4230..Încă în formă.

  Da, ni se dă ocazia să ne petrecem nu un timp scurt, ne meritînd, cu opusul sexual în încercări de cale lungă, chiar zeci de ani în delăsare. Ce-i de plătit la o curmătură a vieții date cu-n folos nu pe dos, ci cu luare aminte de convenit mai ales că-i ponderarea pe aproape. N-o luăm în seamă și plătim, amarnic unul din doi dispare pe veci, moare și iarăși singuri după o obișnuită fără grijă-n dare.
  Dare de seamă ne luată-n serios în fața CER-ului și plata-i peșin nici acuma pe de-a-ntregul în temă nu sîntem. Ne pasc noi rateuri și mintea nu-i la mare preț, ci minciuna de pretutindeni ce încă trebăluiește micimi și nimiciri. Deci căutăm aflarea rostului ca lumea și neimplicați din vini ce se contopesc în așa nelegiuiri cam pe sfîrșite, dar ne vindecate.
  Nici gînd în vindecare ci mai degrabă în răstită deznădejde a fudulei prostii încă în formă.

2379.Ambiții nemăsurate și frică la o adică

  Sîntem un amalgam de ciudățenii și delăsare, de porniri fără cap și coadă. Nu ne controlăm eficient firea, nu ne domolim, ci înverșunați uneori din te miri ce. Cu superstiții și mîndrie multă neinspirată, ambiții nemăsurate și frică la o adică. Cînd ni-i timpul încercărilor, ca la fiecare om. Dar de am fi cum trebuie, nu am fi așa, nu am avea necazurile, le-am evita.
  Și știți cum trebuie să fim, ca să reușim a fi oameni, moralizați cu binele înainte. Și de EL știind cum trebuie pe Pămînt, nu ca-n CER, că Acolo e altă socoteală. Să ne limităm a fi interesați de EL, atîta cît ne permite CER-ul. Că noi am vrea multe și mărunte, e de știut, doar sîntem din EL cu spiritul și gîndirea. Trebuind să ne limităm a fi cum EL ne dorește, că e greu că e ușor asta e.
  Că unii încercă marea cu degetul, treaba lor, nu-i urmăm. Poate au și afinități, ce noi nu le avem? Numai EL știind potențialul fiecăruia, nici noi nu ne știm pe noi cum ne știe EL.

2354.Pe ei îs lăsate frîiele aprecierilor societății

  Că nu-i obiectivitate indulgența, ci delăsare, de asta accentuez, cei cunsecade. Să fie vigilenți în societate, pe ei îs lăsate frîiele aprecierilor mersului comunității. De ei depinzînd binele, la un moment dat al celor în mijlocul cărora trăiesc. Nu de netrebnicii temporar, puși pe fărădelegi în așa vremi nedrepte. Care-s ca pleava spulberați de EL cînd le vine timpul, ce noi nu-l știm.
  Nu sîntem vrednici și nici chemați a-L judeca pe CEL de judecată plin. Ci doar constatăm de cînd lumea în care trăim, ne dăm cu părerea, dar EL decide. Și ne urmăm o viață, ce n-o pricepem, că minte nu avem să ne comportăm cum ne cere. Ne luăm după verzi și uscate, mai ales după uscăturile vremii. Că răul e mai în fața binelui, mai la îndemînă și needucați corect îl înfăptuim iresponsabili.
  Noi și ai noștri sub privirile neputincioase ale părinților nedemni. Ca și ale apropiaților, a societății întregi aflate în deruta nedreptelor vremi încă. Că EL ne strunește cu slabe consecințe pentru îndreptarea nostră vizată de SUS. Nu-i încă vremea aceea, dar de plătit plătim părăsiți, cui îi vine rîndul. În virtutea acelor legi date de cînd lumea de EL nouă și nerespectate, tot de cînd lumea.