3782...Și întîietatea SA între noi

  O primă întrebare încuietoare, cum de poți crede? Ți se pune de neputincioși în deriva lumii nedrepte, inconștienți că-și irosesc viața. Sîntem pironiți pe Pămînt în felul nostru, c-o libertate în înfăptuiri trebuincioase ca să fim. Cît ni-i dat a fi, luînd examene după examene ale viețuirii în natura dată. Cu viața dată între oameni știindu-L corect, nu falsificîndu-I felul Divin Unic.
  ÎI sîntem datori și ne ajută să fim cum trebuie, cum ne-o dat să fim, nu oricum. La o grămadă de nereușite din vina nedumeririi aflării pe Pămînt, nu degeaba. Ci-n virtutea unui plan pus la punct înainte de a fi noi fixați pe Pămînt în libertatea. Îngrădită de legile SALE, date nouă să conviețuim respectîndu-le întocmai. Nu cum de multă vreme ne îndepărtăm încercînd marea cu degetul, fără EL și nedrepți.
  Neputincioși la bine, ci binele între noi, în dreptate și întîietatea SA între noi.

3781...Pricepînd rostul nostru

  Cum să fim liberi de nu știm ce-i cu noi de cînd lumea, neîndrumați, nu ne lăsăm de fapt îndrumați. Ci încăpăținați, incertitudinea-i dominanta vieții, văzînd consecințele, bîjbîiala. Fără EL, inconștienți de ceea ce-i firesc în viața, anapoda după meschine interese. Naive porniri spre nicăieri, imorali, incorecți de așa nedreptate între noi și-n natură.
  Într-adevăr nu mai sîntem liberi cînd urmăm calea SA, îndrumați firesc, ne croim o existență nouă. În aflări cunoscînd lumea, universul mic și mare și ce nici nu bănuim. Dar cu bun-simț între oameni de bine cu dreptate și-n urma dorințelor SALE. Vizavi de noi oameni, creația LUI, ca și întreg Pămîntul și mediul înconjurător, de aici și de oriunde.
  Nu supuși, sclavi, ci-ntr-o conlucrare benefică oricui și SUS și jos, pricepînd rostul nostru.

3780...Pentru viața fiecăruia din noi

  Deci un fel de jandarmerie a CER-ului, mai altfel în cadrul Lumii SALE. Că-s un altfel de îngeri, nu neapărat din CER, ci-n vecinătatea mereu a nostră. A Pămîntului, supraveghindu-ne să nu-I mai greșim atît de necuviincios. Deci un fel și de poliție, de siguranță și analiză și chiar de pedepsire, de are dezlegare de SUS. Nimica nu ni se petrece fără știrea SA, amplu dezbătută Acolo.
  Despicîndu-se firul în patru pentru fiecare ins de pe Pămînt și numai după aceea. Se hotărăște de ni se ridică pavăza SA și liberi la necazuri și acelea cu socoteală. Cînd e să ne fie numai ușoare atenționări, puneri în gardă, zgîlțîieli, ori mai serioase. Denaturări ale vieții, mergînd pînă la deznădejdii cumplite și chiar moartea.
  Greu foarte greu abdică EL pentru viața fiecăruia din noi, în care-și pusese nădejdi CER-ești aici jos.

3779...Vom conlucra la aflarea menirii adevărate

  Despre forțele așa zise, ostilo-batjocoritoare omenirii, forțe superioare. Din toate punctele de vedere nouă oamenilor, oricînd, fiind creația SA să ne mai ție la respect. Deci nu sînt îngeri căzuți și alte prostii ale netrebniciei închipuite, închipuiri. Ci realitatea ce ne înconjoară, după NT-minciuna li se zice diavoli, forțele iadului, etc.
  Satana-i  un fiu mai cunoscut al LUI din VT, amintit, mai răsărit, că-i mai aspru. Și cu domenii de lucru în CER și azi activ la dispoziția LUI Dumnezeu Acolo și oriunde. Forțele acestea batjocoritoare mai mult decît ostile vieții umane de pe Pămînt. Că ar fi contrar dorinței SALE de înfăptuire cu noi vii împreună a unui plan. De înfăptuiri mărețe în extindere cu noi activi cîndva realizați cum trebuie.
  Deci numai vii și doar activi pe Pămînt în viața deplină de la mic la mare. Implicați în viitor cu ajutorul și sub ordinea SA, vom conlucra la aflarea menirii adevărate.

