4068...Înșelîndu-vă pe voi însăși.

  Orice-i fără consimțămîntul făptuitorului, celui pus singur la așa caznă, că-i o învingere. A firescului, de nu am fost cu minte și ne-am tot îndepărtat de EL, acuma recuperăm. Dar cu bun-simț și bucuria aflării și prin greutăți, dar ne muncim a-I fi și îndreptați. Cum ne pretinde și pe deasupra postim cît ne lasă firea, nu exagerînd și nemulțumindu-ne.
  Truda cu abținerea totală de la apă și alimente o perioadă de timp, că altfel de post. Nu există decît între netrebnicii din NT și urmașii acelor scorneli contra LUI și a nostră toți. Să vă feriți a înșira degeaba posturi ce nu-și au menirea, nu-s luate SUS în calcul. Decît acele posturi albe, deci fără apă și mîncare deloc o vreme cît puteți ține convenabil.
  Pentru voi oameni în fața LUI, ne ducîndu-L cu preșul cu cîte închipuiri neroade că vă costă la o adică! Înșelîndu-vă pe voi însăși fără vreun folos nici aici și nici Acolo!

4067...Suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită.

  Nevoia de alimente ca să trăim normal, prin muncă de obicei obținute, învingîndu-ne foamea. Astîmpărîndu-ne firescul firii date, nu exagerînd că ne costă ca tot ce-i prea mult. Și nici insuficient că iar dăunează bunului vieții normale în mersul ei mulțumitor. Sînt cazuri cînd ne dorim înfometarea ca să realizăm cîte încadrări în bareme. De greutate și de felul cum arătăm, multe ducînd la sluțirea firescului dat, poate nici nu realizăm.
  Că ne fac rău, plătind la o adică de minte nu avem și se poate prea tîrziu dezmetici. Tot ca o părăsire în necazuri de nu sîntem cum ne tot dorește EL să fim. Se mai poate unii să postească și EL aici e de acord, cu un singur amendament de mirare pentru alții. Nu în silă, ci cu devotament de dăruire acele posturi chiar cu o bucurie, mulțumire.
  Că-I închinăm LUI ceva ce ni-i la îndemînă, demonstrîndu-I că dorim îndreptarea. Asta fiind suplimentar cumva, la îndreptarea oricum înfăptuită demn și acătării.

4066...Firești îndatoriri de oameni corecți.

  Credința în EL, doar în EL îți dă așa o putere ce te ajută să-ți învingi toate temerile. Neînfricat vei trebălui printre oameni, dar să te tot ții aproape de ceea ce-ți cere EL. Continuu pentru a nu pierde firul nesfîrșit cît ți-i dat, al viețuirii cum trebuie între oameni, în natură. Și-n fața SA deasemenea, mereu preocupat de cele trebuincioase cum ne tot cere.
  Nesfîrșit e un fel de a zice, că-n realitate toți ne dorim a fi mulțumiți de cum sîntem. Noi și familia, cu realizări pe măsură în deplină însă concordanță cu cerințele SALE. Către noi, ca s-o tot ducem acătării îndestulător și-n final satisfăcuți într-o viață. Normală, sătui de zile, e o foarte rar îndeplinită astă dorință, în zilele noastre.
  Că ne dovedim neputincioși în fața LUI, tot fără acele firești îndatoriri de oameni corecți îndeplinite.

4065...De cum ne înzdrăvenim cu adevărat.

  Să le luăm pe rînd, frica-i dată și dinspre EL, cînd nu-L respectăm și nici credință. În EL Singurul și Indivizibilul Dumnezeu, nu cum tot minte NT că are fiu de pe Pămînt, aiurea. EL E cu Lume LUI în CER doar Acolo înfiripată și-și desfășoară cu toții activitatea. Sub directa SA conducere ca Lumea aceea ce noi nu avem cum o ști mai mult decît ni-i îngăduit.
  Nu cum își tot dau cu părerea neroziile în NT, greșindu-I și plata-i pe spatele neputinței. Omenești ce nu-i în stare de a-I face LUI față încă din vechime necorespunzători. Ne tot dovedim și tot așa părăsiți plătim întruna, ne dezmeticindu-ne mai defel. Cum ne pretinde EL între noi oamenii cumsecade, în natură și-n fața Sa corecți mai ales.
  Frica ne dispare ca prin farmec, de cum ne înzdrăvenim în credința în EL cu adevărat.

