măcar să te alegi cu ceva. Nu oricum ci-n folosul societății oamenilor care și așa o duceau anevoie, măcar de puteam înviora oarecum nădejdi de mai bine.
  Era ceva ne complăcîndu-ne nici atunci nici acuma nefirescului inuman, imoral și nedrept ce după acea vreme o urmat azi mai. De scîrbă societate uitată în deriva ne cumințeniei, liber la rele și urîte, mai urîte și nesuferite îndeletniciri ce trebuiesc grabnic uitate. Cum? prin îndreptarea corectă în aflare acuma și mai cu priință la EL, că ne vrea cumsecade între noi și-n natură oriunde.
  Deci să ne vedem de ceea ce ni-i dat a fi cu bun simț și neastîmpărul binelui și folosului la vreme, cu cap și-n luptă continuă cu inerția păguboasă a nedreptății.

4259..Ființării încă nefirești.

  EL se ascunde de noi, nu-i voie să-L vedem, nu merităm măcar atîta, E scump pentru noi așa înstrăinați de Calea ce ne-o pretinde. Pură, curată, sinceră în adevăratul sens al cuvîntului, de se cutremură și CER-ul, că-I și EL cuprins de necurățenia lumii. Ce trebuie și de acolo scuturată, nu numai de aici, îndoliați în umbra necuviințelor de tot soiul ce le tot adăugăm neroade.
  În  panoplia fărădelegilor îmbogățite tare din vremi vitrege nouă în neputințe ce ne costă și azi, e cale lungă să ne ajungă. Cine știe? doar EL și poate vom răzbi cumva înspre cunoașterea necesară tare ca să ne albim în fața SA, după așa întunecară eră. Ce nu se gată nici azi, împiedicîndu-ne pe capete în încercări care mai de care de a-I afla calea împreună cu EL și nu-i chip încă.
  Nu-i vremea socotită doar SUS și noi de capul nostru încă o vreme nevolnici cîți vom mai fi în timp și spațiu alocat ființării încă nefirești.

4258..Îndepărtat.

  Ne tot încearcă de cînd lumea asta tot încă începătoare în ale cunoașterii, ținînd aproape de noi să-L știm cît ne învrednicim. Cît merităm, că-I tare pretențios și atent să progresăm în bine nu-n rău cum încă ni-i firea needucată corect și azi. În destulă îndepărtare de țelul SĂU cu noi împreună ne dații pe brazdă, ci-n deriva întîmplărilor ce ne tot domină micimea cu așa ochi de melc.
  Cu așa simțuri tocite nu de o voință cuceritoare de înfăptuiri corecte, benefice nouă, naturii și-n conlucrare cu EL. Și Lumea LUI atît de ascunsă și diversă, dar nu după cum încă ne imaginăm în deruta de nu reuși încă să fim oamenii pe care-i. Preconizează CER-ul, ci niște muhaiele de nimica moral și drept, ci-n virtutea unor porniri încă animalice ce încă străbat mileniile.
  Din vremea debarcării noastre de către EI în vederea populării Planetei date spre sprijin în devenirea noastră oarecum ființe ale viitorului, acuma încă îndepărtat.

4257..Niciodată.

  VT. (Vechiul Testament) încheindu-se cu înștiințarea noastră că EL cînd va reveni îl va delega pe sf. Ilie din vreme. Pe Pămînt să ne îndrepte mai ales necorespunzătoarele relații dintre copii și părinți și invers, deci ca EL să ne găsească toleranți. Împăcați și cumințiți cu toții de la mic la mare în familii, societate, nații și celelalte orînduite conlucrări umane.
  Nu numai cu oamenii, dar și-n natură și mai ales în fața SA cît mai acătării, EL fiind încă de atunci îngrijorat de familia. Fiecăruia să fie pe baze corecte de dreptate, moralitate și respect reciproc oriunde în lume și-n fața LUI. Așteptîndu-L cumsecade pe Dumnezeu, chiar de în timp au mai fost dereglări, neînțelegeri ce încă persistă între noi toți.
  Să ni le rezolvăm corect, cît mai drept și moral cu binele în față, pentru a nu-L dezamăgi din nou chiar de la începutul revenirii SALE pe Pămînt, ci niciodată de atunci înainte.

