Răul ca şi binele îs de sorginte Divină, ni-s date-n lume să le ştim, binele să-l facem continuu cît trăim, iar de rău, ştiindu-l să ne ferim continuu cît trăim . Deosebirea esenţială e că binele se face foarte greu, e un adevărat calvar de trecut, luptîndu-te cu tine şi cu cei din jur ca să-l reuşeşti a înfăptui, dar răul e la tot pasul gata să-l înfăptuieşti, pregătit să te ademenească a-l lua în braţe şi a nu mai scăpa de el, trăgîndu-te înapoi de oriunde ai fi. Şi de asemenea EL te părăseşte de nu renunţi să fii încurcat cu răul şi urîtul lumii şi să te îndrepţi corect. Răul e un zid, o necunoscută, un mister Divin dat nouă ca încercare, un examen, majoritatea nu-l trec, şi-s corigenţi şi suferă.
Încă un mister dar de data asta din noi, ce ne ţine-n viaţă, fiind el singur viaţă, e sîngele împreună cu tot sistemul circulator şi inima, care-i sediul spiritului, care-i de fapt în tot corpul, vizibil ca un spectru de energie ce ne-nvăluie, bucăţica Divină din noi ce ne ţine-n viaţă înmagazinînd prin gîndul tot de EL dat, tot ce-i în viaţă de reţinut şi dincolo formînd sufletul au drumul ce şi-l fac de aici.
Sinceritatea îi singura dorită în realaţiile cu Divinitatea, de nu prea poţi să te stăpîneşti sincer şi să-L respecţi cum vrei, ştiind că aşa vrea şi EL, se mai pune problema înfrînării, educării, legiferării relaţiilor cu EL, altfel nu. Deci e bine, doar de nu putem să-L mulţumim sincer, să ne căznim a-L respecta prin obligaţii ce ţi le faci şi să le ţii pînă le înveţi bine, altfel nu se poate. Sinceritatea noastră nedreaptă dă cu oiştea-n gard în faţa LUI şi strică tot de nu eşti atent permanent, e o luptă continuă cu sinele tău, uneori cît trăieşti, de nu reuşeşti să te-nveţi a stăpîni bine.
Aşa-i şi-n morală doar invers, moralizarea e prin adoptarea unor reguli de bun-simţ ce nu le deţii sincer şi trebuie să te-nfrînezi respectîndu-le corect, chiar cît trăieşti. Moralizarea împreună cu respectul SĂU e tot ce ne cere EL pentru a reuşi corect în viaţă acuma.
joi, 2 februarie 2012
Vraişte obligaţiile
Nu trebuie să fim supăraţi pe viaţă, chiar de-i grea, de regulă şi-o face fiecare cum îl taie capul ; să ne simţim în stare, chiar de nu obişnuim să călătorim, să ne vie aşa oricînd a hoinări liberi, de capul nostru, dor de ducă. Toleranţi să fim ca-n călătorii îndelungate, fiind sedentari de cînd ne ştim, dar parcă ştim de toate vrute şi nevrute, avem experienţă de nu ne miră mai nimic şi rele şi bune, oricum, asta sîntem la o adică.
Să sărbătorim din toată inima, destinderea să fie completă, vraişte obligaţiile un timp, uităm de multe dar nu de noi, cu capul pe umeri mereu, e greu, dar asta e, să ne bucurăm de bucuria altora, să ne împlinim astfel de neînţeles altora, dar la noi la români aşa-i, sîc. Şi natura ne învaţă că trebuie pămîntului răstimpuri de recuperare.
Pentru unii mai nedrepţi moartea în loc s-o înfunte fiind de partea SA, CEL VIU al viilor de pe Pămîntul SĂU, dau bir cu fugiţii şi s-ar ascunde şi-n gaură de şarpe de-ar putea de aşa frică ce le e. Nedrepţii dintotdeuna au fost înfricoşaţi de EL pentru că nu-L respectă şi-s imorali. Nu numai de moarte ci şi de toate necazurile vieţii lor rele şi urîte-n toate cele, de cîte le cauţi nu-s bune şi li-i frică, aşa-s pedepsiţi fiind fără apărarea SA.