4064...Prin lume tare la modă.

  Nu tare mult timp că-i oarecum și vremea prefacerilor corespunzătoare datului nostru. Și ne luat în calcul corect încă din varii motive, de evoluție și coacere a omenirii. La minte, cu realizări pe măsură și răstimpul o cam fost neluat corect în seamă. În plăți suficiente de dezmeticire, că nu-i chip nici azi în așa înfundătură ne-am năclăit.
  De nu-i dăm de capăt cu așa nerușinare, neputință și tot tacîmul nelegiuirilor ce ni-s pe cap. Fără a reuși să-L ascultăm și avem numai ponoase de tras, că nu-i încotro. Trebuie să ne dovedim a fi cum ne cere EL altfel o vom mai patina existența asta. Nelămuriți mult și bine de ne va tot ieși păr alb prin căciulă degeaba.
  Mintea românului de pe urmă-i scăparea din așa fărădelege ce-i prin lume tare la modă.

4063...Cerințe expuse nu demult parțial.

  Avem în forma asta de viață ce-o derulăm cît trăim două aspecte esențiale. Unul legat de o oarecare animalitate, asemănîndu-ne doar cu existențe de pe Pămînt. De asta și sîntem dați a fi pe Pămînt înt-un mediu nu total ostil firii date. Ținînd de caracteristici omenești ca frica, foamea și erosul, și cealaltă latură. E cea ce ne conduce, ca niște fire nevăzute de Undeva înspre ceva ce vom deveni cîndva.
  Deci acele fire îs de sorginte Divină, gîndirea și spiritul și noi oameni oarecum nevinovați. Trebuie să știm ce facem cu toate acestea ce-s pe capul nostru în așa fel să viețuim. Cît mai corespunzător cu putință ne lezînd nici viața cu ale ei firești cerințe și însușiri. Dar nici pe EL care-I dat din CER să ne dirijeze înspre țeluri ce nu ni-s în orizontul de așteptare încă.
  Ne fiind conectați, nu putem fi că nu-I îndeplinim cerințe expuse nu demult parțial de EL Însuși. Pe tărîmul patriei asteia române și ne luat în serios cam defel, dar mai e timp.

4062...Utile în aflare atunci doar.

  Nu-s chiar irecuperabili defel, mai e speranță de mai bine și cu noi așa deja înrăiți. Că n-au intrat zile-n sac, mai e cale lungă să ne-ajungă, cu EL alăturea, vom trăi și vom vedea. Știți în biblie se mai întrezărește o vreme cu minciuna de isus cînd va dăinui altfel lumea. Aiureli de doi bani, în realitate EL, Dumnezeu Tatăl Ceresc, va reveni în lumea oamenilor tereștri.
  Or mai fi poate și altfel aiurea-n univers oameni, doar EL știind și-n acea revenire. Dumnezeiască omenirea se va desăvîrși ca entități date, atunci aflîndu-ne cu adevărat. Menirea de a fi ceea ce încă nu putem ști și nici nu visăm, spiritualitatea. Jucînd un rol ce nu-l deslușim încă înspre întregirea noastră, ducîndu-ne la bune în sfîrșit aflînd un altfel de trai.
  Pe vătrai oarecum, bucurîndu-ne dar cum trebuie, datori Făptuitorului în conlucrare demnă și în noi perspective utile în aflare atunci doar.

4061...Irosindu-ne nemulțumiți prin viață.

