Priveam norii cum se duc spre nord-nord vest, încărcaţi de ploi, grei de neguri, gri întunecate, ameninţători cumva mai zilele trecute, iar acum legiunile lor împrăştiate se retrag mulţumite că au udat însetatul pămînt pînă mai alaltăieri, rugîndu-L să ne grăbescă anunţatele ploi, şi aşa a fost, fără mare tămbălău, au venit liniştite, paşnice ca de toamnă, cam mohorîtă vreme dar necesară tare îndestulării roadelor viitoare.
Acum culturile rîd, mulţumindu-I în felul lor, şi eu I-am mulţumit, dar voi? poate, cine ştie, numai EL, au fost şi oarece rafale de vînt mai puternice să ne amintească datoria ce I-o avem de a-L respecta şi încă nu-L ştim corect, adevărat, ferm ci ne-mbătăm încă cu apă chioară de la necredinţa ce a îmbrăcat sforăitor fals mulţimea nedreaptă ca şi ea.
Afară-i vreme grasă cum zic eu, prielnică culturilor, natura-i mulţumită, EL încă ne aşteaptă să-L aflăm în adevărul SĂU istoric, pe Adevăratul Dumnezeu, RESPONSABILUL de noi toţi ştiuţi şi neştiuţi, simţiţi şi nesimţiţi, dar EL ne doreşte încă pe toţi să-L respectăm cum vrea numai EL.
joi, 30 iunie 2011
Părinteşte
S-ar zice cînd nu-L respectăm cum doreşte, că ne părăseşte, drept pedeapsă cu sfera SA de influienţă şi apărare, lăsîndu-ne la îndemîna tuturor forţelor "naturii" fireşti dezlănţuite ce noi nici nu le intuim, numai cosecinţele le tragem neînţelegînd mai nimic din ansamblul ăsta aşa de complex al universului vieţii de pe planeta SA, comportîndu-ne marea majoritatea ca şi cînd EL n-ar exista, dar urmările acestei neştiinţe, marea majoritatea le încasăm cu vîrf şi îndesat de multe mii de ani.
De n-ar fi EL mai mereu prin preajma noastră mai ocrodindu-ne, aşa cum sîntem, cam sălbatici şi nerecunoscători în comportament faţă de EL, am fi fost lichidaţi ca specie demult, dar EL încă ne aşteaptă oferindu-ne diferite ocazii de aflare a SA, în vederea cooperării adevărate reciproc avantajoase.
"La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne părăsi. Îşi întoarce faţa de la noi : cea ce înseamnă că ne retrage harul SĂU ocrotitor şi ne lasă-n voia întîmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului şi mecanicei : vai nouă !"(Nicolae Seinhardt).
Numai prin intermediul SĂU, ce-I Responsabil de existenţa şi preponderent în crearea noastră, putem să mai aflăm cîte ceva de merităm însă, într-o lume a neprevăzutului şi influenţelor uriaşe ce ne depăşesc în înţelegere şi împreună cu EL în conlucrare mai avem şanse să ajungem conform programării SALE cumva din urmă rămînerea de căruţă.
Şi să nu-L mai părăsim, respectîndu-L adevărat, ferm, corect cum doreşte numai EL, pentru a nu ne mai fi greu, urît şi rău într-o lume nedreaptă şi-n continuă transformare şi perfecţionare dar în direcţia dorită de EL nu anapoda neîndrumaţi cum sîntem actualmente şi ne mai încurcă pe lîngă alte infuienţe imense şi EL nerespectîndu-L.
De n-ar fi EL mai mereu prin preajma noastră mai ocrodindu-ne, aşa cum sîntem, cam sălbatici şi nerecunoscători în comportament faţă de EL, am fi fost lichidaţi ca specie demult, dar EL încă ne aşteaptă oferindu-ne diferite ocazii de aflare a SA, în vederea cooperării adevărate reciproc avantajoase.
"La urma urmei s-ar putea ca Dumnezeu nici să n-aibă nevoie a ne părăsi. Îşi întoarce faţa de la noi : cea ce înseamnă că ne retrage harul SĂU ocrotitor şi ne lasă-n voia întîmplărilor şi interconexiunilor lumii materiale. Intrăm sub zodia hazardului şi mecanicei : vai nouă !"(Nicolae Seinhardt).
