3477..Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi cum trebuie

  Timpul zeu sinistru, impasibil, ne implicat în mai nimica, ci doar în măsurarea egală a vremii. Și vremurilor de orice fel, nu-l privește ce și cum sîntem și ce urmează. Ci-și vede de calea lui continuă înspre viitor, depinzînd totuși de EL, cînd ne conferă, cu larghețe înlesniri. Simțim că vremea-i lungă să ne-ajungă, bună și darnică în trăiri simțite altfel, utile, chiar frumoase, de fericire.
  Alteori destul de grăbită, necruțătoare chiar, ne zorește fără milă și tăgadă. Înspre un ce, ce nu-l dorim, dar tot vine peste noi, cu trecerea timpului. Ce ne domină uneori și nu-i corect, ci noi să ne fim înșine oameni de omenie. Și-n fața SA cu adevărat știindu-L și-n respect măcar de nu și credință nestrămutată și clară.
  Trăindu-ne viața cumsecade și timpul nu ne mai atinge în veci, ci-i cu noi alăturea. Defilăm rodnic și cu adevărat oameni cu EL și noi între noi cum trebuie.

3476.Noi doar învățați cu binele între noi

  Netrebnicia tinde să ne tot ducă de nas, zicîndu-ne mereu că-i strașnic nobilă în fapte. De ispravă, doar în rele și urîte, minciuna ca mod de viață învățat temeinic. Dar atunci cînd va fi dezmeticirea, se vor crede pierduți și așa și trebuie plătită prostia. Ne știută omenia oamenilor ce sîntem dați a fi pe Pămînt, ci ei fuduli pe nelegiuiri.
  Consemnate în vreme îndelungată între noi și-n fața SA, de bine și util doar de paradă. Interesant că se simt încă bine netrebnicii o vreme doar, nu le pasă de îndreptare. Și cînd vor da de fundul sacului, degeaba vor vrea luna de pe cer, nu le va fi la îndemînă. E lucru rar cumsecădenia nu-i posibilă oricui, nu-i în firea nedreptății cei mereu în lume.
  Prudenții și strîngătorii îs neoameni în disprețul nostru, noi doar învățați cu binele între noi.

3475.Cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie

  Ne ambiționăm încă de tineri și sub imbolduri diverse, educative, părintești și societatea în întregul ei. Învățăm că trebuie să ne tot realizăm cît mai desăvîrșiți în orice domeniu de activitate. Ni-l alegem să fim cît mai perfecți, ni se tot cere și căutăm aceasta mereu și-n final dăm chix. Cam nu ne alegem cu mai nimica deosebit, decît foarte, foarte rar doar excepțiile ce mai confirmă reguli ne știute bine.
  Dapoi în cel mai cel domeniu, cel al spiritualității unde omul e complet scos în afară. Și tinde dintotdeauna spre o astfel de cunoaștere, oprită strașnic de SUS. Deci unde nu ne fierbe oala, ne-am băgat nechemații, acolo doar aleșii fiind admiși. Și ne tot dăm rotunzi în neștire printre nedrepții și-n fărădelegea lumii. Cotcodăcind ca strecheații de impresionăm gura-cască de pretutindeni.
  Tot în afara LUI și a nostră cum ar trebui să fim, dar nu contează în așa netrebnicie.

3474..Schimbați-vă oameni în bine și căutați-L cumsecade

  Și cărți și alte scrieri și le-au sfințit, slujindu-se pe ei însăși în netrebnicia fără margini. EL e conștient și ne va opri cînd va fi datul acela, dezmeticirea fiind nu așa oarecum. EL fiind acum 78 de ani pe la noi cu mănuși oarecum, oarecum că-n realitate. Văzînd neputința a așa omenire chiar și-n fața SA, Creatorul astei lumi nedemne cu EL Însuși, tocmai atunci în probă nereușită.
  Ne-o trîntit la părăsiri în necazuri unul mai distrugător ca altul și minte tot n-am căpătat. Ci nepăsare, fărădelege și tot cortegiul nedreptăților fără număr ce continuă și acuma. Cortegiu că de mai continuăm fără oprire se va face dreptatea aprigă-n fața lumii înmărmurită. Doar EL ne va înștiința cum e de făcut dezmeticirea trebuincioasă și de ne ratat din nou, ca acum 78  de ani în urmă.
  Schimbați-vă oameni în bine și căutați-L cumsecade pe Unicul Dumnezeu din CER.