  Ținuta firii și-n fața celorlalți cum acționăm contează, ținuta bunului-simț între oameni. Nu mereu gîlceava și neastîmpărul mahalalei vădit neputincios de bine și util. Ci de păruiala verbală ori faptică, înrăutățindu-ne imaginea din familie, societate. Și-n fața LUI cum credeți că sînteți? sigur neputincioși de a fi oamenii dați a fi.
  Mai bine abțineți-vă, greu lucru de nu aveți nimica de înfăptuit corect, cum ni-i cerința. Corigenți între oamenii de omenie, dar puși mereu pe nechibzuire și inutilul. Sporovăielilor necuviincioase, pierdere de vreme și lipsă de respect față de noi înșine. Și mai ales că nu-L știm a mulțumi, costîndu-ne mereu necuviința, ce ni-i greu a o îndrepta.
  Cu același interes să ne schimbăm pentru a nu face umbră degeaba pămîntului, irosindu-ne nemulțumiți prin viață.

4060...Preaplinului de paradă.

  Ne dichisim ne înnoim exterior vestimentar și estetic, cosmetic de sîntem genul tare ori slab. Ne dăm importanță pozei din societate, cum ne prezentăm cît mai oacheș și fercheș. Dar de interior ba, nu ne privește, de cum gîndim, deschidem gura ori acționăn. Ne dăm de gol că nu facem nimica pentru omul ce sîntem, la toată urma oriunde am fi.
  Ne contînd de cît în mică măsură, ci fațada, deci pentru neoameni, ce nu-s în stare de nimica. Omenește ci numai de nelegiuiri și urîțenii ce nu cad cu ținuta fudulă purtată. În văzul orbilor de cele adevărat date a fi în noi cu noi mereu, cumsecădenia. Bunătatea, bunul-simț, dreptatea și adevărul SĂU și al nostru firesc dat să ne ție să fim mulțumiți de viață.
  Nu-n derizoriul plinului, preaplinului de paradă, firma goală și găunoasa persoană.

4059...Dar omu-i deja înrăit

  Nu ne potolim cum ne-o tot recomandat EL la ultimile vizite ale SALE, în prezența. Lui Petrache Lupu, purtătorul SĂU de cuvînt o vreme prin 1935 și continuăm. Batjocorirea omenescului din noi, uitat, terfelit, distrugînd natura și firescul înconjurător. Mai abitir în ultima vreme o dată cu cuceririle științifice în loc să ne astîmpărăm.
  De pe pozițiile celor ce dețin minte rațională, cunoștințe destule să ne permită ocrotirea. Mediului nu să-l devastăm cum tot demonstrăm de ceva vreme, sigur natura. Spre deosebire de EL ne altoiește imediat ce-i este la îndemînă, nu-i răbdătoare ca EL. Așa-i dată să nu aibă milă de prostolanii îngînfați și nedemni a se numi oameni.
  Ci altceva animalizați și înstrăinați de menirea dată cu facerea și încă neterminată, dar omu-i deja înrăit.

4058...Într-o perfecțiune în exercițiu.

  Se vede treaba că noi oamenii îI creem LUI probleme, cît E EL de Dumnezeu, cu așa făpturi. Nu s-o mai întîlnit, nu-I sîntem ca cele cunoscute pe lungimi de undă în viața dată. Conviețuiește în preajma nostră oarecum nedumerit de toate cîte ne trec prin cap. Vorbim și înfăptuim,  dereglînd ipoteze de lucru ale CER-ului, c-o nonșalanță.
  Ce-L dezarmează și totuși ne dorește în continuare în cadrul programei SALE, poate fi ceva. Deosebit de izbutit, că avem de toate ingredientele necesare reușitelor CER-ești. Minte și spirit Divin, în împrejurimi naturale ce-L respectă și-L știu mai bine ca noi. Cu toate că natura e fără o așa concisă, clară și fermă contopire, ci mai pe larg.
  Într-o coalizare de atîtea fenomene și închegări neomogene într-o perfecțiune în exercițiu.

