4147...Doar iar farse.

  Pe net acuma, de fapt pe Yahoo! Romănia-noutăți, și abordarea spinoasei probleme a romilor, de fapt a țiganilor. Rebotezați după unii ce nu le știu istoria nedreaptă, ori cum e ea așa de strunire a lor și a noastră, de SUS așa dați. Cu toții să-I fim nu oricum ci după un tipic CER-esc ce-i în vigoare de cînd lumea și încă nepriceput defel încă nici azi.
  Dar să revenim la țiganii de la noi și de oriunde, că-s și unii cumsecade și-și văd de omenia  ce trebuie să ne caracterizeze pe toți. Dar nu demonstrăm cei mai mulți decît contrarul și destulă necredință, ci lumească fugă de răspunderea de a fi ceea ce sîntem a fi. Ei țiganii în sînul nației lor așa de diversă cum se pretind că sînt și poate și sînt, să-și facă ordine fermă și clară în ograda lor și pe urmă să iasă-n lume.
  Cu pretenții de-s meritoși și-n primul rînd omenoși, nu batjocoritori și cu credință în EL, altfel îs toate doar iar farse.

4146...Fără căpătîi.

  Educația și iar educația bat-o vina, e un cui al lui Pepelea, a lui Hogea, etc. care mereu ne amintește că sîntem totuși oameni. Dați pe Pămînt de SUS nu de jos, cum îs vietățile toate ale Pămîntului și ele cu suflare dar fără spirit Divin, și ele cu gîndire dar limitată. Cum unii seimeni de ai noștri caută să pară că sînt, dar numai par că nu-i lasă de SUS să și reușească, dispar fără urmă.
  Hămesiți după viață, dar niciodată împlinită din lipsa educației cu priință, ne eschivată de cîte firești neputințe ne combătute. Cu argumentul părintelui responsabil, aplecat cu dragoste și afecțiune lăuntrică umană față de odraslele. Date și deci obligatoriu de făcut oameni să fie nu de mîntuială, cum îs suficiente exemple de jos pînă în vîrful societății netrebnice foarte încă.
  Deci să nu ne mulțumim că le-am dat doar viață și aceea obligați de un dat de SUS, că altfel îs sterpe și sterpi cei și cele fără căpătîi.

4145...Cum trebuie însă.

  Corecți să fim cu noi înșine, între oameni, în familie, în natură și mai ales cu Cel ce-I SUS, de-L știm ori nu. Să căutăm a-L afla cum trebuie, nu-i ușor lucru de unul singur, dar se poate că sînt informațiile corecte, doar să ni le curățim. De rezidurile timpului și greșitelor abordări anumea să-L evităm o vreme, așa o vrut EL, dar I-o trecut.
  Și  ne dorește iar SĂI fim alăturea de data asta mai cum trebuie, corectați, ne-am mai maturizat și noi. Și chiar cumințit, nu dăm dovadă pe de-a-ntregul dar se poate mai corecta și ne vom cuminți cum e firesc. Că nu vom avea încotro, ne silește EL, de nu ne îndreptăm singuri, cum ar fi mai corect, adăugîndu-ne și-n dreptul nostru. Bile albe, nu numai gri și negre, astfel dobîndind statut de om între oameni.
  Nu un nefiresc și alandala traseu uman ce ne dă îndărăt de la mersul înainte și nu de acuma, ci cine știe de cînd?! Dar e vremea primenirilor la orice oră din zi ori noapte, clipă de viață și cîte și mai cîte ce ne vor marca cum trebuie însă.

4144...Cît mai corecte.

  Sînt întîmplări, ne întîmplătoare, în viață ce ne marchează, relații, chiar de sine sesizate cum ar trebui să stea lucrurile. Ne dăm seama că nu-i corect să mai mergem așa în viață, continuarea-i necorespunzătoare și ne oprim din acea neregulă. Continuînd viața mai acătării, deci singuri ne dăm seama de greșeli, ori alții ni le sesizează, comportări.
  Vorbe care dor în intimitatea ființei tale ori a celorlalți, tu așa fiind greșit croit pe o rînă să fii, te vei dumiri și reface. Ca lumea de astă dată, nu exagerînd, că iar e anapoda noua direcție dar, schimbînd macazul firului vieții mai cu atenție. Derulîndu-ne firescul mai educat, mai acătării între oameni, în familie și chiar noi înșine, cu noi înșine, devenind ce trebuie.
  Dar nu am avut curajul îndreptării, cu toate că deranja mai de mult, nu a gîndurilor. Cu toate că și acestea-s de căutat a le canaliza cum trebuie, dar a înfăptuirilor, sigur e de rînduit în așa fel să fie corecte, cît mai corecte.