3778...În nereușite ale vieții

  Vă înșelați amarnic oameni ai lumii de mai gîndiți că-i în fața SA iubire și iertare. Nu legea talionului nu-i uitată, ci în perfectă stare de cînd e lumea. Dar netrebnicii n-o pot suferi, că-i altoiește la mir și pier ratații lumii. Ne pricepînd menirea omului dată dintîi în fața SA și între ceilalți cum trebuie să fim. Ne admițîndu-se încălcări grosolane ca azi, ci oarecare toleranță.
  Existînd în limitele bunului-simț, a binelui și utilului uman, știind de EL cum e cazul. A că nu se admite nedreptatea, imoralitate, nelegiuirea, relele și urîtele fapte. Între oameni și-n fața SA numai credința nețărmurită, demnă, adevărată, că destul. Nu L-am știut și respectat cum era necesar și consecințele-s și azi vizibile-n lume. Părăsită omenirea are de furcă în diferite feluri cu neputințele aflării SALE corecte.
  Îndepărtați de o încercare și altele mai mărunte, în nereușite ale vieții netrebnice.

3777...Nici nu știu de vom fi vreodată?!

  Un gînd despre cum va fi atunci cu noi cînd va dori EL schimbarea direcției lumii. Înspre aflarea LUI corectă și a noastră îndreptare cumsecade, să nu ne dorin perfecțiunea SA și-ntre noi să fie. Să ne domine, că nu-i cum trebuie, noi imperfecții mereu puși pe negîndite, chiar și atunci. Măcar o vreme să ne conformăm înnoirii de atunci în colo mai imperfecți.
  De cît am tot dori, pînă ne vom putea delăsa de omenescul firii îndărătnice. Și ușor prea ușor influențabile de orice ne încîntă fără a ne și gîndi prea mult. Deci perfecțiunea SA s-o admirăm cît putem pricepe doar Acolo SUS. Și aici pe Pămînt o vreme nedefinită căutînd să-L urmăm nu motamo. Ci cum ne vine mai omenește pe moment, ne fiind sfinți și nici nu știu de vom fi vreodată?!
  Perfecțiunile mereu cele gîndite pe Pămînt ne-au adus numai necazuri, dezastre.

3776..Afli îmbunătățiri ale vieții tale

  Bine înțeles nedrepții, religionari și cei ce-i urmează se îmbată cu apă chioară. Zicîndu-și că oricine-i în părăsire și necazuri în astă lume indiferent ce-ar face. Netrebnicii și vorbe de clacă în nelegiuirea lumii la modă strîmbă de veacuri. Ce nu poate și nu vrea să ție cont de EL și ceea ce ni se tot cere de SUS. Și nu-i chip de așa cale rea și neroadă, supusă nedreptăților în fața SA și-ntre oameni.
  Chiar de-s așa multe religii, degeaba-s în derivă toate pe apa sîmbetii la vale. Înspre neant și ratarea vieții omenirii necorespunzător dirijate, ci-nspre ce nu vrea EL. Și lumea LUI, dar deocamdată nu-i timpul acela al aflărilor demne și fărădelegea-i tare și mare încă. Sigur în traistă nu li se vîră decît necazuri, de-ar fi cum trebuie ar mai găsi și ce trebuie.
  Și chiar cînd nici nu gîndești afli îmbunătățiri ale vieții tale și a celorlalți cu tine.

3775...Nu-i ușor binele

  E adevărat, nedrepții LUI și ai noștri, credincioșii religiilor necurate, creștinătatea în general. E mereu în părăsiri și suferințe cît sînt pe Pămînt și după aceea la fel. Nu beneficiază de nimic, că se închină la nimic și EL nu-i scutește de necazurile. Gîrlă ce-nsoțește așa lume nelegiuită, îndărătnică în neputințe, deci fără EL.
  Extrateritorialitatea se aplică celor ce-L cred, respectă și îndreptați prin lume. Ținuți a fi cum trebuie ca exemple în fața celorlalți, puțini, poate chiar foarte puțini. Dar e un început de redresare după atîta amar de deraiere a lumii omului fără Cel Drept. Ci închinători la ce nu trebuie și înrăiți și urîțiți în toate cele, fără habar de îndreptare.
  Că efort ni se tot cere în îndreptarea necesară, nimica, mai ales azi în așa condiții netrebnice, nu-i ușor binele.

