Nicolae Steinhardt : "Milton este exemplul viu al artei pătimaşe şi luptătoare, şi argumentul irezistibil împotriva opiniei conform căreia arta adevărată nu poate lua fiinţă decît în condiţii de retracţie a scriitorului din faţa celor lumeşti", nu e tocmai aşa şi N.S. sigur ştia că-n acea foarte tulbure perioadă în Anglia, Oliver Cromwell şi ministrul său John Milton ca şi alţii împreună cu ei au dus o luptă grea şi continuă.
Pe mai multe fronturi interne mai ales pentru o dominaţie cam imprecisă a credinţei în EL în dauna creştinismului apusean, asta pe plan spiritual şi o politică în afara regalităţii şi o totală slujire corectă a poporului însuşi, dar ne-nţeles atunci şi-n van au ţinut stindardul adevărului şi deptăţii civice ridicat cu mari sacrificii, recunoscute foarte foarte tîrziu ca şi acum în Anglia curăţenia acelei perioade puritane.
Cînd cinstea mult dorită e un lucru firesc păstrată cu greu, ci chiar hulită un timp şi după ce nu mai e, e cam căutată de unde nu-i, plecînd iniţiatorul Oliver Cromwell cu toate că-L slujea dar prea mult sînge a curs şi LUI asta nu-I place nici la mai apropiaţii SĂI, astfel că John Milton un vajnic politico-intelectual, marele poiet englez de versuri albe, elogiat după dispariţie însă.
A avut de tras aprige trăiri şi cruntă viaţă, stigmatizat de slujirea dreptăţii şi adevărului LUI, într-o perioadă nepotrivită ca şi acum de altfel, de ar fi să fie respectul LUI în loc de rău, urît şi nedreptate, cam tot aşa ar fi primit şi nedorit cum E, ca şi atunci în urmă cu trei veacuri în alte zări.
vineri, 10 iunie 2011
joi, 9 iunie 2011
Lumi
Poporul de rînd, masele, mulţimea se antrenează în acţiuni negîndite ci sugerate de instincte animalice, porniri nejudecate cu forţă nelimitată şi-n avînt de ne oprit, nu e nimeni omeneşte în stare să i se opună decît tot aşa numeric popor de rînd, mulţime. Ca un tăvăluc haotic şi multi-direcţional, fără cap şi coadă ci un puhoi mizerabil, hîd, aharhic în gîndire, vorbe şi fapte cu mii de mii de dorinţe cînd e ne condus şi se lasă lesne condus de anumiţi interesaţi dezaxaţi umani,ce ştiu să o ia, dictatori în devenire rapidă.
Gustave Le Bon : "Masa e impulsivă, credulă, se lasă sugestionată, are inteligenţă redusă la nivelul cel mai de jos al componenţilor ei, e stăpînită nu de viaţa cerebrară, ci de cea medulară, de inconştient, şi reuşeşte să egalizeze la nivelul primitivului atît savantul, cît şi prostimea. E exagerată, simplistă, excesivă, servilă şi intolerantă, revoluţionară şi retrogradă, mobilă, nu raţionează, are o imaginaţie care atinge mitul, crede în cuvinte, independent de înţelesul lor, e prada sigură a unor indivizi care, prin însuşiri comune cu ale ei, în formele sale extreme, o pot stăpîni şi încînta".
Dezlănţuitele lumi dau îndărăt chiar ani şi ani din progresul uman din acel moment istoric şi ne înstrăinează de idealurile SALE, pentru perspectiva noastră umană programată de EL, pentru că sîntem prevăzuţi a evolua, programaţi să devenim în bine, frumos, şi-n respect reciproc cu EL şi Lumea Sa, ca de la creaţie la Creator UNIC Dumnezeu şi omenirea de pe Terra SA.
Doar EL şi Lumea Sa cînd vor veni doresc masele să-L aştepte pentru a le îndruma cum va considera EL şi numai EL, CEL Adevărat.