Numai prin intermediul SĂU, ce-I Responsabil de existenţa şi preponderent în crearea noastră, putem să mai aflăm cîte ceva de merităm însă, într-o lume a neprevăzutului şi influenţelor uriaşe ce ne depăşesc în înţelegere şi împreună cu EL în conlucrare mai avem şanse să ajungem conform programării SALE cumva din urmă rămînerea de căruţă.
Şi să nu-L mai părăsim, respectîndu-L adevărat, ferm, corect cum doreşte numai EL, pentru a nu ne mai fi greu, urît şi rău într-o lume nedreaptă şi-n continuă transformare şi perfecţionare dar în direcţia dorită de EL nu anapoda neîndrumaţi cum sîntem actualmente şi ne mai încurcă pe lîngă alte infuienţe imense şi EL nerespectîndu-L.
miercuri, 29 iunie 2011
Admiterea
Da, e ceva cu EL, mulţi îL simt c-ar exista cumva, nu şi-L explică şi nu-s hotărîţi, amînă decizia ce-L priveşte în a-L respecta în direct cu EL, nu au curaj şi EL îi aşteaptă să-i ştie alături de EL chiar de nu au necazuri încă de atenţionare, trezire ori de îndreptare uneori neavînd neapărată nevoie programată de EL şi ezităm ori nu ne preocupă spiritualitatea corectă.
E mai bine să-L abordezi cînd îţi merge bine, înseamnă că eşti bine educat, programat în viaţă, echilibrat în viaţa de familie, conlucrînd cu EL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC, UNICUL, ADEVĂRATUL.
"Pe Creator e mai toată lumea gata să-L admită, pînă şi ateii mai împăciuitorişti, iar agnosticii in corpore. Şi fragmasonii recunosc un Arhitect, o Fiinţă Supremă. Ca şi Robespierre. Toţi simpatizanţii, sub o formă ori alta, ai teosofiei şi hinduismului ( şi sînt numeroşi în lume) nu se împortivesc ideii unui spirit diriguitor. Acum pînă şi oamenii obişnuiţi cu limbajul ştiinţific de mare popularitate şi amatorii de exprimări obiective pomenesc fără supărare de o Energie, o Forţă, un Motor" (Nicolae Steinhardt).
E mai bine să-L abordezi cînd îţi merge bine, înseamnă că eşti bine educat, programat în viaţă, echilibrat în viaţa de familie, conlucrînd cu EL, Dumnezeu Tatăl nostru CERESC, UNICUL, ADEVĂRATUL.
"Pe Creator e mai toată lumea gata să-L admită, pînă şi ateii mai împăciuitorişti, iar agnosticii in corpore. Şi fragmasonii recunosc un Arhitect, o Fiinţă Supremă. Ca şi Robespierre. Toţi simpatizanţii, sub o formă ori alta, ai teosofiei şi hinduismului ( şi sînt numeroşi în lume) nu se împortivesc ideii unui spirit diriguitor. Acum pînă şi oamenii obişnuiţi cu limbajul ştiinţific de mare popularitate şi amatorii de exprimări obiective pomenesc fără supărare de o Energie, o Forţă, un Motor" (Nicolae Steinhardt).
marți, 28 iunie 2011
Răspunsul
E firesc ca urîtul comportament dintre oameni să fie influienţat de EL, deoarece lumea nu-L respectă, nu-L ştie adevărat, L-o trucat în fel şi forme mincinoase şi EL le arată că trebuie să se-ndrepte şi să-L respecte corect, ferm, adevărat, altfel suferă, "însuşirea de căpetenie a fiinţei umane nu este atît iubirea de sine cît ura şi invidia faţă de altul" (Nicolae Steinhardt).
Omul e desăvîrşit în deochiate rele, urîţenii ce şi le fac unii altora, de cînd e lumea asta nedreaptă şi EL a căutat în vechimea timpurie îndreptarea omenirii, prin exemple umane instruite de EL, dar înţelese puţin timp de lume şi curînd uitate, urmările îs legendele SALE prin lume şi atît.
Insul nu-i conştient de binele lumii de înfăptuit, o rezervă salvatoare a umanităţii pentru îndreptare şi apropierea de EL, singura cale ce ne-ar fi de bun augur în dezvoltatea civilizată şi-n desăvîrşirea cunoaşterii neîngrădite ca pînă acum şi de cînd e lumea nedreaptă.