3473.Punîndu-i cu botul pe labe pe nevolnici în rînd cu ordinarii

  Hazlii ni se par nouă ăști cu picioarele pe pămînt, că lor nedrepților LUI și ai noștri, nu. Ei sînt dați să fie potlogari pînă-n pînzele albe, umblînd cu fofîrlica și perversiuni. Imoralități și toate neghiobiile de ne imaginat la oameni corecți, ci demenți între ei mereu. Puși pe nefăcute, trufașe prostii ziua în amiaza mare cu felinarul aprins, ori alt mijloc de aburire.
  A destui ocazionali gură-cască, în timp aflîndu-și menirea trăsnăilor ce nu țin de EL și noi. Mergînd pînă acolo de îndrăznesc spurcăciunile să-și aloce de la sine putere, obrăznicii de ne închipuit normal. Titluri și firme de sfinți, preasfinți, ultra sfinți, prea curați..., netrebnici fără Dumnezeu. Ci-n virtutea necurățeniei lor nebune, prostindu-se între ei și noi aflîndu-ne neputincioși.
  De așa năzbîtii, doar EL punîndu-i cu botul pe labe pe nevolnici în rînd cu ordinarii. Ordinari în necazuri și pieiri pe capete nedemne de EL și noi, acei inconștienți obraznici.

3472.De nu-i preocupat EL măcar acolo neștiut de noi

   Sfinți nu se pot numi oamenii, decît cine știe în rare și deosebite trăiri, chiar nemaipomenite. Și totuși cred că-s și acelea sub imboldul CER-ului cumva din vremi poate ne știute de noi ăștialalți. Se vede că sîntem tare greu de dat la calea corectă și-n timp ne zburătăcim, sătui de bine. De o conlucrare ne satisfăcătoare pe deplin, tot mereu în căutări incorecte din varii motive.
  Educația, preocuparea mereu de împliniri și perfecțiuni și imposibilitatea pentru noi așa cum sîntem. Dați a fi imperfecți, Perfect E doar EL, Creatorul, noi așa dați și sîntem a-L privi de jos și mirați. În deveniri cît mai acătării, în timp și spațiu dumiriți să ne aflăm menirea oarecum la vreme. O vreme ce se va afla cîndva cum trebuie și la momentul dat încă din vechime, din facere.
  Că mai cred unii și alții în netrebnicii cu potențial de apropiere de SUS, aiureli ieftine și iluzii cel puțin hazlii. Că-n fața LUI nu facem nici cît o ceapă degerată de nu-i preocupat EL măcar acolo, neștiut de noi.

3471..Îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă

  Nu-i corect și nu-i așa, nu răspundem fiecare pentru toți ci doar de ne cere de SUS. Altfel fiecare-i în fața SA luat, cum e și doar familia e cea care mai contează de contează?! Deci fiecare-i responsabil de sine stătător, cu luare aminte din străbuni și buni, poate și părinți. Și de EL se simte, de se simte doar, că-i o aflare în timp și spațiu mai altfel știută.
  Deci nu sîntem așa importanți, am vrea dar nu-i așa, fiecare să-și vadă de drumul său. Croit ori ba, în aflare ori așa deodată deschisă cale. Cît despre o legătură a noastră cu natura și ale ei vietăți și greșelile noastre. În fața SA și-ntre noi, nici o socoteală, nimica nu-i pe alții dată, oricine ar fi de pe Pămînt. Și încă neoameni, deci animale și altele ce-or fi.
  Comportările vietăților terestre, nu umane, îs determinate în natură de legi ce noi habar nu avem cu ce se mănîncă.