Divinitatea te găseşte de-I dai un cît de mic semn de respect clar şi ferm din ndreptatea ta şi te va ajuta, de vrei, să ieşi la lumină. Nu deodată că-i greu, dar în timp cu răbdare şi preocupare fermă şi corectă şi sinceră.
Şi-i de ştiut agresivitatea nu-i o constantă a istoriei, ci pavăza SA nu a fost cam folosită în nedreapta lume atăta amar de ani, de se-ntrebau acei fără morală şi Dumnezeu, de ce-s aşa de groaznic tot pedepsiţi fără răgaz. Pentru că nu-L respectă şi nu se-ndreaptă cum doreşte EL.
Să sărbătorim din toată inima, destinderea să fie completă, vraişte obligaţiile un timp, uităm de multe dar nu de noi, cu capul pe umeri mereu, e greu, dar asta e, să ne bucurăm de bucuria altora, să ne împlinim astfel de neînţeles altora, dar la noi la români aşa-i, sîc. Şi natura ne învaţă că trebuie pămîntului răstimpuri de recuperare.
Pentru unii mai nedrepţi moartea în loc s-o înfunte fiind de partea SA, CEL VIU al viilor de pe Pămîntul SĂU, dau bir cu fugiţii şi s-ar ascunde şi-n gaură de şarpe de-ar putea de aşa frică ce le e. Nedrepţii dintotdeuna au fost înfricoşaţi de EL pentru că nu-L respectă şi-s imorali. Nu numai de moarte ci şi de toate necazurile vieţii lor rele şi urîte-n toate cele, de cîte le cauţi nu-s bune şi li-i frică, aşa-s pedepsiţi fiind fără apărarea SA.
Divinitatea te găseşte de-I dai un cît de mic semn de respect clar şi ferm din ndreptatea ta şi te va ajuta, de vrei, să ieşi la lumină. Nu deodată că-i greu, dar în timp cu răbdare şi preocupare fermă şi corectă şi sinceră.
Şi-i de ştiut agresivitatea nu-i o constantă a istoriei, ci pavăza SA nu a fost cam folosită în nedreapta lume atăta amar de ani, de se-ntrebau acei fără morală şi Dumnezeu, de ce-s aşa de groaznic tot pedepsiţi fără răgaz. Pentru că nu-L respectă şi nu se-ndreaptă cum doreşte EL.
Cineva
Făcîndu-ne timp pentru a călători, a hoinări prin locuri necunoscute nouă în timp, îmbogăţindu-ne existenţa cu de-alde LUI nesfîrşite şi abundente relizări ale creaţiei SALE lăsate nouă spre cunoaştere, înţelegere cu multă îngăduinţă a ceea ce avem la îndemînă să îngrijim, să înfrumuseţăm continuu şi noi îmbogăţindu-ne astfel în interior şi să arătăm mai altfel împliniţi în de toate cele. Pe lîngă acestea toate foarte diverse sînt şi ale omului realizări ce sfidează cît pot timpul, ca şi noi de-am înţelege mai multe ce ne trebuiesc în golul fiinţei noastre văduvite de ale LUI cunoaşteri ce nici nu ni le închipuim măcar.
Pentru a păşi măcar încet, încet în Lumea SA ne trebuie puţin bun-simţ să-l cultivăm în noi şi-n jur să punem niţel suflet în tot ce înfăptuim cu bunătate ce-i un atribut al omului după Aristotel : fiinţă socială. Chiar de sîntem tobă de carte şi cunoştinţe cît vrei, în general de nu eşti şi cu suflet, niţel atent şi la cei din jur, adică bunăvoinţă de n-ai nu faci mare brînză oricine ai fi, decît de eşti vriun geniu neînţeles şi nerecunoscut, dar aşa ce faci? Îţi dai cu stîngu-n dreptul în văzul lumii, măcar fii ponderat pînă te află.