3774...De nu se poate altfel

  Ateismul e mai bun decît credința în necurățeniile creștinătății și altele. Ce nu-L socotesc cum se cuvine pe Însăși Unicul Dumnezeu din CER, mai bine reținut. În așa lume necuviincioasă, dar taina căsătoriei nu-i de neglijat ca atei fiind. Că-i necaz în fața SA trebuie să ne angajăm cum o fi cum n-o fi cît mai corect posibil. Urmînd în continuare și cînd va fi taina botezului și acela cît mai în fața SA.
  Conștient de cel în cauză, nu devreme în copilării inconștiente de pot ori nu. Fi cum trebuie în fața LUI, deci fiți atenți atei și cei ce nu vreți angajări în cîte religii. Nedrepte cam toate în fața LUI, că-I sîntem de vrem ori  datori a-L respecta. Și de fiecare și asta-i și foarte bine și eu îs la fel, de unul singur în fața LUI. Respectîndu-L cum mă pricep mai bine, într-o conlucrarea ce-o urmez.
  Ceea  ce vă doresc și vouă la fiecare și pe ascuns, de nu se pate altfel, EL vă susține.

3773..Nu mereu se și fac cunoscuți

  De am fi, dar nu sîntem pe calea credinței corecte și greșindu-I nu ne primește. Măcar la cuvînt mereu, ci așa uneori depinzînd de multe neștiute aici jos. Ne-ar conferi statute excepționale credința corectă în EL și lumea LUI. Dar nu dovedim încă, fiind îndepărtați, așa ne menținem în viața asta incorectă față de EL și noi. Datori, dar nu conștientizăm mai deloc față de EL și noi îmbunătățiți să dorim a fi.
  În așa necurate și îndepărtate de Credința corectă în EL, de comitem mai greșeli. Nu ne bucurăm de privilegii, ci și mai abitir părăsiți plătim la o adică. După socotelile CER-ului, aflîndu-le cînd ne interesăm cît de cît să-I fim în față buni. Ceilalți cîți or fi desigur îs privilegiați și beneficiază cum trebuie de favorurile de SUS.
  Ce majoritatea dezinteresată și acei beneficiari nu mereu se și fac cunoscuți, nu merităm.

3772...Măcar oarecum cumva

  Degeaba-L somăm să ne ajute, să ne consilieze în cutare și cutare problemă. Nu-i chip mereu, EL are întreaga Lume a SA, Universul și cîte altele în subordine. Ca și pe noi acolo într-o dezvoltare în curs spre un ceva pentru noi neștiut încă. Ne privește, sîntem interesați, sigur în niște limite pe care-n timp le aflăm. Nu-I îndeplinim chiar cum dorește cerințele și la vreme, mai e de lucru cu noi.
  Fiind nevoit să intervină ici și colo în prefacerea noastră trebuincioasă, mai multe. Nu putem ști, doar constatăm de putem și vrem a pricepe unele și altele în timp și spațiu. Sîntem între minunile SALE pe Pămînt, ca și noi înșine și cîte sînt în curs mereu. De vrem a le lua ca atare, ori ba, nu contează dar e păcat că ne înstrăinăm.
  De o cale ce ni-i comună cu EL și Lumea LUI, măcar așa în surdină, dar cu bunăvoință. De am vrea să-I fim cît de cît mai corect alături măcar oarecum cumva.

3771...În omenire la fel ca multe altele

  Nu-i niciun fel de mijmocitor între noi și EL decît spiritul dat și gîndirea omului. Oarecum înnăscută, învățată, conștientizată despre noi, natura și EL, oarecum. Că-I strașnic nerecunoscut, cu toate că se știe de către toată lumea, nu totul, ci cît e nevoie. De fiecare, de-i interesat și voința de a fi oameni cum ni se tot cere a fi. De cînd sîntem și nu reușim din varii motive, legate de noi și neputința noastră.
  S-o tot ocupat CER-ul de unii și alții să și-i apropie de cînd e lumea asta. Că-n vremurile vechi chiar un popor ales s-o preconizat a-I fi apropiați. Intermediari între noi și EL, între EL și noi, dar n-o rezistat cred nici formării. De principiu cerut de SUS, că s-o epuizat răbdarea LUI, față de oameni. Prea obraznici și fără respectul cuvenit atunci, conform unor cerințe date și consimțite.
  Deci e o minciună cu mîntuitorul creștinătății din NT și EL ne-o acceptat-o ca încercare. În omenire la fel ca multe altele în decursul vremii, cu consecințele în aflare SUS și-ntre noi.