4143...Coalizați înspre cunoașterea.

  Se va petrece dezmeticirea ce o tot dezbat eu de ceva vreme și refacerea legăturii firești cu EL, doar cu EL și noi îndreptați. Cum ne pretinde EL și nu altfel, se vor feri actualii încă în greșeli adînci nu numai spirituale dar și de dreptate, moralitate. Și poate de toate la un loc, plus ori cîte și mai cîte amăgitoare fapte și credințe străine ținute cu sîrg nedrept atîta amar de vreme.
  În derîderea noastră și a LUI, ce-i încă în vogă doar o vreme pînă va suna deșteptarea de SUS pe tot Pămîntul. Regăsindu-ne cum trebuie și aflîndu-ne ce e aia cum trebuie să fim, nu mai fiind posibile actulalele țineri religioase, ce se vor uita. Pe dată ca ciumate, ignorîndu-le și amintirea cu rușinare mare, fiind cred de la CER oprită ori ce demersuri păgubitoare.
  Între oameni de anumite confesiuni și alții, fiind atunci cam toți o apă și-un pămînt, o vreme măcar. Pînă se vor unifica cu toții coalizați înspre cunoașterea LUI corectă la fel, fără demersuri străine și de separare ce și azi în așa lume nedreaptă-s încă.

4142... Năvalnică modificare.

  Luați și cîntăriți aportul NT în istoria omenirii înstrăinate de EL, din vina să zicem așa fiind cu noi să fie. Nu cu EL, ci fără EL o mare întindere de timp și spațiu și nici acuma terminată, că se cam termină, o fi. Dar nici nu cred c-o putem judeca, încă un timp și poate niciodată nu va mai fi timp după aia, că atunci macazul.
  O dată schimbarea aflată, torentul iscat pe loc ne va deruta o vreme și devreme ne vom și dezmerici în alți parametri. De stres și libertate totală, izbîndă în cunoașteri ce azi ni-s oprite, atunci la liber în foarte multe ce nici nu le întrezărim. Deci nu va fi timp de analize o vreme și pe urmă analizele vor privi ce se petrece cu noi continuu de la acea dată.
  De renaștere a lumii umane și nu numai, contextul va fi el însuși într-o năvalnică modificare interioară și exterioară.

4141...Gaudeamus.

  Peste o oră se redeschide tîrgul de carte Gaudeamus la București și se vor cunoaște vechi și noi scrieri. Cam toate civile și ceva religioase și de altele cîte mai sînt cunoscute ori în curs de aflare, poate și spirituale. Nu cred că se știe a scrie corect despre EL și noi, încă așa înstrăinați de EL, noi și noi de noi în raport de EL.
  Și ce trebuie să ne redefinim corect și concret cît de curînd, ne mai amînînd tot ruperea mîței în relațiile cu EL. Și numai cu EL, noi cumsecade, nu altfel și așa să rămînem pe vecii vecilor ne mai dînd îndărăt vreodată. Consfințînd o datorie a LUI cu noi și a noastră cu EL pe veci, cunoscîndu-ne corect, mai ales. Locul nostru pe Pămînt și-n derularea cunoașterii căi ce-o avem de urmat, cum și cînd?
  O năutate năucitoare ce sigur în acest tîrg de carte nu-i la vedere și nici de interes, ci altele de nimica.

4140...Isus, zeu neadevărat.

  Va mai ține minciuna cît va mai dori doar EL, aflînd noi cît de curînd, deci isus-ul copiat din acea familie. Ce-n realitate nu o fost implicată niciodată în așa scamatorii religioase, atunci acum cca. două milenii. Ci o dus o viață normală cu toții ca și ceilalți evrei antici sub ocupația romană, fără crucificări și alte nerozii închipuite.
  Mărturie stă cripta acelei familii, în plus acel Isus și soția sa Maria Magdalena au un fiu Iuda și cu toții inclusiv mama Maria. Și tatăl Iosif și ceilalți cu osemintele intacte și azi se pot verifica, dar povestea lui acel isus din NT nu, niciodată. Că n-o fost un fapt istoric ci o înșelătorie gogonată ce încă destui gură-cască o înghit pe nemestecate și plătesc.
  Cu toții că-n fața SA minciuna nu ține și închinarea la zeu neadevărat în afara SA, Cel Adevărat, costă.