4256..Conviețuirii pașnice.

  În timp crescînd copii de cum e firesc, dar ne mai și năzar și unele ne la locul lor atitudini. Ce tot dorim să fie clar și ferm respectate, cu toate că nu-s acătării fiind în afara moralei și dreptății, ci-s false fudule. Reguli ce-s prin lumea vînturate obicee ne la locul lor dar urmate cu strășnicie și nu dorim conviețuirea bună și firească.
  De nu ne dau satisfacție cîte pretenții ce le impunem celorlalți mai de jos ca noi în familii și comunități sociale. Silindu-i pe ceilalți la diverse șicane și neplăceri și noi la fel n-o ducem normal complicîndu-ne inutil existența. Se poate urmînd din rău în mai rău relații ce trebuiesc îmbunătățite nu să ne urîțească și chiar blesteme ce dezbină și transcend moartea.
  Cu urmări necorespunzătoare și nu ne dăm seama cam defel că era mai bine buna înțelegere și lupta pentru monolitul familiei. Combătînd neînțelegerile și mai tolerînd unele și altele de dragul conviețuirii pașnice, cu binele mereu în față, că-L cam supărăm.

4255..Dîndu-ne la cale.

  Ne comportăm cam în cadrul familiei lărgite ori mai apropiate, nu mereu cumsecade, ci-n nedreptate și aprigă consecvență urmînd. Cu tărie încăpăținate direcții fără Dumnezeu și bun-simț chiar cu răutate și urîte îndeletniciri ce strică apropierea. Firească de același sînge, mai corect ne apropiem de străinii ce ne devin vecini decît de neamurile ce ni-s date.
  Și nu avem ce cîrti, așa ni-i calea cu ele vrem nu vrem alăturea, văzîndu-ne de drum dar ținînd și cu familia legătura. Chiar de nu ne prea place, asta e, oricum sîngele apă nu se face, ci legăturile-s ținute de vrem ori nu noi, acolo SUS. Și ne privesc la o adică respectîndu-le în virtutea mersului vieții date nu oricum ci după o socoteală ce nu mereu o și pricepem.
  De cele mai multe ori nu prea și nu-i corect, e de îndreptat cum ne cum și aceste  comportări inumane dîndu-ne la cale.

4254..Nicăieri.

  Ne încurajează uneori, chiar ne ajută oarecum să ne ducem la bun sfîrșit cumva activitatea ce-o desfășurăm, necorespunzătoare fiind. Adică în nedreptate, în imoralitate și rele și urîte comportări, o vreme de studiu și a ne da seama și singuri că nu-i în regulă cum o ducem. Și cu vremea să ne căutăm calea convenabilă a binelui, utilului bun și căutării LUI cumsecade într-o existență normală.
  Firească, ferindu-ne de a mai călca în străchini, zurlii și fără remușcări, ci îndreptați, chiar de îi greu. Uneori deosebit de greu și anevoie în așa lumesc fudul în prostia îndărătnică a lipsei LUI dintre noi, ci doar relele. Și nedoritele activități în buna conviețuire cu Pămîntul, EL și noi fiecare cum singuri vrem a fi lăsați în pacea interioară și exterioară dată.
  Fiecăruia din facere și poate o vreme luîndu-ne după nefirescul așa de lesne copiat ce ne duce nicăieri în viață fiind încă.