4057...Ca să fim cu toții în lume

  Nu sîntem toți la fel de atrași de spiritualitate, unii-s așa dați de mici cu așa înclinații. Deosebit de acătării, numaidecît își caută de lucru în preajma aflărilor despre EL. Și Lumea LUI, ce nouă unora de rînd nu ni-i la îndemînă, ni se pare nefiresc. Acei chemați, că-s chemați prin firescul dat din naștere, nu contează băieți ori fete.
   Și nici familia din care provin, nu-i importantă, așa-s dați și gata, trebuie lăsați. În plata LUI, că EL așa i-o rînduit și le va găsi locul acolo cel mai potrivit lor și LUI cu ei. În aflări demne de oamenii ce sîntem a fi cît sîntem pe Pămînt și alții cu diferite profesii. Și realizări mai deosebite ori ba, depinzînd de mulți factori de influență capitală uneori.
  EL își rînduiește dintre noi și slujbași cu adevărat chemați în fața LUI la o vreme ce altora nici nu le pasă, ca să fim cu toții în lume.

4056...Firesc fiecăruia în dreptul său dat.

  În viață să urmărim a fi demni oameni, de mici educați să căutăm a fi buni, cu bun-simț. Între oameni și-n natură și de EL știind, respectîndu-L, chiar cu credință. Nu toți și reușesc a fi așa, dar să caute mereu, pentru a le prii viața și familia. Cu rod adevărat și tot ce fac în realizări corecte demne de oamenii ce sîntem dați a fi.
  Nu rateuri cu nemulțumiri cît trăim, deci să vă doriți a trăi, de unul singur, pe picioarele voastre. Nu pe spinarea altora în batjocoră, neputincioși de bine, util și frumos, luptîndu-ne. C-o fire nedemnă, învingîndu-ne neputințele, demonstrîndu-ne nouă înșine omenie. Credință în fața LUI, cît ni-i în dreptul fiecăruia, aflînd prin faptul că ne merge viața, mulțumiți.
  Viața, viață nu însăilată de azi pe mîine, ci acătării, cum e normal, firesc fiecăruia în dreptul său dat.

4055...Spre desăvîrșirea aflărilor dorite.

  Astfel e de aflat că și-n actuala debandadă cu EL și NT concomitent pe piața spiritualității. E un compromis în timp legiferat oarecum, care încurcă minți destule, EL E Titularul de drept. Oriunde, dar se mai îngăduie că mintea încă a omenirii nu-i cum trebuie, nu-I trecu supărarea. Și de nu-L disociază chiar flagrant, dîndu-și seama de Unicitatea LUI, mai merge oarecum căruța.
  Cu hurducături că asfaltu-i rar pe așa cale înspre EL, și cărarea bună bătătorită, fără asperități. Știu tălpile goale ale începuturilor hăt uitate, că-s mai de dorit, nu se încinge vara așa tare. Deci în sinea noastră, bodogănim verzi și uscate făcînd pe plac și nelegiurii, din gură doar. Că noi înșine nu ne dezmințim în fața SA, smirnă cum ne pretinde, chiar și inconștient, uneori.
  Atrași cu totul spre desăvîrșirea aflărilor dorite de EL nouă întru totul cît mai aI LUI.

4054...De aflat și îndreptat.

  Ne dezmeticim tare greoi și acei oarecum în solda SA, aleșii pe sprînceană de SUS. Trăiesc nu tocmai conștienții corect de EL și noi cum ar trebui să-I fim și-ntre noi toți și-n natură de asemeni. Deci o duc mai acătării ca ceilalți, cît reușesc a-I fi pe plac, înscriindu-se-n tematica dată omenirii de CER. Și li se îngăduie cîte ceva dar nu totul în viață, nu-I îndeplinesc cum e cerința chiar totul.
  Și-n final nu-s 100% mulțumiți cum pleacă de pe aici, uneori nici nu apucă să-și dea seama. De momentul ales de EL să-și încheie viața, deci se impune strașnică drămuire. Chiar în relațiile cu EL mai apropiate, de știut cît mai bine cum ni se cere a-I fi. Nu la întîmplare, nu-i nimica lăsat de SUS să-I scape, ci totu-i strașnic socotit între noi și EL.
  Astfel orice neconcordanță ce ne deranjează e de luat legătura imediat cu CER-ul. Și de aflat și îndreptat, că altfel nu se poate trăi cum sîntem dați a fi 100%.