4139...Isus, zeu bun.

  Să ne mai lămurim oarecum măcar cu privire la isus, zeul bun și iubitor creat de NT în raport cu Adevăratul Dumnezeu. Ce-I creditat aspru, chiar răul întruchipat, noroc cu NT ce face bine pe Pămînt și oriunde se impune nedreptatea. Că asta și face, minte realitatea cu isus ce-o fost inițial luat, ca idee de pornire, din vechea provincie romană unde.
  Actualii evrei, intrușii de azi căutîndu-și motivația celor vechi ce au fost pînă acum două milenii. Pe acolo locuitori, existînd o familie relativ înstărită ce-l cuprindea și pe un oarecare isus și restul familiei potrivindu-se exact. Cu legenda minciunii din NT, deci se copie din start de romani însăilata poveste pe scheletul familiei ce-o aflară și arheologii.
  Actualului stat zis evreiesc, dar se mușamalizează cam totul, minciuna să triumfe încă cît?

4138...Coborît din copac.

  Nu ne vedem pe noi mereu cum trebuie în raport de ceilalți, chiar de plătim numai noi ce ne credem buni. În raport de alții ce-s vizibil mai răi și nedrepți, credem noi poate și acei neputincioși de bine și util. Dar pe EL îL știți? sigur nu și vă costă dezinformarea asta, aflați că EL nu se încurcă cu fiștecare. Ci-și are oamenii SĂI bine știuți de SUS pe care în timp și spațiu se poate baza cu vremea.
  Nu oricum ci avînd grijă de ei în felul SĂU, nu mereu și înțeles de noi cum trebuie, cu ochii noștri de melc. Nici nu-i de mirare că nu ne mulțumește viața pe care o tot cîrpim într-o existență precară LUI și nouă lipsind-o. De aportul binelui mereu cît trăim, moralei și băgarea LUI corectă în seamă, nu anapoda cum încă se obișnuiește dezinformați, mințiți și întărtați la rele.
  De nu aveți se poate pe bună dreptatea treabă cu omul dat de SUS, ci cu cel ce vă și credeți, coborît din copac.

4137...Prin îndreptarea nesilită.

  Vorba unui cîntec, după rău vine bine, totdeauna la fel petrecîndu-se viața, o fi după nedrepți și cei fără Dumnezeu. Adevărul e că aflîndu-ne la strîmtorare ne mobilizăm, ne îndreptăm, ne îmbunătățim felul de a fi, potolindu-ne. Măcar o țîră și contează mult acolo SUS, slăbindu-ne chingile strunirii o vreme, de fapt astea-s condițiile viețuirii.
  De cînd pornim prin viață, la început cu mai multe cicluri de libertate, bucurii și împliniri, învățîndu-ne. Cu un fel de a fi răsplătiți, întîmpinați de existența cotidiană, mai acătării, cu vremea neîncadrîndu-ne corect în baremul dat. Ni se tot scurtează hățurile și părăsirile-s mai curente, la fel și plățile, de ajungem să regretăm.
  Că nu-s vremurile ce trecură, dar e bine să ne îngrijim la bine să punem deoparte liniște, cum? prin îndreptarea nesilită.

4136...În vigoarea acelor vremi.

  Se și știe că însăși viața-i atît de reală și serioasă pe cît e de ireală și neserioasă, e nevoie doar de echilibru. Ușor de zis dar foarte greu de realizat în așa nedreptate de conviețuire anapoda fără Dumnezeu, ci cu cîte religii. Răzgîiete pe căpătuială, nedreptate, fărădelege, neputință, fudulie, prostie și celelalte cîte-s umane. Ei care ar trebui să fie smirnă și cumințenia întruchipată, îs de rîsul-plînsu, nu exemple, ci de evitat pînă-și revin de pot.
  De nu alții și trebuința va merge tot cum dorește EL înainte, un înainte ce nu-l dibuim încă defel, încă o vreme. Ce nu-i departe, cu costuri ce tot mai pregnant se simt inexplicabil și nu-I EL atît răul întruchipat și binele aflat. Ci e nevoie de ajungerea pe aceiași lungime de undă cu EL, cît mai bine, aflîndu-ne trebuințele. Nu numai pentru unii, ci pentru toți cum va fi nevoie aflînd doar atunci pe fază fiind.
  Cu toții astîmpărați, atenți și receptivi la îmbunătățirea în vigoarea acelor vremi.