Gustave Le Bon : "Masa e impulsivă, credulă, se lasă sugestionată, are inteligenţă redusă la nivelul cel mai de jos al componenţilor ei, e stăpînită nu de viaţa cerebrară, ci de cea medulară, de inconştient, şi reuşeşte să egalizeze la nivelul primitivului atît savantul, cît şi prostimea. E exagerată, simplistă, excesivă, servilă şi intolerantă, revoluţionară şi retrogradă, mobilă, nu raţionează, are o imaginaţie care atinge mitul, crede în cuvinte, independent de înţelesul lor, e prada sigură a unor indivizi care, prin însuşiri comune cu ale ei, în formele sale extreme, o pot stăpîni şi încînta".
Dezlănţuitele lumi dau îndărăt chiar ani şi ani din progresul uman din acel moment istoric şi ne înstrăinează de idealurile SALE, pentru perspectiva noastră umană programată de EL, pentru că sîntem prevăzuţi a evolua, programaţi să devenim în bine, frumos, şi-n respect reciproc cu EL şi Lumea Sa, ca de la creaţie la Creator UNIC Dumnezeu şi omenirea de pe Terra SA.
Doar EL şi Lumea Sa cînd vor veni doresc masele să-L aştepte pentru a le îndruma cum va considera EL şi numai EL, CEL Adevărat.
miercuri, 8 iunie 2011
Adevărul LUI
Cînd ne luăm după suflet, eul nostru sincer, adevărurile curate adînci, pure ce ne călăuzesc pot fi idolii noştri sinceri, fermi, dar nu au nimic în comun cu adevărul suprem ce-I dincolo de noi toţi indiferent de existenţă şi-I aparţine numai LUI şi Lumii LUI, nu orice sinceritate trebuie neapărat să fie şi adevărată, instinctele curate ale fiinţei nu-s corecte de nu-s filtrate de CEVA exterior trăirilor noastre.
Un ŢEL exterior nouă, existenţei noastre de pe pămînt e salvarea adevărată, nu închipuirile sincere, instinctuale ce ni se par adevărate din imaginaţia sinceră ce ne face să ne pierdem unitatea fiinţei noastre amăgindu-ne. Acel adevăr exterior fiinţei noastre E EL şi Lumea LUI şi nu cutezăm a ne măcar gîndi să ne amestecăm în acea LUME şi regulile EI nepricepute de nici un om încă, dar cu multe încercări false în trecut şi azi continuate de nedrepţii lumii.
"Mai bine ascultaţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau de instinctele tale"(Nicolae Steinhardt) : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare.Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiească cu altele mai bune. Sinceritatea mai are alt inconvenient capital: ne duce către o pluralitate amăgitoare. Odată ce ne lăsăm pradă instinctelor şi nu mai admitem o regulă, unitatea fiinţei noastre piere. În fiecare zi, în fiece clipă, sufletul nostru e altul. Numai ideia datoriei alcătuieşte o axă centrală care strînge aspiraţiile noastre contrare într-un mănunchi unitar. Adevărul trebuie să rămîe o noţiune exterioară minţii noastre".
Trebuie de avem trecere să-nvăţăm a-L respecta, de nu să-i urmăm pe cei ce-L ştiu sincer nu după false amăgiri străine de credinţa în EL şi nerespectîndu-L ci numai mimînd respectul SĂU. Deci îndreptarea e necesară de sus pînă jos şi de la stînga la dreapta, în toate existenţele umane posibile din lumea de azi de pe întreg pămîntul SĂU.
Un ŢEL exterior nouă, existenţei noastre de pe pămînt e salvarea adevărată, nu închipuirile sincere, instinctuale ce ni se par adevărate din imaginaţia sinceră ce ne face să ne pierdem unitatea fiinţei noastre amăgindu-ne. Acel adevăr exterior fiinţei noastre E EL şi Lumea LUI şi nu cutezăm a ne măcar gîndi să ne amestecăm în acea LUME şi regulile EI nepricepute de nici un om încă, dar cu multe încercări false în trecut şi azi continuate de nedrepţii lumii.