3770...Fiind nici interesanți SUS

  Tare naivi sîntem, să nu zic altfel...,EL E Totul și noi ne semețim în fața LUI. Cu cîte pretenții nejudecate defel, bîjbîim în viața dată ca orbii. Credem că totu-i întîmplare și nu programare riguroasă de SUS și de asta-s toate cele. Ce ni se petrec părîndu-ne că sîntem neînsemnați, trecători, efemeri pe Pămînt. Și doar EL, O Neclaritatea Totală pentru majoritatea omenirii.
  Doar EL mereu, Permanent, Constanta ce ne urmărește cum sîntem și nu intervine. Ba își face prezența prin mijloace ne nu le știm, modelîndu-ne după un program. Doar SUS știut, jos doar constatăm, de vrem a pricepe cîte ceva, limitat tare. De neputințe și îndărătnice închipuiri, dăunătoare, ce ne înstrăinează de EL. Și de noi cum am trebui să fim și nu izbutim mai defel.
  Nu dorește să scape de noi, că iar fi ușor, să rămînem doar un strat geologic oarecare. Într-o evoluție a vieții pe Pămînt ce nu putem ști, fiind nici interesanți SUS.

3769...Deci ne urmat cum trebuia nici azi

  Oarecum poate a treia o mai trăim și azi, de mii de ani puținii aleși și ne aleși, ci la grămadă. Nații și țării mai mari ori mai mici societăți, în comuniuni deschise conviețuirii. Ori mai închise, tiranice ori mai democrate, liberale, ori cum ni se năzare. Toate-s cum se dorește de SUS, dar puțin conștientizăm, crezînd în întîmplare. Fiind și azi cam tot depărtați de EL și Lumea LUI, încă nemerituoși fiind în fața SA.
  Și-ntre noi nu putem fi cum ne dorește, tot nedemni de firea omenească corectă. Demnă, morala binelui peste tot în lume aflată și respectată între noi și-n natură.
  Se împlinesc azi 78 de ani de cînd EL, Dumnezeu, Unicul, o transmis prin Maria Petre. Din Parepa -Rușani, de lîngă Ploiești, Mesajul SĂU de atunci lumii oamenilor.
  În românește și nouă de aici, dar nici acuma corect priceput deci ne urmat cum trebuia nici azi.

3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

3767....Că-i mai atractivă minciuna ... decît Adevărul

  Așa-s de absorbiți netrebnicii de faptul înstrăinării de EL, cu a SA îngăduință. Construind-o și ferchezuind-o în așa măsură, că le vine tare greu acuma să-L știe. Adevărul SĂU, li se pare imposibil după atîta minciună împăunată, umflată. În neștire fără habar de bun-simț și dreptate față de CER, e halucinantă constatare. Dar adevărată, își închipuie omul o trăsnaie deoarece EL l-o alungat ca necuviincios.
  Și-n loc să-și tragă pe seamă în îndreptare, repede-și încropește o fata morgana. La care se închină, SUS ni se dă o oarecare voie de probă, dar se tot îngroașă gluma. De-o ajuns azi așa de mare prostia lumii că nu i se mai știe Adevărul SĂU deloc. Curat, integru, ci doar tărășenia, determinîndu-i pe mulți neobrăzați să spună că-i mai atractivă.
  Minciuna cretinătății decît Adevărul SĂU Incontestabil în CER, nu și pe Pămînt.

3766...Fiind datori a le sesiza normalitatea

  De fapt EL ne părăsește cînd îI demonstrăm ce de nimica oameni sîntem. Fără EL și închinători la închipuiri deșarte LUI și nouă și nedrepți între oameni. În părăsire avem de încasat necazuri, de ne înnebunesc și disperați căutăm salvarea. Nu îndreptare, nu ne vine atunci și poate niciodată în minte și putem recidiva. În necazuri continuu, EL totuși prin unii ca noi de necorespunzători.
  Le dă posibilitatea să-și mai amelioreze situația, aplecîndu-se asupra noastră. Să ne ajute și astfel e dublu consecința, acei binevoitori își adaugă binele. În favoarea lor acolo SUS și noi de ne dumirim corect îI vom mulțumi LUI. Și poate și îndrepta cumsecade între oameni și cu EL, văzînd că totuși nu ne părăsește chiar de tot.
  Păstrîndu-și o punte de legătură firească cu oricine, fiind datori a le sesiza normalitatea.

