4232..Tăvălugul.

  Ne-am cam îndepărtat unii de alții după acea schimbare ce-o fost pe la noi cu plecarea oarecum a comunismului. Cu destule reminiscențe ale vechii oligarhii de rang mai inferior, dar mai rea ca cea înlăturată, deoarece n-o contribuit la o continuare. În binele cît era, ce-l regretăm unii, mulți poate-s mulțumiți că se distruge încă economia ce-o fost cu rele și mai puțin rele și cîte altele.
  Ce meritau a fi păstrate și eventual modernizate dar nu eliminate, furate și altele pe nimica cedate fără consecințe folositoare. Celor ce le-au făurit în timp și spațiul românesc, ce-i de ne recunoscut, în unele locuri parcă o fost război, la amploarea delăsării atît de mare. Fără pic de bun-simț și respectarea muncii și resurselor ce-s a țării noastre, în definitiv nici nu sîntem întrebați.
  Tăvălugul schimbării ne-o cam modificat și pe noi toți, de ne recunoscut în lumescul nedrept și nelegiuit, fără Dumnezeu.

4231..Vom afla.

  Ni se impun cu-n scop încă nedefinit clar anumite mijloace de transport pe roți, ce nu ni-au fost niciodată poate așa dorite. Dar în top încă și azi la mulți alții în vogă curentă civilă și sportivă, cu folos mai altfel o vreme din an în condițiile tehnice de azi. Dar visăm la multe și mari și mărunte cu destule variațiuni pe tema aceasta, ce n-o dibuim încă bine cu toate că se cam bate monedă ce n-o știm de ce?
  Și nu singuri la ultima apariție ci împreună cu-n tare apropiat în plină circulație de urbe nu fără strîngeri de inimă și stres aferent noutății. Dar după cum mi-i felul nu mă dau înapoi de la provocări și le iau ca atare în serios cît pot mai corespunzător, în mirare cînd mă deslușesc mai bine. De ce oare? și la a doua apariție nu la fel, dar tot pe aproape e oarecum încercarea încă necunoscută la zi.
  O fi ceva în gînd de mai de sus, cine știe cît și cum, în continuare de va fi ceva vom afla.

4230..Încă în formă.

  Da, ni se dă ocazia să ne petrecem nu un timp scurt, ne meritînd, cu opusul sexual în încercări de cale lungă, chiar zeci de ani în delăsare. Ce-i de plătit la o curmătură a vieții date cu-n folos nu pe dos, ci cu luare aminte de convenit mai ales că-i ponderarea pe aproape. N-o luăm în seamă și plătim, amarnic unul din doi dispare pe veci, moare și iarăși singuri după o obișnuită fără grijă-n dare.
  Dare de seamă ne luată-n serios în fața CER-ului și plata-i peșin nici acuma pe de-a-ntregul în temă nu sîntem. Ne pasc noi rateuri și mintea nu-i la mare preț, ci minciuna de pretutindeni ce încă trebăluiește micimi și nimiciri. Deci căutăm aflarea rostului ca lumea și neimplicați din vini ce se contopesc în așa nelegiuiri cam pe sfîrșite, dar ne vindecate.
  Nici gînd în vindecare ci mai degrabă în răstită deznădejde a fudulei prostii încă în formă.

4229..Cunoașterea.

  Alegerea omului de sex opus din viața fiecăruia e cam în totalitate treaba LUI, noi nici nu știm atîta vreme cît ignorăm legătura firească cu EL. Neinteresîndu-ne de EL și noi cum trebuie, făcîndu-ne de cap între noi, natură și oriunde nu ne fierbe oala, băgîndu-ne nasul dereglînd porniri date. Răsturnînd principii lăsate de cînd lumea să dăinuie, oferind neputința noastră păguboasă atît față de noi înșine și restului Planetei.
  În timp ne putem regla legătura afectată de atîta nepăsare față de EL, natură și noi înșine, cum ni-i datul firesc, nu oricum, ci de învățat. Minte că este, ne așteaptă din începuturile uitate, cît și-n în gara pornirii spre ceea ce trebuie să existăm ca lumea în curtea SA, nu a nostră, dezrădăcinați de fără minte ce am ajuns. Înrădăcinarea privește cumințirea cu toate ale ei îndreptare pe măsura cerințelor CER-ești.
  Cum ne așternem așa de mult viețuim corect pe astă lume ca lumea, ținînd cont de EL și toate cele date pe Pămînt în cunoașterea firească.

4228..Tare.

  Dragostea-i chioară, dar și moartea alege pe cine nu gîndești, la fel îs amîndouă și prima poate nu depinde prea mult de noi. Cu toate că se cam știu unele și altele, dar tot inima-și face de cap cînd e la o adică. Degeaba-i cap dacă ceea ce-i și ea cu destulă minte, aflată de deștepți nu tare de mult, ne tot conduce cînd e vremea coacerii.
  Pe viață ne lăsîndu-ne prea mult spațiu de manevră unora și altora ce se tot dau rotunzi și le mai merge o vreme de nu-i încă cum trebuie timpul și spațiul. Lumii date anapoda să tot hălăduiască pe coclaurile neputințelor între noi, natură și mai ales în fața SA și a Lumii SALE. Ce ne mai tolerează o țîră dar nu la nesfîrșit, fiți siguri necuviincioșilor de oriunde și pretutindeni, înțarcă bălaia lumii.
  Fiți pe fază că-i bai de ratați și această haltă de dezmeticire curată și pregătiți-vă de stația terminus unde-i de muncă și îndreptare tare.

4227..Mai ales.

  Nu sîntem dați pe Terra să viețuim de unii singuri niciodată, ci împreună cu sexul opus de la vremea fructelor coapte. Bune de o viață în dezvoltare completă, corectă, nu anapoda cum e cam peste tot azi și trebuie de urgență înlăturată. Conform cerințelor SALE date din vechime, conformîndu-ne datului, firescului uman, demn și acătării.
  Deci căsătoriți-vă oameni buni, împreunați-vă și dați naștere la prunci de care răspundeți cît trăiți, a-I fi și voi și ei în față. Conformîndu-vă directivelor CER-ești ce vi-s cunoscute, de nu căutați grabnic a le ști și aplica întocmai fără tăgadă. Să amintesc că ni-i viața dată cu priință s-o tot ducem adică să înflorim și maturitatea și bătrînețile să ne fie frumoase.
  Îndestulătoare, altfel e bai mare, demonstrînd că degeaba sîntem dați fără folos pe aicea, rateu și pentru noi dar mai ales pentru EL.