4135...De nu ne revenim corecți a fi.

  Ni se sugerează că-I o dublă Entitate cosmică spirituală și negativă și pozitivă, fețe ale aceiași ființe Divine. Că-I Însuși Dumnezeu, că și oameni sînt așa și nu puțini atît răi cît și buni, nu concomitent, variind de la plus la minus. În sus și-n jos în funcție de numeroși factori și influențe exterioare și nu numai, ci și de anumite cerințe. Ori cauzalități ce ne depășesc de multe ori neștiute, ci doar în anumite condiții.
  Evidențiate, de regulă aflate de la alții mai știutori și neexpuse tuturora, la îndemînă negăsindu-se cu siguranță. Îs forțe ce ne domină de vor și pot în anumite condiții viața, gîndind, vorbind și făcînd ce nici nu gîndești de regulă, involuntar. Să zicem, dar nu-i așa ci așa trebuie să fie și e, uneori mai pe față alteori mai pe NV, planificate, oricum cu știre de SUS.
  Nu-i adevărat EL E așa cum trebuie, dar noi nu-L știm de cele mai multe ori greșind. Și așa ne îndepărtăm de EL și EL de nu-i încotro, trebuie pînă la urmă de nu ne revenim corecți a fi.

4134...Nu știm mai nimica de cînd lumea.

  Dar ce te faci de-ți au necazuri cu sănătatea, apropiații și mai ales copii tăi, ehei! aici e aici. Te afli tu și acei ce conduc, formează familia și mai sînt și tare din urmă uneori, dar e bine să-ți revizuiești de urgență. Atitudinea față de viața între oameni, tu însuți, nu-i vedea pe alții, poate tu ești vina! e de gîndit profund și de te îndreptat.
  Căutîndu-ți modificarea existenței în mod radical, drept și moralizat oriunde te afli, nu exagerînd față de ce erai nu de mult. Dar nici o mămăligă de om fără voință, ci-n virtutea cerințelor SALE, cată-ți calea tu și după ce-o dobîndești aflîndu-ți locul în lume. Nu te mai opri că nu ți s-o gătit ața, mai bine exiști activ cît e nevoie, tu vei afla cu vremea în bine doar fiind continuu.
  Răspundem de urmașii noștri și ei de noi cît trăim, indiferent de toate cele ce ni se par doar și nu știm mai nimica de cînd lumea.

4133...Nu niciodată!.

  Ne tot poticnim mereu cînd avem probleme cu sănătatea, că de ce nu ne și vindecăm, cum am vrea. De la o vreme nu ne mai merg toate cum mergeau și-s de vină alții, găsim  de urgență vinovații. Medicii, asistența socială și cîte în lună și-n stele, dar noi înșine, NU! niciodată, noi știm ce vrem că de asta avem cap. Dar e vai de el cum gîndește, dar nu contează, e pe sigur așa, nu altfel.
  Știm una și bună noi înșine nu avem niciodată vreo vină, ci ceilalți și toate cîte mai sînt pe pămînt. Deci e timpul dezmeticirii, cumpănirii, drămuirii interesului de a fi om cum trebuie, ca să ne fie bine. Și de regulă nu deodată e trecerea de la neputință la silința de a fi cum ne tot dorește EL să-I fim în față și oriunde. Cu gîndirea, vorba și fapta bună, morală, potolită între noi oamenii, în natură știind continuu doar de EL.
  Și ne va fi cum dorim cu timpul adaptîndu-ne cerințelor ce le aflăm din mersul vieții date, nu degeaba!