"Mai bine ascultaţi de Dumnezeu decît de pasiunile sau de instinctele tale"(Nicolae Steinhardt) : "Prin faptul că un sentiment e sincer nu înseamnă că merită aprobare.Ba chiar rostul moralei e să combată instinctele naturale şi sincere, să le înlocuiească cu altele mai bune. Sinceritatea mai are alt inconvenient capital: ne duce către o pluralitate amăgitoare. Odată ce ne lăsăm pradă instinctelor şi nu mai admitem o regulă, unitatea fiinţei noastre piere. În fiecare zi, în fiece clipă, sufletul nostru e altul. Numai ideia datoriei alcătuieşte o axă centrală care strînge aspiraţiile noastre contrare într-un mănunchi unitar. Adevărul trebuie să rămîe o noţiune exterioară minţii noastre".
Trebuie de avem trecere să-nvăţăm a-L respecta, de nu să-i urmăm pe cei ce-L ştiu sincer nu după false amăgiri străine de credinţa în EL şi nerespectîndu-L ci numai mimînd respectul SĂU. Deci îndreptarea e necesară de sus pînă jos şi de la stînga la dreapta, în toate existenţele umane posibile din lumea de azi de pe întreg pămîntul SĂU.
Alţii
Căutătorul de adevăr şi dreptate e un străin printre voi, nu-l înţelege-ţi, e de prisos în lumea voastră nedreaptă pentru el, şi dreaptă pentru voi, nu ne potrivim în gîndire, vorbe şi fapte, sîntem în cotradicţie totală, în rătăcire, o fi firească această stare de fapt oare? "să cauţi dreptatea este o muncă ostenitoare; cine i se dedă nu poate oferi un spectacol încîntător" (George Duhamel).
Un pretenţios, un nemulţumit cu ce i se oferă, cu ce se ştie, aşa strîmb cum e, va-ţi obişnuit de milenii şi generaţii nenumărate şi vi se pare corect, adevărat, demn, a fi contra LUI, dar EL E în CER şi noi pe pămînt de cînd ne ştim tot aşa distanţaţi în timp şi spaţiu, nu-L ştiţi, nu-L respectaţi decît uneori la grămadă cu falşii voştri dumnezei, ce chiar de nu-s buni îs ai voştri şi va-ţi obişnuit cu ei aşa cum sînt au trecut examenul timpului, EL vi i-a lăsat oarecum şi va-ţi obişnuit cu ei .
Vă faceţi de cap ce dacă vă pedepseşte, va-ţi obişnuit şi cu suferinţele, toate fac parte din viaţa voastră, mai mult va-ţi şi creat apărări diverse contra bolilor şi altor calamităţi cu care vă pedepsesc EL la grămadă ori individual, nu-L pricepeţi încă, E încă departe de înţelegerea voastră firească, sînteţi prea nedrepţi în gînduri, vorbe şi fapte pentru a vi-L apropia oarecum măcar.
Nu-L crede-ţi lîngă voi şi cu voi dintotdeauna şi pentru totdeauna, ci-L ştiţi undeva departe şi chiar de vă pedepseşte consideraţi că aşa e dat de la natură, nu-s pedepsele SALE pentru îndreptarea şi trezirea voastră, ci destinul, întîmplarea, ceasul rău , nu-L pricepeţi în ruptul capului încă.
Aveţi religiile voastre străine de EL în mare parte, cu toate că EL E numai a-L viilor şi voi sînteţi mai mereu ancoraţi înspre moarte conform zicerilor religioase vouă, şi lumea de apoi, ceva ce nu ştiţi defel dar cu speranţe deşarte vă-mpuiaţi mintea şi o ţineţi morţiş chiar de EL sigur nu-I cum vreţi voi şi Lumea LUI E alta nu cum vă imaginaţi voi, şi va veni luîndu-vă pe nepregătite după cum văd că nu pricepeţi nimic şi nu vă-ndreptaţi şi nu-L respectaţi, bine ar fi să mă-nşel.