Am avut azi o discuţie cu Vasile un tînăr ce se-ntreba de ce în credinţă şi nu numai se zice mereu de dragoste şi iubire şi nu-i nicăieri aşa întîlnită ci contrariu accentuat, şi mă întreba oare în trecut, şi-n vechime o fi fost bine şi armonie pentru că de-atunci vine credinţa şi se vede că atunci era bine? Nu din vechime vine nedreptatea faţă de EL şi tot de atunci şi relele au dat iureş printre oameni, învrăjbindu-i, pedepsindu-i cu suferinţe pentru nedreptatea făcută LUI, şi încă neîndreptată.
Omul e desăvîrşit în deochiate rele, urîţenii ce şi le fac unii altora, de cînd e lumea asta nedreaptă şi EL a căutat în vechimea timpurie îndreptarea omenirii, prin exemple umane instruite de EL, dar înţelese puţin timp de lume şi curînd uitate, urmările îs legendele SALE prin lume şi atît.
Insul nu-i conştient de binele lumii de înfăptuit, o rezervă salvatoare a umanităţii pentru îndreptare şi apropierea de EL, singura cale ce ne-ar fi de bun augur în dezvoltatea civilizată şi-n desăvîrşirea cunoaşterii neîngrădite ca pînă acum şi de cînd e lumea nedreaptă.
Am avut azi o discuţie cu Vasile un tînăr ce se-ntreba de ce în credinţă şi nu numai se zice mereu de dragoste şi iubire şi nu-i nicăieri aşa întîlnită ci contrariu accentuat, şi mă întreba oare în trecut, şi-n vechime o fi fost bine şi armonie pentru că de-atunci vine credinţa şi se vede că atunci era bine? Nu din vechime vine nedreptatea faţă de EL şi tot de atunci şi relele au dat iureş printre oameni, învrăjbindu-i, pedepsindu-i cu suferinţe pentru nedreptatea făcută LUI, şi încă neîndreptată.
Metoda
În primul rînd să căutăm să înfăptuim cît mai puţin rău şi urît în gîndul, vorbele şi faptele noastre de zi cu zi, însemnînd îndreptarea, ce e greu de înfăptuit, dar se poate de ai curaj şi vrei chiar şi de unul singur cu ambiţie în bine şi-i un mare cîştig în faţa SA, sînt diverse căi în a-L urma, contînd rezultatul ce te va îndreptăţi în demersul SĂU să-L simţi alături.
Formele de credinţă îs multe şi EL e de găsit de-L cauţi cred în toate bune, important e să nu-L desparţi Dumnezeu fiind UNIC, INDIVIZIBIL şi vrea să-L respecţi în adevărul SĂU firesc, şi eşti realizat în viaţa asta dăruită ţie de EL, simţi că n-ai greşit calea de nu eşti pedepsit deloc tu şi ai tăi, de suferi cît de puţin, înseamnă cale greşită şi trebuie să te-ndrepţi în comportamentul din societate, familie şi să-L cauţi.
Căutarea SA e intimă să nu te ştie absolut nimeni, ci numai tu cu EL în gînd, cu curaj să-L abordezi în sigurătatea ta numai în gînd cum te pricepi, poate la început mai simplu dar totdeuna direct să-I spui păsul tău, EL îl ştie dar te doreşte pe tine să te audă cum te exprimi şi-ţi va da nota ta cei numai a ta şi netransmisibilă, doar moştenire de sînge în familie.
Lionello Venturi : "Că nu există o singură cale pentru realizarea absolutului, ci foarte multe egal valabile, judecata făcîndu-se numai după rezultat : opera frumoasă justifică şi omologhează metoda întrebuinţată", îndreptîndu-te conştient pe loc cînd eşti pedepsit, ţi se ridică instantaneu suferinţa oricare ar fi, de nu, nu eşti pe calea Sa şi caută-L nu te lăsa, EL te aşteptă dar trebuie să-ndrăzneşti numai intim tu cu EL în gînd.