Ne mai trebuie ceva esenţial de putem afla : unde-i binele şi unde răul, cum putem să ne ferim de neprevăzutul nefiresc, toate acestea se obţin în timp cînd începi să-L respecţi cîte puţin, cîte puţin, îndreptîndu-te azi, mai şi mîine oarecum şi tot aşa timpul trece dar în cîştig imens pentru tine, devii alt om înspre bine şi util nu numai ţie, fără grabă dar nu da-napoi niciodată, cît poţi reţinete un timp de ţi-i greu şi reia cînd te refaci, nu te lăsa!
Nu-i uşor dar nici greu, să nu ne căznim cine ştie ce a ţine minte toate cele, să ne intereseze mai puţine-n timp, şi aşa memoria ne mai înşeală aşteptările, dar să nu forţăm nota, asta e, şi împăcaţi să mai şi iertăm mai des decît ni-i firea. Şi astfel ne mai îmbunăm puţin, şi să nu ne pară rău niciodată de binele făcut, pentru că-l luăm îndărăt. Pentru că nu sîntem împărţişi distinct, ferm între buni şi răi. Convieţuirea-i mare lucru şi de-i cu bunăvoinţă demnă eşti cineva.
Pentru a păşi măcar încet, încet în Lumea SA ne trebuie puţin bun-simţ să-l cultivăm în noi şi-n jur să punem niţel suflet în tot ce înfăptuim cu bunătate ce-i un atribut al omului după Aristotel : fiinţă socială. Chiar de sîntem tobă de carte şi cunoştinţe cît vrei, în general de nu eşti şi cu suflet, niţel atent şi la cei din jur, adică bunăvoinţă de n-ai nu faci mare brînză oricine ai fi, decît de eşti vriun geniu neînţeles şi nerecunoscut, dar aşa ce faci? Îţi dai cu stîngu-n dreptul în văzul lumii, măcar fii ponderat pînă te află.
Ne mai trebuie ceva esenţial de putem afla : unde-i binele şi unde răul, cum putem să ne ferim de neprevăzutul nefiresc, toate acestea se obţin în timp cînd începi să-L respecţi cîte puţin, cîte puţin, îndreptîndu-te azi, mai şi mîine oarecum şi tot aşa timpul trece dar în cîştig imens pentru tine, devii alt om înspre bine şi util nu numai ţie, fără grabă dar nu da-napoi niciodată, cît poţi reţinete un timp de ţi-i greu şi reia cînd te refaci, nu te lăsa!
Nu-i uşor dar nici greu, să nu ne căznim cine ştie ce a ţine minte toate cele, să ne intereseze mai puţine-n timp, şi aşa memoria ne mai înşeală aşteptările, dar să nu forţăm nota, asta e, şi împăcaţi să mai şi iertăm mai des decît ni-i firea. Şi astfel ne mai îmbunăm puţin, şi să nu ne pară rău niciodată de binele făcut, pentru că-l luăm îndărăt. Pentru că nu sîntem împărţişi distinct, ferm între buni şi răi. Convieţuirea-i mare lucru şi de-i cu bunăvoinţă demnă eşti cineva.
miercuri, 1 februarie 2012
Propriu drum
Istoria nu ne dă voie s-o pricepem aşa ca o înşiruire de fenomene logice, ci-i cam anapoda, n-o pricepem, evenimente ce se succed fără o logică măcar aparentă, par dezlînate şi totuşi există un traseu bine stabilit ce încă omul nu-l ştie fiindu-i ascuns.
Ni se dezvăluie doar trecerea implacabilă a timpului, ce-şi lasă urma cam pe toate ce-s pe Pămînt create unele şi de mîna omului ca şi el de trecătoare într-un interval de timp. Tot apar noi şi noi creaţii marcînd o trecere a timpului şi a noastră de nu ne îngrijim din timp să ne realizăm şi noi în conlucrare cu Divinitatea ce ne ştie şi are aşteptări de la noi cît trăim pe Pămîntul SĂU, să-L respectăm şi îndreptaţi cum doreşte, astfel să ne salvăm învingînd timpul alături de EL.