3470...Nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare

  Formulele, regulile îs garanția dreptului, cu o condiție însă, doar cu o condiție. Să respecte bunul-simț concomitent cu legile SALE, altfel îs aiureli de rîsul curcilor. Între oameni de altfel instruiți și demni, dar nu-n fața LUI și a noastră oamenii Pămîntului. Ci-n alte ere ce nu îs de nasul nostru, ci al nedrepților de tot felul cu ducere de rîpă a omenirii date pe aici.
  Nu că eu îs chit cu tine fiecare nerespectînd ce ni-i dat a fi, cumsecade între oameni. Chit sîntem doar atunci cînd ne admite doar EL și omenirea simțită cu adevărat. Nu de mîntuială ci sincer, sincer și-n timp dovedită aceasta ferm și clar. Nimica nu se pierde anapoda, ci se știe și-n timp aflăm, cu răbdare ne dumirim. Nu-n trăiri nedemne, ca urmarea aburirii cu nelegiuirile lumescului derizoriu, fudul tare.

3469..Ci vrednici de omul ce încă sîntem

  Se zice că mai bine e să ne preocupăm de binele propriu ne avînd grija celorlați. Aiureli de nedrepți învechiți, înrăiți și urîțiți în alte vremi, ce nu se sfiau în nelegiuiri specifice. Să nu pe pese de binele ori răul ce-l fac alții, de dragul interesului propriu, e o pornire nedreaptă. Ce se ajunge azi cum am ajuns de ne recunoscuți ca oameni, ce nu reușim binele defel.
  Chiar de-i împămîntenită răceala în fața nenorocirilor altora, să ne căutăm a ne schimba. În așa fel fiind bucuroși de bucuriile altora și nu pizmași și-n suferință neroadă. Iar în fața necazului oricui să ne dovedim demni de oamenii ce sîntem. Imediat mobilizîndu-ne în aflări pricepute corect, cu fața spre EL și noi înșine. Știind ce-i de făcut și cum în continuare ne șchiopătînd în neștire, ci vrednici de omul ce încă sîntem.

3468.Construcție hodorogită de înnoiri semețe rele și urîte

  Să nu scape careva în bine din așa tărășenie de lume, nulă între oameni de omenie, ce nu se prea văd. Că ar trebui să ne bucurăm unii de alții într-o conlucrare demnă, adevărată și aflîndu-L cum trebuie cu toții. Beatitudinea tuturor să fie fără fisuri și intrigi de nici un fel, ci o desăvîrșire dezinteresată. Interesantă lume ar fi în deveniri ce nu s-au pomenit pe Pămînt, poate mă înșel?!
  Toată chichița-i EL și noi să fim pe aceiași lungime de undă cît ni-i dat a fi. În respect convenit și convenabil cît se poate pricepe mai acătării, bun și util, poate și frumos, ehei cine știe?!
  Că ne dorim, de-ar fi să fie a hălădui undeva retrași și aflînd ce se poate, cum se poate. Într-o lume de bine, decît în așa năstrușnică nelegiuire, aflați în centrul atenției și-n bătaia nevoilor. Dărăpănată viață în neștire, construcție hodorogită de înnoiri semețe rele și urîte.

3467.Așa sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică

  Nu reușim să ne iubim pe noi înșine cît de tare-i urîm pe ceilalți, sînt și excepții. Cînd pe noi înșine ne urîm din varii motive, nemulțumiți pe viață , pe tot și toate, ca o părăsire dată. Ție că nu-I ești pe plac și ai de tras pînă te dezmeticești ori ba și o ușchești din viață. Invidia e mult mai de hai (ceva) decît egoismul și egalitatea înrăirii și răul la toți la fel să fie.
  Asta-i înstrăinarea ce ne pîndește pe toți cîți sîntem în așa lume fără EL și anapoda în nedreptatea. Împămîntenită de foarte multă vreme pe Pămînt, cu acordul SĂU, din considerente oarecum zise pe aicea. Deoarece se cam gîndește să ne revenim a fi cum trebuie între noi și-n fața LUI.
  Nu ca acuma cînd ne pasă de careva se ridică deasupra celorlalți, mai bine toți sub osîndă. Toți în iadul pămîntean, așa ne sîntem de omenoși în deruta asta netrebnică.