3765...Ci-n lume asta normală

  E dificil de admis în așa fudulă nedreptate să ne aplecăm cu înțelegere. Și-ntre străini oropsiți, părăsiți de EL, dar noi le sîntem oarecum datori. Încercați sîntem de felul cum ne comportăm prin societatea chiar și năcăjită. Venindu-i în ajutor atît cît putem, făcîndu-ne datoria demni, acătării, omenoși. Cu bun-simț și-n dreptatea situației date, nu oricum ci cu conduita ce se impune.
  Nu exagerînd, dar nici fugind de lucruri stringent la nevoie oameni aflați. Nu întîmplător în drumul nostru de îndreptare cerut și poate ne observat. Ci doar atunci e la o adică și ni se cere să fim ce trebuie să fim oameni de omenie. Firești și să nu așteptăm mulțumiri și recompense, că-i degeaba efortul. De nu ne pricepem viața cum ne e dată, nu oricum, ci-n lumea asta normală.
  Nu numai în solemnități fudule, mințindu-ne pe noi înșine cu apucături doar de fațadă.

3764...Și cu împotriviri netrebnice pe măsură

  Între noi nu știm a ne aprecia corect, doar de SUS cînd e cazul aflăm. Fiecare-i în felul său drămuit și cînd se socotește că-i în măsură a fi încredințat. I se dă această șansă și e cu multe căi care nu toate-s și roditoare. Ci-s încercări și încercări, nu reușim toți a fi cum e nevoie, ratîndu-ne folosul. Dorit SUS și de noi, dar neputincioși și-n lipsa informației corecte, ca și azi în lume.
  Ne trezim necorespunzători și totuși aleși, e de gîndit cînd vezi că nu-ți merg toate. Și din reflecție în reflecție poate intuiești Adevărul dărîmant de nevolnicii. Ferirea-i posibilă și cu dezlegare de SUS, căutarea să nu fie degeaba. Aflăm ce e nevoie și la timp, comportîndu-ne acătării și să nu călcăm în străchini. În fața SA și-ntre noi, ne mai și obligă-n virtutea unor reguli.
  Ce pe Pămînt îs uitate și reamintirea-i grea și cu împotriviri netrebnice pe măsură.

3763...Să ne învățăm a fi între noi corespunzători

  Sîntem tentați unii mai cu moț și oarece cunoștințe, să zică că știu ce trebuie. Se înșeală, în astă lume așa limitată de neputințe și opreliști de SUS. Cu toate avîntatele luări cu asalt a unor cunoștințe deosebite în lume. Nu putem ști Esențele vieții și ce-i viața și toate celelalte în legătură cu noi și natura Pămîntului. Degeaba încă nu merităm și nu avem habar cum e de făcut încă, necorespunzători.
  Cum îi sîntem în fața LUI și-ntre noi de asemenea nedrepți și imorali. Și cîte alte neajunsuri ce ne îndepărtează de calea căutată de EL pentru noi a ne adapta. Încă nu dăm dovadă că am vrea cît de cît și cred că nu-i vremea. Semnalizarea de SUS încă nu-i pornită și nu știm cînd va dori EL să-I fim pe fază. Vom avea destule de aflat și renunțat la numeroase necuviințe și luarea altora.
  Cum trebuie în primire să ne învățăm a fi între noi și cu EL de asemenea corespunzători.

3762...Mai pe Pămînt luată cum trebuie

  EL se socotește că-I bun, e o părere, E drept și îngăduitor și cu nedreptăți și răutăți. Doar o vreme socotită SUS, după care schimbă foaia și vedem noi în părăsire cum e de nasol. De trăit cu frica-n sîn mereu nesiguri pe ziua de mîine, încercare dată a ne dezmetici. Dacă-i posibil, că-n așa înstrăinare de EL și fără îndreptarea firească, e tare greu.
  Neștiutori de bine, util și mai ales frumos, fără minte în porniri necugetate, ce nu-L privesc corect. Ci cîte închipuiri necurate și minciuni în nelegiuiri ce EL nu le îngăduie și ne părăsește. Plătind și cu viața, după alte încercări mai domoale, de ne prindem, dacă nu, nu. Prinderea, să ne dăm seama de ce și cum e de făcut să fie bine, e în baza vieții știute.
  Dar azi în așa îndepărtare de EL și noi cum trebuie și nu știm a fi, e dificil încă o vreme. Cînd va fi sperăm lumina SA mai pe Pămînt luată cum trebuie, nu minciuna.