Un pretenţios, un nemulţumit cu ce i se oferă, cu ce se ştie, aşa strîmb cum e, va-ţi obişnuit de milenii şi generaţii nenumărate şi vi se pare corect, adevărat, demn, a fi contra LUI, dar EL E în CER şi noi pe pămînt de cînd ne ştim tot aşa distanţaţi în timp şi spaţiu, nu-L ştiţi, nu-L respectaţi decît uneori la grămadă cu falşii voştri dumnezei, ce chiar de nu-s buni îs ai voştri şi va-ţi obişnuit cu ei aşa cum sînt au trecut examenul timpului, EL vi i-a lăsat oarecum şi va-ţi obişnuit cu ei .
Vă faceţi de cap ce dacă vă pedepseşte, va-ţi obişnuit şi cu suferinţele, toate fac parte din viaţa voastră, mai mult va-ţi şi creat apărări diverse contra bolilor şi altor calamităţi cu care vă pedepsesc EL la grămadă ori individual, nu-L pricepeţi încă, E încă departe de înţelegerea voastră firească, sînteţi prea nedrepţi în gînduri, vorbe şi fapte pentru a vi-L apropia oarecum măcar.
Nu-L crede-ţi lîngă voi şi cu voi dintotdeauna şi pentru totdeauna, ci-L ştiţi undeva departe şi chiar de vă pedepseşte consideraţi că aşa e dat de la natură, nu-s pedepsele SALE pentru îndreptarea şi trezirea voastră, ci destinul, întîmplarea, ceasul rău , nu-L pricepeţi în ruptul capului încă.
Aveţi religiile voastre străine de EL în mare parte, cu toate că EL E numai a-L viilor şi voi sînteţi mai mereu ancoraţi înspre moarte conform zicerilor religioase vouă, şi lumea de apoi, ceva ce nu ştiţi defel dar cu speranţe deşarte vă-mpuiaţi mintea şi o ţineţi morţiş chiar de EL sigur nu-I cum vreţi voi şi Lumea LUI E alta nu cum vă imaginaţi voi, şi va veni luîndu-vă pe nepregătite după cum văd că nu pricepeţi nimic şi nu vă-ndreptaţi şi nu-L respectaţi, bine ar fi să mă-nşel.
marți, 7 iunie 2011
Zăbava
EL are aşteptări deosebite de la noi, pentru a înainta în cunoaştere în toate domeniile vieţii, unele încă nedesluşite de omenire, "trecerea timpului nu înseamnă întotdeauna progres" (Auguste Comte).
Ne pierdem vremea degeaba unele societăţi chiar bine închegate, pentru că sîntem nedrepţi, urmăm răul şi urîtul să-l desăvîrşim oarecum, fiind intoleranţi în gînduri, vorbe şi mai ales în fapte dezonorante pentru umanitatea actuală, şi în loc să progresăm regresăm şi asta se-ntîmplă de un timp, parcă am fi pironiţi în progresul limitat în care ne complacem, bineînţeles cu avîntul firesc în unele domenii ce le ştim dar nu-i suficient.
De ne-am putea îndrepta niţel în general în lume şi să fim mai umani, drepţi, corecţi între noi, aşa morali, altfel ar merge treburile-n lume, şi să nu ne pizmuim reciproc, căutînd cei buni să-nveţe pe cei rămaşi de căruţă prin exemplul propriu, unii au făcut şi astfel cîndva, dar acum?
"Nu se numeşte obiectivitate indulgenţa"(Andre Suares) : "Împinsă prea departe, imparţialitatea sfîrşeşte prin a contrazice logica".
Şi cel mai grav, se-ntîmpă multe nedreptăţi din cauză că mass media e condusă Iresponsabil, parcă anume în răspărul normalului uman, spre îndărăt, urîtul şi răul nefiresc, de ce nimeni nu ia măsuri de îndreptare a acestei racile moderne şi hîde, de ce numai pentru nedreptate e loc în ştirile lumii, ăsta-i viitorul ? Treziţi-vă oameni de mai sînteţi oameni nu maimuţe !