4253..Nu-i o bagatelă

  Pe la finalul vieții ne aparopien de o dezmeticire mai acătării, care-i benefică ori nu pentru ființa ta, depinzînd de cum te schimbi. În bine ori rămîi pe creanga ta de nedreptate, imoralitate și fără de EL cum ai fost de cînd te știi. Și bineînțeles și costurile aferente căi ce-o urmezi, de-i înspre corectare și viața ți se va modifica acătării, de nu vor începe nevoile.
  A te întreba de orice în existența ta, ce poate pînă atunci o fost cum o fost, dar vine vremea întrebărilor mai cuprinzătoare. De cam toate cele, înfiripîndu-se o trezire la o realitate așa cum e și nu a-i văzut-o defel. Acuma te deștepți aflînd răspunsuri la foarte multe petrecute în viața ta, ori a altora de lîngă tine. Ferindu-te de a mai fi necorespunzător.
  Între oameni, în natură și mai ales în fața SA, de acuma știind ce-i de făcut să ai viață, tu și ai tăi, nu-i o bagatelă dar de vrei se poate.

4252..Cam așa ceva

  O explicație la ceea ce am zis la postarea de mai jos: de mai SUS de SUS; mă refeream că-I în ierarhia CER-ului. Pe lîngă Tatăl Ceresc e și Bunicul Ceresc și celelate orînduite în ceea ce noi nu avem căderea a ști încă-s tare ascunse nouă. Mai e și a Fiilor SĂI, a Tatălui Ceresc ce umplu universul, îs îngerii cu diversele treburi în desfășurarea conform cerințelor date.
  Pe lîngă astea toate ce nouă încă ni-s ascunse îs și cei cuprinși în nt. zeii împinși cu ghiotura înspre un cer oarecum pe lîngă Cel Adevărat. Ce ne reprezintă cumva pe noi umanitatea dar fără puteri, doar așa de propagandă, publicitate ce cam bruiază cele Cer-ești ce-s de cînd Lumea Lor. Noi veniți încurcă apele și nu-s ființe cerești în adevăratul sens al CER-ului Adevărat ci paiațe cu oarece rol.
  Mai viu ori nu în funcție de ceea ce se admite SUS și de puterea ce li-o insuflă omenirea prin credința alocată fiecăru-i așa zis sfînt, ori cam așa ceva.

4251..Și mai SUS

  Toate legendele, basmele populare ori cîte și mai cîte simțiri și închipuiri terestre povestite de omenire în decursul timpului. În spațiul alocat vieții pe Pămînt îs completări la cele spirituale incomplete că așa ni-i datul de cînd sîntem. Să mai scape din cunoștințele de SUS ce-s așa de extraordinare că nu le putem cuprinde noi așa limitați din vina noastră cumva.
  Și nu numai, fiindu-ne oprite oarecum o vreme aflări diverse ce pătrund în conștiința colectivă și rămîn depozitate. Cum pot pe unde pot, dar îs la fel de importante ca ceea ce-s mai cunoscute în spiritualitatea lumii în general. Cum e și așa de anevoie cunoscută chiar și-n așa deosebită explozie a comunicației terestre actuale și încă tributară lipsurilor de tot felul.
  Ne cunoscîndu-ne pe noi înșine destul de bine, nici vorbă de ceea ce ne înconjoară și natura și mai ales de SUS și mai SUS.

4250..Încă.

  Ne petrecem viața mai ales cu cîte preocupări de ale traiului zilnic pentru ale existenței priorități ce-s cu privire la hrană. Eros, frică și cam atîte-s esențiale după noi cei de azi și de cînd lumea, mai apare la unii și credința, cu toate că ea ar trebui să fie prima și nu-i. Decît cam de la o anumită vîrstă pînă nu mai sîntem, deci oarecum la apusul vieții ne mai cumințim, în rest Dumnezeu cu mila.
  Că noi habar nu avem de EL și noi în conlucrarea dată și nici pînă acuma pusă la punct, ci-n deriva vremurilor înspre un ce, ce va fi. Cînd se va hotărî de SUS și noi mai altfel îL vom urma spășiți care cum va ști mai bine în desăvîrșirea speciei umane date cu EL în frunte. Pînă atunci mai e vreme de izbeliște cam lumea lăsată pe tîmjală, ne luată prea aspru la întrebări, ci-n virtutea obișnuitului.
  Nefiresc în care ne complacem și CER-ul cu noi asemenea ne rabdă multe mari și mărunte încă.