2297.Moralizăm, îndrepta între oameni, știind de EL

  Nu știu dar cam așa-i, ne-o limitat oarecum sclipirile de inteligență. Iar prostiei i-o dat frîu liber, nu știu, are nevoie de prostălăi la greu? Nu, are așteptări de la noi să ne moralizăm și îndrepta între oameni să fim cum trebuie și știind de EL bine măcar. Și să ne învățăm ceea ce trebuie prin părinți, educatori și societate, dezmeticindu-ne cum trebuie în fața SA și a ceea ce trebuie aflat. Cu bine, util și chiar frumos, competitivi înspre morală, bine și EL.
  Că nu-i încă posibil, ne-am îndepărtat de EL și de morală și chiar de bine, e grav, ne mai așteptă. Și va hotărî ce-i de făcut în continuarea programei CER-ului, că nu ne lasă de izbeliște. Cum s-ar zice, sîntem aproape de maturitate ca umanitate și are așteptări de dezmeticire odată înspre ceea ce trebuie să fim. O intervenit și va mai interveni la o adică, cînd va considera că-i nevoie neapărat după părerea CER-ului.
  Că Malraux, ne-o prognozat dispariția de nu-L vom ști măcar și chiar crede cum trebuie, tot ce se poate, nu știu, ne vrea o cale să urmăm. Înspre o îndreptare cumsecade, fermă și clară, cu EL ne mai ignorîndu-L, ci să-I căutăm sprijinul cum trebuie. Că trebuie să ne ridicăm din mizeria asta nedreaptă, scuturîndu-ne drept și curați cu bun-simț și dreptate. Cred că de nu putem ne va înștiința că-i timpul și poate ce-i de făcut și continuare.

2296.Totuși apropiați cu putere de durată, sincere

  Minuni ne tot dă EL să aflăm așa în viața normală, inexplicabile, prieteniile între oameni. Necunoscuți, și totuși apropiați cu putere și de durată, sincere și altruiste, chiar și-ntre oameni de sexe diferite. Întrajutorarea dezinteresată în timp, cu toată mirarea unora și chiar a partenerilor. Ce-o continuă mirîndu-se continuu că mai ține și nu-și explică ei însăși.
  Doar EL și ne așteaptă să fim toți așa pe Pămînt, chiar și în camaraderie. Care-i și mai progresistă conviețuire între oamenii planetei SALE. Să ne îndreptăm cumsecade între oameni dar ceva mai puși pe dreptate fermă și clară. Nu cum se obișnuiește ponderații îs mai retrași din fire și-i chiar tolerează pe nedrepți în acțiune.
  Ceea cei o încălcare a moralei adevărate bune, corecte de cînd lumea valabilă. și în prefaceri cu timpul . Mereu în actualitate necesară, dar uitată de societăți fără Baza vieții, EL și relațiile cu noi. De ne amînat, ci doar o fost ceva în timp programat și trece, urmînd să ne dezmeticim. Cum și de cînd vom afla la vremea ce-o pregătește CER-ul.

2295.Ne avînd nevoie să apelezi la cîți intermediari

  Că sînt încă așa de îndepărtați de EL, ca Dumnezeu căruia I te adresezi direct. Și EL îți dă semne de care să ții cont în relații apropiate cu EL. Ne avînd nevoie să apelezi la cîți intermediari, de ne dorit din partea SA și a nostră. Dar încă inconștienți și plătim. Astfel sînt intermediari oameni neaveniți, ne doriți ci auto impuși, căpușe. Și căpușează de cînd lumea asta nedreptă LUI și nouă.
  Dar în alte țări, e moda intermediarii naturii, omul nu-i în stare să-L privească direct. Nici nu ai ce privi că EL E Totul și deci trebuie încă pentru cei ne avizați. Încă închipuit pînă ne vom obișnui cu toții, să-L simțim cum trebuie. Și cum eu îL simt și-mi comunică ce-i de comunicat, deocamdată încă limitat. Asta e vremea aceasta, timpul încă nu-i al cunoașterii depline.
  Mai am o întărire de întîlnit, Andre Frossard, îL întîlnește tot pe Tatăl Ceresc. Cînd avea 20 de ani, în 1935 cînd și Petrache Lupu și Maria Petre îL întîlnesc. O ajuns celebru în Franța pînă mai ieri, scriitor, academician, Lupu și Maria, niște neica-nimeni, doar în localitatea lor și atîta. Evrei pe evrei se evidențiază, Stainhardt pe Frossard, nu pe ai noștri romanași, mai cu multe merite, cred eu.