4053...Și nu altfel că plătim.

  Ni se pare doar, întregi populații își imaginează că-și vindecă neputințele. Dînd vina pe altele ce-i pun la punct oarecum în decursul istoriei, false porniri. Ne educate din fragedă copilărie fără Baza vieții, relația cum trebuie cu EL. Astfel ce dacă se numesc nemți ori ruși, aceste calamități temporare ale vremurilor. Pot fi alții în istorie (americanii), care să ne atragă atenția că-I greșim cu toții suferind corecții.
  Deci se impune nu a vedea consecințele grave, finalul neputințelor, cînd EL ne părăsește. Și au loc necazurile la îndemîna forțelor de tot felul, gîndire de SUS, să ne tragem pe seamă. Îndreptîndu-ne în termenii SĂI dați și nouă, la toată lumea, respectîndu-I legile. Nu tocmindu-ne în fața LUI, că nu-i loc de tocmeală, ci îndreptarea între noi oamenii cu toții și-n natură.
  Și de EL știind și respectîndu-L, crezîndu-L doar pe EL, Creatorul lumii și nu altfel că plătim.

4052...E de cam cînd lumea.

  Autoritățile s-au mobilizat oarecum, nu ca să-I îndeplinească cerințele așa de imperative. Ale SALE către lumea întreagă, alegîndu-și drept purtător de cuvînt pe Petrache Lupu. Dovedite în cca. cinci ani de toleranță zero, urmînd formidabila suferință terestră. Cînd totuși se simțea amenințarea încă din acel 1935 și era să se sufle și-n iaurt.
  Că mai avusesem un strașnic dezastru mondial nu tare demult, dar lumea cu ale ei. Și EL cu ale LUI în CER și pe Pămînt de ne înțeles nici azi, de s-ar pune tranșant cumva problema. Deci la acel timp își stabilise cu de la Sine putere Dumnezeu vocea (ciobanul oarecare) ce anunța-avertiza lumea. Că-i incapabilă să-L urmeze în îndrumările acelea, ce azi îs depășite, am evoluat și EL la fel.
 Azi despre EL și noi e de știut că ne dorește tot potoliți, dar cumințenia și-n dreptul credinței. Doar în EL, doar în EL, că altfel e degeaba, cum e de cam cînd lumea.

4051...Ci-n derîdere chiar în mică măsură.

  Ca să vedem și ne costă ce nu credem, atunci în 1935 EL avertiza întreaga omenire de pe la noi. De pe meleagurile noastre, bazîndu-se și pe mass-media vremii care volens nolens. Își facea datoria informînd atunci despre EL și cerința LUI către lume oarecum. În general, nu numai la țărișoara de atunci înfiripată oarecum, zic cu înlesnirea LUI.
  Și-I mulțumim mereu, dar atunci nu L-am prea băgat în seamă nici noi cum dorea. CER-ul și nici lumea în întregul ei, informată cît se putea la acea oră, că ni se pregătea. Dezastrul mondial ce-o urmat că nu L-am luat în serios, chiar într-un serios. Ce trebuia să depășească așteptările SALE, nu încă să-L nemulțumească cum o fost de fapt.
  Ne luat în seamă suficient nici pe la noi, ci-n derîdere oarecum chiar și-n foarte mică măsură.

4050...Altă viață afla-veți!.

  Te încrezi în Dumnezeu? Da, ți se răspunde de marea majoritate oarecum sigură pe ea. Și de unii mai nehotărîți care-s mai nesiguri pe EL și pe NT și isus-ul lor de păgîni. Ce-L ascund pe Adevăratul Dumnezeu în dauna închipuirii, fățărniciei, neroziei. Ce-i în tot NT și oriunde te întorci prin lumea fără de EL ci de înșelătorii și fărădelege.
  Plină lumea nelegiuirilor, neputințelor de bine și bună-creștere, nici gînd de îndreptare spre EL. Și Lume LUI din CER cu ochii pe noi doar om apuca-o pe calea dorită de SUS. Dar nu-i chip în așa îndelungi netrebnice vremi sub părăsiri și pedepse de numai știe lumea. Ce-i se cuvine pentru a fi și nu, mai dihai convinsă că nu-i va fi bine și cumsecade niciodată.
  Aiurea de vă îndreptați cu toții nu anapoda ci-n conformitatea cu cerințele SALE. Doar de EL știind și voi oameni de omenie răs-dovedindu-vă, altă viață afla-veți!