Nu-i chiar aşa greu experimentaţi şi voi cum puteţi mai bine, fiecare are propriu drum şi liber de Divinitate şi cu EL de te-ncumeţi, cînd te hotărăşti. Bineînţeles nu-l iei şi-l laşi după cum îţi vine, ci odată pornit nu te mai întorci în nedreptatea de mai înainte, ci continui traseul nou alături de EL, cum o fi, asta e. Salvarea noastră nu se obţine de la sine, ci trebuie muncă de înfrîngere a eului propriu, înfrînarea pornirilor, moralizarea instinctelor şi aflarea SA urmîndu-L după cum te va îndruma şi cam asta în timp, e ceva de lucru pentru fiecare cum poate, în comuniune cu Lumea LUI.
Ni se dezvăluie doar trecerea implacabilă a timpului, ce-şi lasă urma cam pe toate ce-s pe Pămînt create unele şi de mîna omului ca şi el de trecătoare într-un interval de timp. Tot apar noi şi noi creaţii marcînd o trecere a timpului şi a noastră de nu ne îngrijim din timp să ne realizăm şi noi în conlucrare cu Divinitatea ce ne ştie şi are aşteptări de la noi cît trăim pe Pămîntul SĂU, să-L respectăm şi îndreptaţi cum doreşte, astfel să ne salvăm învingînd timpul alături de EL.
Nu-i chiar aşa greu experimentaţi şi voi cum puteţi mai bine, fiecare are propriu drum şi liber de Divinitate şi cu EL de te-ncumeţi, cînd te hotărăşti. Bineînţeles nu-l iei şi-l laşi după cum îţi vine, ci odată pornit nu te mai întorci în nedreptatea de mai înainte, ci continui traseul nou alături de EL, cum o fi, asta e. Salvarea noastră nu se obţine de la sine, ci trebuie muncă de înfrîngere a eului propriu, înfrînarea pornirilor, moralizarea instinctelor şi aflarea SA urmîndu-L după cum te va îndruma şi cam asta în timp, e ceva de lucru pentru fiecare cum poate, în comuniune cu Lumea LUI.
Confirmaţi
Poate nu se ştie cum e în cadrul Spiritualităţii Divine, ştiu, poate nici nu vă interesează, dar asta e : nu noi îL desemnăm pe Dumnezeu să ne fie, ci EL E Creatoul nostru Însuşi de vrem ori nu şi are pe unii printre noi care-i vrea alăturea, ce-s din timp sortiţi. Şi mai sînt unii tot aleşi de EL care şi-au dovedit un ataşament, respect pentru EL şi Lumea LUI în timp şi la o adică sînt promovaţi să-şi continuie demersul spre o desăvîrşire cerută şi de învăţat cît de mult au cădere şi năzuinţă într-acolo sînt şi ei aşteptaţi să reuşească.
Creindu-ne atunci cînd se puneau bazele umanităţii în vechime, cu una cu alta, numai de aceia şi EL ştiute, mai tîrziu s-a mai şi consemnat cîte ceva ca să se mai ştie în timp cîte ceva, aproximări, va veni timpul cînd vom şti exact ce şi cum despre multe din acestea toate. Creatorul omenirii, nu-şi I-a mîna de pe noi, sîntem aI LUI, că nu ne dăm prea seama, nu sîntem prea conştienţi de acest fapt, asta ca să evoluăm cît de cît şi independenţi. Cu toate că mai mult am fi cîştigat de-I ţineam aproape de EL şi Lumea SA, în dezvoltarea cunoaşterii în toate domeniile, aşa lipsa de cooperare cu EL, L-o silit însă să ne oprească de la unele necuvenite, decît celor merituoşi LUI.
Obraznicii, dintre noi, să mai aştepte un timp. Deci cei ce-L cred pentru început îs confirmaţi de EL ulterior ca şi credincioşi în Divinitatea SA îşi încep o conlucrare prin îndreptarea celor strîmbe din viaţa viitorilor credincioşi.
Creindu-ne atunci cînd se puneau bazele umanităţii în vechime, cu una cu alta, numai de aceia şi EL ştiute, mai tîrziu s-a mai şi consemnat cîte ceva ca să se mai ştie în timp cîte ceva, aproximări, va veni timpul cînd vom şti exact ce şi cum despre multe din acestea toate. Creatorul omenirii, nu-şi I-a mîna de pe noi, sîntem aI LUI, că nu ne dăm prea seama, nu sîntem prea conştienţi de acest fapt, asta ca să evoluăm cît de cît şi independenţi. Cu toate că mai mult am fi cîştigat de-I ţineam aproape de EL şi Lumea SA, în dezvoltarea cunoaşterii în toate domeniile, aşa lipsa de cooperare cu EL, L-o silit însă să ne oprească de la unele necuvenite, decît celor merituoşi LUI.