Ne pierdem vremea degeaba unele societăţi chiar bine închegate, pentru că sîntem nedrepţi, urmăm răul şi urîtul să-l desăvîrşim oarecum, fiind intoleranţi în gînduri, vorbe şi mai ales în fapte dezonorante pentru umanitatea actuală, şi în loc să progresăm regresăm şi asta se-ntîmplă de un timp, parcă am fi pironiţi în progresul limitat în care ne complacem, bineînţeles cu avîntul firesc în unele domenii ce le ştim dar nu-i suficient.
De ne-am putea îndrepta niţel în general în lume şi să fim mai umani, drepţi, corecţi între noi, aşa morali, altfel ar merge treburile-n lume, şi să nu ne pizmuim reciproc, căutînd cei buni să-nveţe pe cei rămaşi de căruţă prin exemplul propriu, unii au făcut şi astfel cîndva, dar acum?
"Nu se numeşte obiectivitate indulgenţa"(Andre Suares) : "Împinsă prea departe, imparţialitatea sfîrşeşte prin a contrazice logica".
Şi cel mai grav, se-ntîmpă multe nedreptăţi din cauză că mass media e condusă Iresponsabil, parcă anume în răspărul normalului uman, spre îndărăt, urîtul şi răul nefiresc, de ce nimeni nu ia măsuri de îndreptare a acestei racile moderne şi hîde, de ce numai pentru nedreptate e loc în ştirile lumii, ăsta-i viitorul ? Treziţi-vă oameni de mai sînteţi oameni nu maimuţe !
luni, 6 iunie 2011
Neunitar
Lipsa unităţii fiinţei e ceva întîlnit mai mereu între oamenii de azi şi dintotdeauna de mai sus ori mai jos în societatea umană, desăvîrşiţi în înguste specializări şi cu lacune în comportamentul social normal, firesc, deci fără un fir unitar în gîndire, vorbe şi fapte mai ales, apucat, animalic în unele acţiuni nefireşti, trăind intens unele perioade, stagnînd în altele, lenevind fără un scop final.
Fără un ţel decît pentru scurte perioade şi intense trăiri, dar cu dezamăgitoare salturi în josul social, familiar, uman în general, "pur şi simplu un om dintr-aceia cum le vine greu multora să creadă că există, pentru că nu e decît un ansamblu de calităţi şi defecte, dozate neprevăzut, nesimetric,...deci un complex fără un fir condurător? Pentru un astfel de om, conştient de limitele, imperfecţiunile şi contradicţiile sale, încape numai o resemnare demnă şi muncă...zice Hippolyte Taine : de sinucidere lentă şi înţeleptă. Mai încape şi mulţumirea patimilor, prea puţin importantă sau satisfăcătoare cale de împlinire. Un înţelept? Nu, desigur. o repetăm, un om, adică aceea din fiinţele create căreia unitatea e ultima trăsătură ce i se poate atribui ca specifică"(Nicolae Steinhardt).
De l-ar fi atins credinţa oricum cu adevărat şi s-ar fi prins de el, l-ar fi îndreptat şi alte trăiri urmau în viaţa sa cu un final firesc, uman, demn măcar, de nu deosebit de bun şi de urmat şi de alţii de se pot afirma ca un el oarecare îndreptat şi ne trecut cu vederea de EL, evident.
Fără un ţel decît pentru scurte perioade şi intense trăiri, dar cu dezamăgitoare salturi în josul social, familiar, uman în general, "pur şi simplu un om dintr-aceia cum le vine greu multora să creadă că există, pentru că nu e decît un ansamblu de calităţi şi defecte, dozate neprevăzut, nesimetric,...deci un complex fără un fir condurător? Pentru un astfel de om, conştient de limitele, imperfecţiunile şi contradicţiile sale, încape numai o resemnare demnă şi muncă...zice Hippolyte Taine : de sinucidere lentă şi înţeleptă. Mai încape şi mulţumirea patimilor, prea puţin importantă sau satisfăcătoare cale de împlinire. Un înţelept? Nu, desigur. o repetăm, un om, adică aceea din fiinţele create căreia unitatea e ultima trăsătură ce i se poate atribui ca specifică"(Nicolae Steinhardt).