Uneori primeşti de la EL îndrumări cînd nu te aştepţi, urmează-le singur, căzneştete şi vei reuşi numai de unul singur, încăpăţinează-te să ai o relaţie cu EL, ar fi colosal pentru tine şi familia ta, salvarea ce mai avantajoasă din lume, viaţa cea mai împlinită alături de EL, Tatăl nostru CERESC, CREATORUL.
Formele de credinţă îs multe şi EL e de găsit de-L cauţi cred în toate bune, important e să nu-L desparţi Dumnezeu fiind UNIC, INDIVIZIBIL şi vrea să-L respecţi în adevărul SĂU firesc, şi eşti realizat în viaţa asta dăruită ţie de EL, simţi că n-ai greşit calea de nu eşti pedepsit deloc tu şi ai tăi, de suferi cît de puţin, înseamnă cale greşită şi trebuie să te-ndrepţi în comportamentul din societate, familie şi să-L cauţi.
Căutarea SA e intimă să nu te ştie absolut nimeni, ci numai tu cu EL în gînd, cu curaj să-L abordezi în sigurătatea ta numai în gînd cum te pricepi, poate la început mai simplu dar totdeuna direct să-I spui păsul tău, EL îl ştie dar te doreşte pe tine să te audă cum te exprimi şi-ţi va da nota ta cei numai a ta şi netransmisibilă, doar moştenire de sînge în familie.
Lionello Venturi : "Că nu există o singură cale pentru realizarea absolutului, ci foarte multe egal valabile, judecata făcîndu-se numai după rezultat : opera frumoasă justifică şi omologhează metoda întrebuinţată", îndreptîndu-te conştient pe loc cînd eşti pedepsit, ţi se ridică instantaneu suferinţa oricare ar fi, de nu, nu eşti pe calea Sa şi caută-L nu te lăsa, EL te aşteptă dar trebuie să-ndrăzneşti numai intim tu cu EL în gînd.
Uneori primeşti de la EL îndrumări cînd nu te aştepţi, urmează-le singur, căzneştete şi vei reuşi numai de unul singur, încăpăţinează-te să ai o relaţie cu EL, ar fi colosal pentru tine şi familia ta, salvarea ce mai avantajoasă din lume, viaţa cea mai împlinită alături de EL, Tatăl nostru CERESC, CREATORUL.
Limite
Sîntem limitaţi, uneori, cînd EL ne dă o atenţie oarecare : reuşim să scăpăm de o boală grea, luăm un examen greu, ne reuşesc apropiaţii noştri familiari şi ne bucurăm tare, ori alte reuşite, ori împliniri greu obţinute, ori am dat de greu şi ne aducem aminte ca din "întîmplace" şi de EL şi-I mulţumim şi aşa din senin începe să ne preocupe o mare credinţă şi să-L urmăm cum ne pricepem, poate mai preocupaţi decît obişnuiţii practicilor spirituale.
Şi devenim mai atenţi nu numai la noi cum ne comportăm în direcţia spirituală nouă dar ne împinge instincualitatea, animalitatea ne înfrînată, inconştientul să-L urmăm mai abitir decît normalitatea firească, umană ci şi obligăm şi pe alţii ce-i putem influienţa la demersuri ce le considerăm demne de EL, toate cu limita bunului simţ şi să devenim toleranţi odată cu noile îndeletniciri, şi să nu deviem intoleranţi ca necivilizaţii.
Nimic nu se face mai ales în apropierea SA cu forţa, nu forţăm pe nimeni niciodată cît vom exista, orice ar fi, pentru că-I plătim răul făcut altuia ce nu ne urmează de bună voie ci de nevoie, silindu-l, obligîndu-l că ni-i la îndemînă oarecum, ispita aceasta de dreapta să nu o înfăptuim că-i la fel ca un lucru urît, rău ce EL îL pedepseşte de-l înfăptuim.
Dar de regulă trebuie să ne trezim şi să fim ponderaţi în gînduri, vorbe şi faptele noastre şi să-L urmăm cum ne îndrumă EL, căutînd să-L simţim şi să nu ne lăsăm pînă nu ni-I alături şi astfel nu-I vom mai greşi, dar să fim ageri la minte că nu-i lucru uşor să-L ai în preajmă mai mereu, colaborarea cu EL, cu Lumea SA, implică foarte multă preocupare spirituală absolut nouă, neînvăţată nicăieri în lumea noastră umană, unde influieţele greşite-s nenumărate.