4132...Încă delăsarea asta pînă nu va mai fi

  Se vestește prin mass media că-n papalitate-i discordie, supuși-s prinși cu mîța-n sac și zic că-s mafihoți, ca și pe la noi. Începători doar foarte aprigi pe avutul ce nu-l au, ci-i a țării nimănui, dovedită în așa decenii de izbeliște neroadă. Dar la noi nu-i amenință nimeni, încă-i șută taurina, pînă-i va miji ceva cumva ca prin alte zări, îs liberi la prăpădirea neputincioase-i glii.
  Deci mai colea la sud mult și nu prea, un nou pontif vigilent cu ale lumii apucături nedrepte, chiar și-n ograda sa face deranj amenințător. E mai acătării de s-ar ocupa de ale spiritualității adevărate LUI ne mințind în continuare lumea. Că de asta-s și astea toate neplăceri, doar și-o face datoria pentru care se pretinde, auziți, reprezentantul nu știu cui pe spiritualitate șef printre oameni.
  Dar ce să-i faci așa-i încă delăsarea asta pînă nu va mai fi, nu-i loc cumințeniei, deloc!

4131...Ținute minte mute de mirare.

  Și-n sînul islamului îs divizări parcă mai necivilizat relațiile-s între ele, așa dorește EL, de nu-L apreciem Unitar. Cu toții la fel, ci ne clădim credințe care mai de care mai anapoda, supărîndu-I năzuințele în noi. De mai bine în conlucrarea benefică fiecăruia, nu dezbinați de neputințe și micimi, neisprăvite nepriceperi. Fudule prostii de tot rîsul curcilor, așa am ajuns ne ridicîndu-ne la pretențile SALE.
  Expuse nouă încă din vechime dar interpretate, după cîte bordeie atîtea obicee, în sărăcia asta lucie. De demnitate spirituală supusă doar LUI, nu cît-or nelegiuiri sfințite de izbeliște de cîți nechemați. Cu toții în sîmbria răutății umane îndepărtate de la masa SA cu noi, o vreme de reflecții și îndreptare-n cumințenie-i greu.
  Nici nu s-o reușit, decît rateuri în plăți slute, de-s ținute minte mute de mirare în așa înstrăinare.

4130...De atîta amar de vreme.

  Ține la noi, dar și noi demostrîndu-I că ținem la EL, așa cum E, că nu-L putem schimba, chiar de am vrea cu tot dinadinsul, e aiurea încercarea. Iluzie ca și creștinismul și altele ca ea, dovezi ale neputinței de a-I fi în fața SA cum ne dorește. Și noi tot pe ale nostre strîmbe apucături nedrepte ce ne țin departe de calea normală cu EL în față mereu.
  Nu cum e încă-n lume legiferată nelegiuirea cam de cînd e lumea în părăsiri și plăți cu duiumul. De nu s-o înțeles și nici nu se înțelege nimica din viețuirea pe Pămînt, de-i fără Dumnezeu, doar abureli de prost gust. Înșelătorie pe scară mare, extinsă-n neputința omenirii de a fi ceea ce sîntem a fi, dar nu știm cum. Orbiți de propriile mîrșăvii îndelung tot exersate, de nu ne mai amintim cum eram normali.
  Între oameni, în natură și chiar în fața LUI, ce nu-L mai știm de atîta amar de vreme.

4129...Pe loc să ne revenim spășiți.

  Se uită din startul discuțiilor despre credință, religiile-s născociri bruitoare de adevărul SĂU cu noi. Preamărind minciuna, închipuirea, deșărtăciunea ce va lua sfîrșit, prea o întrecut măsura prostirea lumii. Și încă nu-i se vede ieșirea, se simte că altă cale nu-i, dar netrebnicia speră și-și va rupe neisprăvita îndeletnicire. Făurind cu toții de astă dată dincolo de neputințe, făcînd ce n-am făcut cam niciodată, dreptate cu bun-simț continuu.
  Informîndu-ne doar despre EL și despre noi cu adevărat cum e nevoi nu de-a moaca, ieftine iluzii. Niciodată afirmate clar și concis din CER nouă, ci abureli datorate dorinței LUI din vechime de a nu ne mai vedea prin preajmă. Din pricina neputinței de a-I face față cerințelor SALE către noi oameni să-I fim cu credință mare, respectîndu-I îndrumările.
  Cît mai bine, ne călcînd în străchini niciodată și de se-ntîmplă ca treziți, pe loc să ne revenim spășiți.