Obraznicii, dintre noi, să mai aştepte un timp. Deci cei ce-L cred pentru început îs confirmaţi de EL ulterior ca şi credincioşi în Divinitatea SA îşi încep o conlucrare prin îndreptarea celor strîmbe din viaţa viitorilor credincioşi.
Îşi poate permite
Sîntem aşteptaţi cam de cînd trăim, dar de cînd sîntem pe propriele picioare şi cu toate acasă, se contează mai clar şi nu chiar de imediat ci e un timp de clarificări, ne mai păsuieşte de-o omenie de om şi vine ca la unul aşezat la casa lui, în care poţi să te-ncrezi, să te bazezi. Trebuie să-L ştii măcar şi să te-ndrepţi moral în familie şi societatea timpului tău.
Să ai încredere în toţi cei ce-i consideri corecţi şi-i de preferat să-ţi fie corespunzători cîţi mai mulţi din apropiaţii tăi, că altfel e bai mare, înseamnă că nu corespunzi tu, nu ei. Ori te schimbi mai bun să fii, ori schimbi locul să te comporţi onorabil cu cîţi mai mulţi, de nu cu toţi.
Mila s-o faci cînd ţi se cere, ori simţi neapărată nevoie de a ajuta pe cineva la nevoi şi chiar de nu-ţi cere, dar primeşte, şi să nu te lauzi nimănu-i cu facere ta de bine şi nici să nu aştepţi mulţumiri, să nu judeci pe nimeni orice ar fi. EL are grijă de fiecare, şi-i dă după cum merită.
Mulţumirile aduse LUI cînd eşti singur cu EL fiind pretutindeni, oriunde ai fi, oricum doreşti şi poţi, numai gîndul să-ţi fie la EL, prin vorbe cu glas, şoptite ori în gînd simple directe, sincere şi fii tu însuţi, corect în toate cele în faţa SA totdeuna, EL te aşteaptă mereu încrezător.
Se zice că omul se cunoaşte după capacitatea sa de jertfă, adică cît poate lăsa de la el, nu numai celor în nevoi ci în general la o adică. Cînd se destinde, se relaxează sărbătoreşte ca şi alţii să se simtă bine cu el împreună, dar fără să deranjeze pe nimeni ci cu bun-simţ corect demn, cît îşi poate permite cu adevărat.
Să ai încredere în toţi cei ce-i consideri corecţi şi-i de preferat să-ţi fie corespunzători cîţi mai mulţi din apropiaţii tăi, că altfel e bai mare, înseamnă că nu corespunzi tu, nu ei. Ori te schimbi mai bun să fii, ori schimbi locul să te comporţi onorabil cu cîţi mai mulţi, de nu cu toţi.
Mila s-o faci cînd ţi se cere, ori simţi neapărată nevoie de a ajuta pe cineva la nevoi şi chiar de nu-ţi cere, dar primeşte, şi să nu te lauzi nimănu-i cu facere ta de bine şi nici să nu aştepţi mulţumiri, să nu judeci pe nimeni orice ar fi. EL are grijă de fiecare, şi-i dă după cum merită.
Mulţumirile aduse LUI cînd eşti singur cu EL fiind pretutindeni, oriunde ai fi, oricum doreşti şi poţi, numai gîndul să-ţi fie la EL, prin vorbe cu glas, şoptite ori în gînd simple directe, sincere şi fii tu însuţi, corect în toate cele în faţa SA totdeuna, EL te aşteaptă mereu încrezător.
Se zice că omul se cunoaşte după capacitatea sa de jertfă, adică cît poate lăsa de la el, nu numai celor în nevoi ci în general la o adică. Cînd se destinde, se relaxează sărbătoreşte ca şi alţii să se simtă bine cu el împreună, dar fără să deranjeze pe nimeni ci cu bun-simţ corect demn, cît îşi poate permite cu adevărat.