Nicolae Steinhardt şi dr.Sergiu AL-George : "primejdia stă în căutarea perfecţiunii pe acest pămînt unde-prin definiţie-ea nu poate exista. În lumea păcatului perfecţuinea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal : idealul nostru să nu mai fie perfecţuinea-generatoare de băi de sînge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre-,ci, dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, sîntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cît mai puţin rea, singura cu putinţă aici"
Şi devenim mai atenţi nu numai la noi cum ne comportăm în direcţia spirituală nouă dar ne împinge instincualitatea, animalitatea ne înfrînată, inconştientul să-L urmăm mai abitir decît normalitatea firească, umană ci şi obligăm şi pe alţii ce-i putem influienţa la demersuri ce le considerăm demne de EL, toate cu limita bunului simţ şi să devenim toleranţi odată cu noile îndeletniciri, şi să nu deviem intoleranţi ca necivilizaţii.
Nimic nu se face mai ales în apropierea SA cu forţa, nu forţăm pe nimeni niciodată cît vom exista, orice ar fi, pentru că-I plătim răul făcut altuia ce nu ne urmează de bună voie ci de nevoie, silindu-l, obligîndu-l că ni-i la îndemînă oarecum, ispita aceasta de dreapta să nu o înfăptuim că-i la fel ca un lucru urît, rău ce EL îL pedepseşte de-l înfăptuim.
Dar de regulă trebuie să ne trezim şi să fim ponderaţi în gînduri, vorbe şi faptele noastre şi să-L urmăm cum ne îndrumă EL, căutînd să-L simţim şi să nu ne lăsăm pînă nu ni-I alături şi astfel nu-I vom mai greşi, dar să fim ageri la minte că nu-i lucru uşor să-L ai în preajmă mai mereu, colaborarea cu EL, cu Lumea SA, implică foarte multă preocupare spirituală absolut nouă, neînvăţată nicăieri în lumea noastră umană, unde influieţele greşite-s nenumărate.
Nicolae Steinhardt şi dr.Sergiu AL-George : "primejdia stă în căutarea perfecţiunii pe acest pămînt unde-prin definiţie-ea nu poate exista. În lumea păcatului perfecţuinea nu se încheagă. Se cuvine aşadar să avem un nou ideal : idealul nostru să nu mai fie perfecţuinea-generatoare de băi de sînge, opresiune, intoleranţă, închisori, torturi şi lagăre-,ci, dimpotrivă, imperfecţiunea. Să recunoaştem că, lumeşte, sîntem limitaţi şi să tindem cu toată puterea spre o imperfecţiune cît mai puţin rea, singura cu putinţă aici"
luni, 27 iunie 2011
Hazardul
E o programare iniţială, neştiută de noi dar percepută de cei cărora e aplicată pentru că EL se face aflat de cine trebuie şi cînd trebuie pentru a-ţi face datoria şi e ceva totuşi de vrei şi te implici numai să vrei şi să nu te laşi pe tînjală şi să-L cauţi a-L urma, greu, cît e trebuie să-L afli, să te căzneşti un timp, ori mai mult şi pe urmă înaintezi cum vrea EL pentru că nu te lasă singur.
Ci-I în preajma ta şi tot înveţi mereu de te ţii şi nu-i ca-n zicala : "că tot mori prost oricît ai învăţa", pentru că-n preajma SA nu treci ca ceilalţi ci continui, continui cum vrea EL, de eşti bun şi-L urmezi, pentru că "nu oricui i se întîmplă orice"( Georges Bernanos), EL te are în vedere fiind programat şi toţi la fel sîntem, nimic nu-i întîmplător în lumea noastră umană creată de EL pe pămîntul SĂU.
Ci-I în preajma ta şi tot înveţi mereu de te ţii şi nu-i ca-n zicala : "că tot mori prost oricît ai învăţa", pentru că-n preajma SA nu treci ca ceilalţi ci continui, continui cum vrea EL, de eşti bun şi-L urmezi, pentru că "nu oricui i se întîmplă orice"( Georges Bernanos), EL te are în vedere fiind programat şi toţi la fel sîntem, nimic nu-i întîmplător în lumea noastră umană creată de EL pe pămîntul SĂU.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)