4128...Oriunde vom fi de ispravă însă mereu

  Scandal  preluat pe net, într-un sat pe baza apartenenței religioase, tot în sînul creștinismului, nu poate fi înhumat un trup, cum dorește familia rămasă. De vreme ce cea trecută dincolo nu și-o exprimat unde să-i fie depus trupul, familia decide. Și după cerința SA în pămînt se va descompune materialitatea fostei ființe, foste pînă mai ieri, vii. Se va rezolva tît de corect și firesc cît de curînd aceste nepriceperi mărunte și altele cîte ori fi.
  O dată cu dezmeticirea la credința în Singurul Dumnezeu ce-o fost dintotdeauna, dar ignorat supărîndu-L. Ne-o alungat o vreme ce-i și azi pe final de adio și să nu mai fie vreodată cunoscută omenirii că tare-i netrebnică. O tot dăinuit nefolosindu-ne decît la o deocamdată slabă învățătură de minte, se prea poate în continuare. Să ne tot tragem pe socoteală glagorii suficiente, ajungîndu-ne a fi cum trebuie oriunde vom fi de ispravă însă mereu.

4127...O va ști a descîlci la vreme

  Și totuși s-a lăsat influențat măcar cu vederea punerii în scenă a ultimei întîlniri a lui Petrache Lupu. Cu EL și însoțitorii LUI, plus maica precista, ce-i din NT și au mai fost în secolul trecut astfel de „scăpări”. Nu prea le știu de ce, în timp și spațiu, de-mi va da EL înlesnirea, voi ști și vă voi zice. Comentarii și păreri or fi dar nu mă bag, e prea de ne imaginat astă situație pentru mine deocamdată.
  Cu știrea SA, că nu-s de capul meu de cînd am început această relație ce încă este, cît? nu știu. Doar EL și aș dori să mai fie cît e nevoie și voi fi cum trebuie cu toții în tabăra SA, doar a SA. E o oarecare legătură între ce I-am împins noi nevolnicii de pe Pămînt LUI Acolo SUS și CER-ul Adevărat. Îs separate sfințenia de închipuirea minciunii întruchipată de idolii NT, ce-s ca paiațele pe oriunde ar fi.
  Doar EL gestionînd o așa încîlceală, o va ști a descîlci la vremea și împrejurările optime.

4126...Teroare sub sigla necurățeniei.

  Nu știu, poate sînt, or fi, opere de artă ce-L vizează doar pe EL, Singurul, Dumnezeu cunoscut. Cît se poate că-I tare greu cu EL a-L ști și totuși ceva, ceva au fost prin 1935 încercări. După întîlnirile LUI cu Petrache Lupe, picturi și cam reluări prin mass media cît o fost un oarecare interes. Cam prea lesne uitat și necazurile nu se uită, îs în legătură cu părăsirile LUI față de noi nevolnicii.
  Între noi oamenii, în natură și mai ales în fața SA, cam Ignoratul de Unul Singur, cum E EL de fapt. ÎL mai însoțesc cei din suita LUI și în împrejurimi CER-ești reluate în cîteva opere de artă mai veche. Dar de curînd mai nimica măcar interesant, în schimb neputinței de a fi oamenii cu EL împreună. Adica nelegiuirilor și tot cortegiul lor de trăsnăi și neadevăruri, gîrlă, de întrece firescul.
  Unor minciuni gogonate de cca. un mileniu jumate, de teroare sub sigla necurățeniei.

4125...Ca să vă fie viața, viață.

  E o luptă viața pentru unii și se dedică acestui scop în felul lor fiecare cum poate. Prin exerciții fizice zilnice, de întreținere a corpului și funcțiilor organismului acesta vizibil. Dar de cel invizibil care-i hotărîtor mereu cît sîntem pe Pămînt înaintea celorlalte însușiri exterioare și interioare. De legătura spirituală cu EL, de vrem ori nu, e ombilicul terestru al fiecăruia din oamenii vii.
  Cu CER-ul cel adevărat, cu cel mincinos e în legătură neputința de a fi oamenii, invers de ce EL ne pretinde a fi. Între oameni, în natură și-n fața LUI, cea mai în suferință dintre toate cele ale vieții. Și părăsiți la fel ca toți inșii lumii fără căpătîi, avem de plată cînd e scadența, doar de EL știută. Și de-L ignorăm mai ales cu bună știință e bai mare și intrăm cu zilele la apă, ne scad văzînd cu ochii.
  Deci luptăm pentru a fi în primul rînd căutîndu-L cumsecade doar pe EL ca să vă fie viața, viață.

4124...Nu la întîmplare.