2294.Credința e despărțită de viața nostră și nu trebuie

  La postarea trecută, 2293, îi greșit că spiritul nou al SĂU Unicul îi relațiile. Noastre cu EL, credința deci, e despărțită de viața noatră între oameni. Care trebuie obligatoriu să fie de fair play, de bună înțelegere și de mediere. Că EL E Unicul și noi nu avem ce împărți, ci doar bunul-simț și binele între noi să domine. Cu EL acolo SUS, știindu-L doar bine, așteptînd și altele ce le vom afla la timp.
  Da e de subliniat că EL E același din vechime, Creatorul, Tatăl Ceresc. Domnul Dumnezeul nostru, cum i s-o prezentat în urmă cu 77 de ani lui Petrache Lupu. Și lui Maria Petre, dar timpul acela, era poate prea grăbit și nu s-o putut. Erau altele să mai urmeze și vremea SA va fi cînd se va putea.
  În concordanță și cu natura, mediul înconjurător, care-i mai dibaci în a fi cu EL. Mai apropiat decît noi, bineînțeles în termene diferite se pune colaborarea. Noi mai puțin conștienți de EL încă, nu toți ci majoritatea încă nedreaptă LUI și nouă.

2293.Oricum în spiritul aflării SALE Unice, pe fapte

  Să dezbat o prezumtivă prostie omenească : să zicem că unii mai puternici. Oarecum cu influiență Divină, ori cam așa ceva, oricum în spiritul aflării SALE Unice. Cum vă tot zic eu de ceva vreme și cred și alții, deci respectivii, puși pe fapte. De îndreptarea nedreptății făcute LUI și nouă înșine, de mii de ani, de unii și alții.
  Pun mînă de la mînă, se pornesc la a curăți Pămîntul de nelegiuți. Și încep dintr-o parte, să zicem, ca exemplu  și pentru cei încă ne lămuriți. De necesitatea îndreptării doar spre EL și să uităm vechile apucături. Se apucă de un element de cult oarecare, potrivnic LUI, oricum mai străin de Unicitatea LUI. Și pe cei încă nelămuriți îi anihilează cu forța, în spiritul perfect omenesc de cînd lumea.
  Curăță și reamenajează după noile cerințe suprafața de cult vechi, în termenii noi. Și ca-n spiritul omenescului dintotdeauna, pe cei anihilați și obiectele vechilui cult. Și tot ce mai aminteau de acestea le îngroapă, cu utilaje de mare randament. Și pușcă o horă de victorie și mulțumire închinată LUI, că au reușit. Și EL din CER coboară foc și anihilare peste noi victorioși, lăsînd martori doar. Să spuie ce-o fost, că nu s-o priceput încă lumea la ce vrea EL de la noi.

2292.Dar gîndirea atașată spiritului și formează sufletul

  Că în realitate nici Acolo EL nu ne primește oricum am fi, suflet, dar hai spiritul e spirit. Oricum am face e de ne atins spiritual, e o neutralitate, dar gîndirea care-i atașată cînd părăsește trupul. Și formează sufletul, care-i un tot ce normal I se restituie, în cadrul circuitului. În care sîntem condiționați de SUS, pînă vom afla o nouă etapă, cînd nu se va mai petrece aces periplu.
  Vom afla să ne vedem mai întîi scăpați în invingători ai proprielor tare ce ne mai țin pe loc.
  Iar am cam depășit baremul, simt ceva, ceva și-n continuare sînt oarecum tentat să vă mai zic. La postarea trecută, nr.2291, am o vedere din Croația. Și-mi adusese aminte de groaznicul război de secesiune din fosta Iugoslavie. Vă zic cînd EL se va hotărî să revie cu toate forțele între noi, nu așa ici și colo.
  Ca acuma și de ceva vreme mai înainte. Deci vor dispare diferențele de religii între nații, popoare. Ce-s unele diferențiate doar prin credințe divergente că așa vrea EL.  Că nu-L știm că-I Unicul și nici nu vrem, nu putem, nu-i vremea încă. Doar EL știind cînd va fi și atunci vom fi o singură nație, oamenii de pe Pămînt.

2291.De știut, binele și răul îs de sorginte Divină

  Răul e un mister, dar care spre deosebire de un mister pozitiv, care avem dezlegare de SUS. Să-l știm și utiliza cît ne pricepem mai bine. Deci de știut, binele și răul îs de sorginte Divină date printre oameni în încercare. Să se edifice în ceea ce trebuie să devenim. Mai buni și cu respectul cuvenit între oameni de bună credință, toți.
  Că-i foarte greu, mie-m spun, știu pe propria-m piele, cîte mai am de tras pînă voi reuși. Să mă edific cum ar trebui să-I fiu în fața SA, în primul rînd, ori concomitent și între oameni. Că sîntem în fața SA toți la fel, chiar de unii mai răi și alții mai buni. Și o grămadă imensă de umplutură, cei ce oscilează între bine și rău. Fără nici un căpătîi, parcă răul e o căpătuială, aiureli, răul e doar să-l știm ce poate și face.
  Înspre rele și urîte vorbe și fapte și să-l evităm cît trăim, de vrem să trăim corespunzător. Că de nu, nu avem decît, ne părăsește și necazurile de-abia așteaptă. Să ne încalece și-i posibil doar în mormînt să spunem că vom scăpa.