4049...Ne știrbind demnitatea de a fi oameni cumsecade.

  Că-ntr-adevăr după 1990 la noi o început o aiurită goană după noi construcții de cult. Dar inculte, că-n ograda LUI nu-I niciuna ci majoritatea-s de-alde NT și cîte nerozii la fel. De doriți se poate să le schimbați cu totul destinația înspre a LUI, Adevăratul Dumnezeu. Regîndiți-le fără urmă de NT ci doar dinspre EL curat și CER-ul SĂU Îndestulător.
  Pentru toți, puține, foarte puține amintiri din VT, în treacăt cele ce-s obligatoriu. Și-n cazul nostru, mai ales cu PL și MP și altele ce le știți prea bine în timp și spațiu. Schimbîndu-vă și ca veșmînte cu toții, uitînd de ale morților cele ce nu mai trebuiesc în veci urnite. Că-s necurate și reînviați poruncile LUI din străvechime aduse la zi cum se cuvine.
  Fără tăgadă și înnoiți-vă cît mai radical cu toții, de la vlădică la opincă și invers, ferm și clar, ne știrbind demnitatea de a fi oameni cumsecade în fața LUI și a lumii.

4048...Ce-n lume seamănă dezbinarea.

  Cine-și mai bate capul cu acele vremi cînd EL se preumbla pe la noi prin țară. Ca Vodă prin lobodă, în acele locuri din sudul Olteniei și de pe lîngă Ploiești. Din valea plîngerii, necunoscută nici atunci și nici azi, cum o intitulase doar EL. Transmițîndu-i lui Maria Petre ordin să-I ridice un locaș închinat LUI și acelor. Preanumeroși și necunoscuți din alte vechi vremuri moți, ce azi nu ne interesează.
  Ci doar pe EL venit în 1935 anumea pe acele meleaguri să ne anunțe că-n curînd. Deci după ce teroarea războiului și cea comunistă vor trece, va fi liniștea păcii. Regăsirii în tihnă a credinței în EL va urma, Cînd oare?! Că-i dăm cu neghiobiile fără EL, ci cu ale NT ce nu-L cuprind decît așa de formă. Totu-i pentru neroziile cu isus și camarila lui de nimici, închipuiri deșarte.
  Ce-n lume seamănă dezbinarea și nelegiuirea ne ținîndu-se cont corect de EL, ci de fărădelege.

4047...De ți le menții sincer.

  Numai la vremea lor Petrache Lupu și Maria Petre, se puteau lăuda pe la 1935 în România. Doar în România că L-au întîlnit și nu o dată ci de cîteva ori, cît o dorit EL, ei s-au supus. Ulterior făcîndu-I propagandă dorită de CER, dar la o oarecare distanță în timp și spațiu. O fost tot denigrată imaginea LUI și hulit, înlocuit cu minciuna din NT întruna fudulă prostie.
  De care lumei nu i-e lehamite ci se ține scai tărășenia, că așa dorește EL să ne poată părăsi. Și altoi, chiar muri de pomană, nepricepîndu-ne menirea nici în ruptul capului defel. Deci singurii acești doi conaționali au dus o oarecare vreme stindardul SĂU sus. Aliniindu-se la cele timpuri o oarecare omenire, profitînd cum o putut nu să se-ndrepte, ci doar să profite.
  Nelegiuirea-i vehement împămîntenită adînc oriunde te duci, chiar dacă pe aici. Pașii SĂI sînt încă proaspeți oarecum în acele locuri sfinte, de ți le menții sincer.

4046...ÎI E lehamite de noi.