Timpul nostru
Nu sîntem părăsiţi în această lume ci ni se oferă continuu ocazii de a ne comporta civilizat măcar în dreptul nostru de nu şi-n al celor din grija noastră, să nu-i părăsim la greu ci să-i îndrumăm cu atenţie permanent cît ne sînt în subordine, de regulă cît trăim. Trăirea noastră bună fiind condiţionată şi de cum îs ei în viaţă de pregătiţi şi corecţi, nimic nu se lasă la voia întîmplării de vrem la fel să fim şi noi şi ei notaţi bine SUS, pentru aici şi dincolo. Cu toate că nu-i mare problemă aceea ci asta, de aici unde sîntem vii de care EL se consideră Singurul Responsabil din cadrul Divinităţii Cereşti.
Da, există aleşii SĂI, pe care I-a cunoscut mai de mult, la nivel de spirite, formaţi în Lumea LUI, cînd noi nu eram şi nici ei pe Pămînt, da, e o mare necunoscută Lumea asta a noastră în devenire, de ştim s-o înţelegem, de regulă cu ajutorul SĂU, EL fiind Îndrumătorul de proiect "Viaţa oamenilor de pe planeta SA albastră, Pămîntul".
Acei aleşi sînt printre noi, nu-i ştim defel, sînt oameni obişnuiţi, dar cu alese mai altfel îndeletniciri, în timp se "văd" dintre noi, putem să-i cunoaştem de vrem cu adevărat, în timpul dat lor.
Sînt ca să spun aşa ca-ntr-un proces de flotaţie, printre noi doar, doar ne vom prinde şi alţii dintre noi să-i urmeze, ei apărînd ici şi colo, foarte dispersaţi prin lumea noastră de azi şi din ce în ce mai altfel în timp şi-n lume.
Ni s-a întipărit în sinea noastră dreptatea şi morala încă de la fiinţare, aşa sîntem tipizaţi, dar în timp, vitregiile vieţuirii, neputinţa celor din jur şi cîte altele, ne trag îndărăt stricîndu-ne şi alţii ca noi. Şi-I ratăm programarea Sa, făcută nouă de atunci, e numai de început şi de continuat în timpul nostru alocat formării ca oameni înspre bine, frumos şi util, dar nu se vrea şi ne ratăm existenţa pe baza de aici a noastră şi a celorlanţi. E necesară dezmeticirea corectă în timpul nostru.
Da, există aleşii SĂI, pe care I-a cunoscut mai de mult, la nivel de spirite, formaţi în Lumea LUI, cînd noi nu eram şi nici ei pe Pămînt, da, e o mare necunoscută Lumea asta a noastră în devenire, de ştim s-o înţelegem, de regulă cu ajutorul SĂU, EL fiind Îndrumătorul de proiect "Viaţa oamenilor de pe planeta SA albastră, Pămîntul".
Acei aleşi sînt printre noi, nu-i ştim defel, sînt oameni obişnuiţi, dar cu alese mai altfel îndeletniciri, în timp se "văd" dintre noi, putem să-i cunoaştem de vrem cu adevărat, în timpul dat lor.
Sînt ca să spun aşa ca-ntr-un proces de flotaţie, printre noi doar, doar ne vom prinde şi alţii dintre noi să-i urmeze, ei apărînd ici şi colo, foarte dispersaţi prin lumea noastră de azi şi din ce în ce mai altfel în timp şi-n lume.
Ni s-a întipărit în sinea noastră dreptatea şi morala încă de la fiinţare, aşa sîntem tipizaţi, dar în timp, vitregiile vieţuirii, neputinţa celor din jur şi cîte altele, ne trag îndărăt stricîndu-ne şi alţii ca noi. Şi-I ratăm programarea Sa, făcută nouă de atunci, e numai de început şi de continuat în timpul nostru alocat formării ca oameni înspre bine, frumos şi util, dar nu se vrea şi ne ratăm existenţa pe baza de aici a noastră şi a celorlanţi. E necesară dezmeticirea corectă în timpul nostru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)