De l-ar fi atins credinţa oricum cu adevărat şi s-ar fi prins de el, l-ar fi îndreptat şi alte trăiri urmau în viaţa sa cu un final firesc, uman, demn măcar, de nu deosebit de bun şi de urmat şi de alţii de se pot afirma ca un el oarecare îndreptat şi ne trecut cu vederea de EL, evident.
Ştiinţa
Da e nevoie de a-L cunoaşte, de vrem să-L urmăm şi-n ştiinţă, să ne dea voie să-L urmăm şi-n ştiinţă, pentru că am rămas de căruţă în cunoaşterea noastră încă limitată mult faţă de Lumea LUI, nu-s aiureli, da, să-L urmăm şi-n ştiimţă, EL şi Lumea LUI au deschidere în TOATE, dacă ne-au creat şi pe noi şi lumea înconjurătoare, ne şi asistă ferm şi din toate punctele de vedere ale LUI, fără să ne dăm încă seama, asta E. Şi E şi oarecum stingherit de nepăsarea noastră vizavi de EL şi Lumea LUI.
Cred că reînodarea relaţiilor cu EL şi Lumea SA, va fi pe alte baze, mai avansate în concepţie, conform cunoştinţelor şi ale noastre în perfecţionare încă, încă sîntem priviţi de foarte de sus, pentru că ne trage înapoi nedreptatea, religiile lumii în general, şi neabordarea SA cu curajul dorit de EL, pentru a ne apropia firesc, normal, creaţia în devenire de Creatorul Desăvîrşit.
Avem nevoie de o oarecare deschidere de drumuri în ştiinţa Sa, să-L urmăm cu preocupare sinceră, nici nu-i loc de alte abordări, după ce-L vom afla cum doreşte EL şi Lumea Sa, vom fi siliţi fiindu-I datori Tatălui Nostru, şi nu numai pentru a-L urma în salvarea noastră, vom urma nişte paşi obigatorii, cred absolut "toţi".
Salvarea noastră, zic, pentru că I-am greşit tare şi caută să ne-ndrepte întîi în comportamentul social presîndu-ne cu diverse ameninţări şi unele straşnice pedepse, pentru trezire şi redescoperindu-L, ulterior cu EL să-l cunoaştem ferm, adevărat, Unicul şi Lumea LUI din CER-uri, Universul Său.
Cred că reînodarea relaţiilor cu EL şi Lumea SA, va fi pe alte baze, mai avansate în concepţie, conform cunoştinţelor şi ale noastre în perfecţionare încă, încă sîntem priviţi de foarte de sus, pentru că ne trage înapoi nedreptatea, religiile lumii în general, şi neabordarea SA cu curajul dorit de EL, pentru a ne apropia firesc, normal, creaţia în devenire de Creatorul Desăvîrşit.
Avem nevoie de o oarecare deschidere de drumuri în ştiinţa Sa, să-L urmăm cu preocupare sinceră, nici nu-i loc de alte abordări, după ce-L vom afla cum doreşte EL şi Lumea Sa, vom fi siliţi fiindu-I datori Tatălui Nostru, şi nu numai pentru a-L urma în salvarea noastră, vom urma nişte paşi obigatorii, cred absolut "toţi".
Salvarea noastră, zic, pentru că I-am greşit tare şi caută să ne-ndrepte întîi în comportamentul social presîndu-ne cu diverse ameninţări şi unele straşnice pedepse, pentru trezire şi redescoperindu-L, ulterior cu EL să-l cunoaştem ferm, adevărat, Unicul şi Lumea LUI din CER-uri, Universul Său.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)