  Da s-o creeat la insistențele noastre, în timp, tot mai nelegiuite dar oarecum cu acceptul SĂU. Un altfel de cer mai neadevărat, pe minciună în afara CER-ului Inițial al SĂU. Și al Lumii SALE, un cer umplut cu ce s-o nimerit în vizorul nelegiuit al NT și al celor ce-l cred. Urmîndu-l oarecum zăpăcindu-i pe foarte mulți, chiar și mai cu ceva glagorii, dar tot degeaba, doar cei adevărați.
  Rupți din propria convingere clară de așa tărășenii au mai scăpat cît se putea din așa lume dedată neputințelor. Cu nemiluita de cînd lumea și EL oarecum implicat și nu prea în derularea umanității, după cum am vrea noi. Dar nu-i după noi ci doar cum vrea EL și pînă ne vom afla calea mai e ceva timp alocat dezmeticirii. Pe de-a-ntregul, socotită doar SUS și pusă-n aplicare de noi pe Pămînt cît de curînd.
  Nu la întîmplare ci riguros consfințită în baremul CER-ului.

4123...Ne valorificați cum trebuie.

  Vrea să se implice dar după cum E EL și noi nu-L pricepem încă, că se va putea. În curînd, gîndesc că nu va mai fi așa o necunoscută EL și Lumea LUI, ci ne vom dumiri. Cu toții aflîndu-ne și menirea noastră a tuturora pe alte meleaguri de preocupări ne vom desăvîrși. Nu alandala ci conform unui dat inițial dar ne aflat cam deloc în firea noastră încă așa de înstrăinată.
  De un firesc ce încă azi e nefiresc, dar ne vom regăsi cadența viețuirii cumsecade. Poate vi se pare o organizare de stup, de furnicar, va fi o oarecare ordine și disciplină la nivelul minții ce o desăvîrșim. Nu complăcîndu-ne nelegiuirilor ci aflărilor demne, corecte cu bun-simț și binele bine priceput. Nu de mîntuială, ci civilizați dar în conlucrare cu EL, natura Pămîntului.
  Și ce-o mai fi, vom afla ca oameni ce totuși sîntem capabili de multe dar încă ne valorificați cum trebuie.

4122...Și nu ne va mai lăsa.

  A că nu le luăm în considerare, gîndindu-ne că nu ne privesc și pe noi. Ci doar pe acei dispăruți, de asta au și dispărut, de cca. două milenii, e oarecum firesc, am fost dați oarecum deoparte. Și numai ei o vreme favorizați, doar cînd erau cît de cît apropiați de EL prin conducerea vremelnică. Că de regulă nu reușeau decît să-I facă în ciudă și părăsiți plăteau, se vede oarecum și azi.
  Nu mai sînt defel și acei intruși o mai duc cumva cum mulți nu și-ar dori, dar asta e. Pînă le va veni mintea de pe urmă a românului și lor de neam așa de divers închipuit. Deci să ne luăm după legea SA dată oamenilor atunci, că nu-i în vînt, și EL ține la ea. Adaptînd-o noi la zi cum e să ne pricepem mai bine și de va interveni ceva de ne înțeles.
  Sigur cu EL vom rezolva că dorește să-I fim alăturea, tot mai tare de la o vreme și nu ne va mai lăsa.

4121...Nu vrea să se mai implice, oare?

  E tare dificil a-L pricepe, E mai degrabă pus să ne puie la punct, în părăsiri. Și urmate de necazuri, decît să ne îndrumeze mai insistent cum considerăm noi că-i firesc. Asta e nu sîntem pe aceiași lungime de undă cu EL și nu-L știm, nici nu vrea să-L știm. Ascuns, numai pe a LUI într-ale LUI oarecum de cînd E și noi așa de curînd răsăriți îI creem inconveniente.
  Dar nu le putem ghici, ci dorim certitudini, legi clare, ferme și îndrumări pe măsură. Că-n CER și asta-i grav o pătruns nelegiuirea oamenilor și EL dorește tot noi vinovații de așa înstrăinări. Să-I facem curat întîi pe Pămînt, sub inițiativa noastră, dar eu consider fără sprijinul SĂU. Nu vom reuși mai nimica de capul nostru în spiritualitate, se și vede de ce sîntem în stare.
  Neghiobii ce-s în fața SA sub plată de cînd lumea și atîta, nu vrea să se mai implice, oare?