  Oricine ar fi din fruntea oricărei societăți, ori de la poalele acelei mulțimi. Tot gură-cască îs, neatenți la ceea ce-i mai meritoriu de a ne fi în viață legămînt. Conduită de ne tăgăduit, credința, cum se poartă și pe la noi, ori în isus din NT. Și șleahta de nerozii în care-i încurcată lumea de pretutindeni, la fel ori în diverse moduri.
  Ori în Dumnezeu Cel Adevărat și Viu din CER, tot degeaba nimeni nu se poate lăuda. Că-i cea mai cea realizare ce ni-i la îndemîna oricui să-L întîlnești, E pe NV. Și Unul și altul, se tot confundă, profitînd neroziile dintotdeauna și azi parcă mai abitir. Ademenind mulțimi de fără căpătîi și chiar cu strașnic căpătîi, dezorientați cu toții.
  Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.

4045...Nu știm ce trebuie la timp.

  Nu-i imposibil de vrem a-L căuta ni-I la îndemînă oarecum, că ne dorește sinceri. Interesați de o relație cum trebuie cu EL, adică înspre schimbarea bună, moralizați. Bine intenționați cu adevărat în gînduri, vorbe și fapte și de EL informîndu-ne. Cît mai acătării, că e de aflat multe și nu toate minciunile, ci numai adevărul curat despre EL și noi.
  E o oarecare treabă de descîlcire a ițelor încurcate ale necredințelor ce I se împotrivesc. Măcar și parțial, ducîndu-ne în eroare cînd e cazul superficialităților ce ne costă. De nu-L căutăm a mulțumi cum dorește pe EL, doar pe EL Singurul Dumnezeu din CER. Că-nchipuiri diverse minciuni umblă goale, golind lumea de EL și noi, lăsîndu-ne.
  Dezinteresați de noi și EL cum trebuie în fața nevoilor ce ne tot pun la punct de nu mai știm ce trebuie la timp cît sîntem vii.

4044...Așa fiind vremea și noi.

  Cum e oare să ne lase EL să I ne apropiem noi cum am vrea, cît am vrea, cred că nici nu știm. Cum e de înfăptuit această apropiere de Dumnezeu, că EL E în CER cu spiritualitatea SA. Atotputernică, Atotștiutoare și noi niște oameni cu tot felul de limite auto-induse și impuse. De cînd sîntem pe Pămînt, așa să fim cam neștiutori și curioși și înțînați în netrebnicii ce ne tot costă.
  În fața noastră, a naturii și mai ales în fața LUI, Îndelungrăbdătorul, că nu-i încotro. Că-I strașnic superior nouă și ne mai îndrumă și așteptă și să ne pricepem la cîte ceva. Adevărul că ne-am tot îndepărtat și EL cînd eram mai apropiați în vechime. Ne mai înlesnea priceperi și ne și obliga anumite învățăminte, ce azi îs de ne priceput din nou.
  De nu ne va da voie, nu vom ști a mai afla ce e încă tabu pe Pămînt, nemeritînd, așa fiind vremea și noi.

4043...Știe tot și noi ioc.

  Tot ne întrebăm ce-I cu Dumnezeu și noi tot nu știm mai nimica, că-I un fel de peste tot. La fel, de ești cumsecade, ori mai puțin acătării, nedemn și chiar înrăit și șmecher fudul. Ajuns pe spatele altora, totul e o apă și-un pămînt, peste toți la fel e nedumerirea. Nu știm a fi mai acătării, nu ne dăm seama mai deloc, știm una și bună, la o adică.
  Ți se termină ața și gata orice a-i face, nedumerit, nemulțumit pleci de pe aici îngîndurat. Ori ba, depinde cum îI erai de apropiat și atunci altă existență vei afla, un noian de necunoscute. Și acolo și aici, încă din vechime ne străbat gînduri ale SALE cînd încă veghea oarecum la o relație cu poporul ales. Zicîndu-și în barbă, că nu va ține mult.
  Din considerente misterioase pentru noi neaveniții SĂI, totuși ne tot amintește, că EL știe tot și noi ioc.