3761...Nici acuma în așa plină cunoaștere

  Să avem curajul unde-i nevoie, nu-n fața SA împotrivindu-ne, că ne împotrivim nouă înșine. EL E Creatorul, LUI ne raportăm și la rău și la bine, de vrem ori nu. Nu avem de ales și totuși așa se pare în mod sigur am ales forțarea firii date. Contra LUI și EL ne tot dă de petrecanie, de cînd îL nesocotim, părăsiți avem numai nevoi și moarte.
  Unde nu-i minte vai de consecințele așa vieți în neputințe și curaj tîmp, prostesc. Să avem, cutezanța aflării SALE corecte convenite de la începuturi și de continuat de unde se întrerupse. Cu ardoarea omenirii demne de oamenii ce sîntem a fi cu spirit și gîndire Divină. Nu greșindu-I LUI și nouă fără să cuantificăm corect nici acuma în așa plină cunoaștere.
  Curaj gîrlă nu contra nouă și LUI, ci pentru îndreptare bună morală și-nspre EL.

3760..Oare pînă cînd?!

  Vorba vine între netrebnici, că-n realitate totdeauna EL o fost și E Stăpînul lumii acesteia. Cum o fi asta e, trecem prin diverse etape ale învățăturii de minte, de durate diferite. În timp ne va fi de folos să nu mai greșim în fața SA deloc, acuma încă buieci. Dar cu vremea sigur ne vom domestici, în curtea SA aflîndu-ne locul prognozat de mult tare.
  Și încă ne aflat cum trebuie, fiindu-ne necesare și astea ce le tragem acuma părăsiri. Ce-n lumea oamenilor e firească, învățați cu ceea ce nu trebuia, dar ce să-i faci. Dacă-i mai lesne că I ne împotrivim pe toate căile cum ne vine la socoteala strîmbă. În care ne tot complacem de mii de ani și nu ne dăm seama defel. În fața SA, ignorîndu-L cu diverse tertipuri ieftine, îndepărtîndu-ne de cerințele SALE.
  Tot rămînîndu-I datori și la o adică plătim cu vîrf și îndesat, rău e că nu conștientizăm asta. Cu toată cercetarea înaintată, corigenți sîntem și azi, oare pînă cînd?!

3759...Nu ne cruță, de au mînă liberă

  Se zice că diavolul, așa zic forțelor potrivnice omului lumea, e stăpînul lumii acesteia. Da acesteia care-i străină de EL și părăsită are de tras necazuri cît mai pot. Că de nu o mierlesc, nedrepți și neputincioși în fața SA, nici nu au cum altfel. EL ne vrea alăturea de EL de cînd e lumea, dar nu se poate încă-i multă necunoaștere.
  Corectă a LUI și a nostră demnă, cumsecade, cu binele în față și de EL cum ne pretinde. De SUS și de jos, cînd o fost cazul, de a-L urma pe față lăsînd în părăsire. Nedreptățile ce le tot vorbim și înfăptuim, căutîndu-L că-I pretutindeni așteptîndu-ne. Dar nu oricum, ci vindecați de nelegiuiri și nedreptate între noi și-n natură, respectîndu-L.
  De altfel, părăsiți avem de furcă mereu cu puteri potrivnice vieții oamenilor, ce nu ne cruță, de au mînă liberă de la EL.

3758...Și adio suferințe și nevoi

  Nu știm să fim cum trebuie și ni se pare că știm cîte ceva, dar nu complet. Aburiți de atîta prostie de noi inventată, supunîndu-ne tărășeniilor. Dăm în gropi și nu putem fi oameni cum trebuie, auzi: că viața trebuie să aibă un sens. Sigur, dar nu pentru netrebnici, că așa-i lumea ajunsă în fundătura asta și-i vai de ea. Nepricepută și tot mai îndărătnică, așa-i dat, pragurile poate ne vor dezmetici.
  De nu avem habar de EL și noi cum trebuie, ni se tot dau nevoi de trecut. De asta și suferim, dar mintea nu ne intră-n cap, încăpăținați și fără Dumnezeu. Ne nărăvim în neputințe și cîte alte nelegiuiri dăunătoare vieții date. De am avea habar de EL și noi cum e firesc, fără alte năzbîtii și fărădelegi. Conlucrînd cum trebuie cu EL pe față, o dată pentru totdeauna știind ce trebuie și îndreptați.
  Construindu-ne cu adevărat viața, aflîndu-i sensul și adio suferințe și nevoi, ci numai preocuparea de bine.