Sînt mulţi oameni foarte mărginiţi la lucruri foarte mărunte, traiul cel mai simplu, nu-şi piermit mai mult şi nici nu ştiu să răzbată în viaţă, e o luptă pierdută şi se mulţumesc cu puţin, îs neglijaţi de viaţă, îs la periferia societăţii de oriunde, cred că îs la fel peste tot în lume. Înfricoşaţi de existenţă, fără curaj absolut de loc îs împinşi de la spate de ceva foarte nepăsător, leneş, fără chef şi cu teamă permanentă în cîte şi mai cîte reale ori imaginare.
"Aici sălăşluieşte întreaga răzvrătire şi apelul acelor suflete îngrămădite şi înăbuşite, îngropate de bună voia lor sub teancuri de hîrţoage (speranţe nimicuri), care-şi blesteamă soarta, dar nu sînt în stare s-o schimbe, care văd că la bătrîneţe nu le va mai rămîne decît să se tîrască grăbiţi şi frînţi spre groapa comună, fără demnitate şi duioşie, care n-au disciplină şi nici caracter - aşa încît nu mai încape nici speranţă, nici mîngăiere în viitor, nimic decît dezamăgirea şi umilinţele trecutului, nervi rupţi, conştiinţa amară, a înfrîgerii în prezent"(N.Sreinhardt).
Exemple de unii ce aici au o altfel de pedeapsă de tras cît trăisc de nu şi-au văzut (ei şi familia lor) de îndreptarea care nu era aşa de grea pe cît de greu o duc acuma fără speranţă, atunci era năzuiţa spre cuminţirea şi îndrăzneala abordării de se putea a Divinităţii, şi-i ajuta, acum îs pedepsiţi pentru ignorarea LUI.
sâmbătă, 7 ianuarie 2012
Deplină
Andre Suares : "Dacă sînt preocupaţi numai de forme şi de pofte şi dacă nu sînt în stare să ţină în cap două idei nobile oamenii ajung corpuri fără suflet. Trebuie să te învingi pe tine însuţi, iată singurul ascetism". Asta e marea şi singura piedică în aflarea drumului spre Divinitate, piedica sîntem noi înşine cu felul strîmb cum am crescut, evoluat în gîndire înspre o cale rea, complet greşită, aiurea şi ne facem viaţa imposibilă.
Doar de perseverăm în bine, cu bun simţ fără grabă şi cu mare atenţie să nu dăm înapoi, ci eventual de nu mai putem, să luăm o pauză de stabilizare pe poziţiile noi necunoscute ale firii ce-i în schimbare şi să reluăm mai departe totul în cooperare cu Lumea SA, ce ne va înştiinţa, e nevoie să avem deplină încredere şi respect.
"E o armă puternică dacă ştii să o ţii, s-o mînuieşti : e doar un cuvînt, dar dintre toate, cel care spune mai mult, cuvîmtul tăgadei, însuşi Neptun către valurile deslănţuite ale răului şi minciunii : nu, nu şi nu, Cînd îl zăresc lucind în ochii oamenilor, fiarele cele mai sîngeroase, în fundul junglei, se dau înapoi"(Andre Suares). Hotărîrea de a te schimba cu orice chip, chiar de unii ţi se împotrivesc, nu-i lua în seamă, vezi-ţi de ale tale treburi în linişte, bine şi util, cu îndărătnicie bună, şi de nu răzbeşti cere-I ajutor şi-n gînd, şi-L vei primi de ai încredere deplină.
Doar de perseverăm în bine, cu bun simţ fără grabă şi cu mare atenţie să nu dăm înapoi, ci eventual de nu mai putem, să luăm o pauză de stabilizare pe poziţiile noi necunoscute ale firii ce-i în schimbare şi să reluăm mai departe totul în cooperare cu Lumea SA, ce ne va înştiinţa, e nevoie să avem deplină încredere şi respect.
"E o armă puternică dacă ştii să o ţii, s-o mînuieşti : e doar un cuvînt, dar dintre toate, cel care spune mai mult, cuvîmtul tăgadei, însuşi Neptun către valurile deslănţuite ale răului şi minciunii : nu, nu şi nu, Cînd îl zăresc lucind în ochii oamenilor, fiarele cele mai sîngeroase, în fundul junglei, se dau înapoi"(Andre Suares). Hotărîrea de a te schimba cu orice chip, chiar de unii ţi se împotrivesc, nu-i lua în seamă, vezi-ţi de ale tale treburi în linişte, bine şi util, cu îndărătnicie bună, şi de nu răzbeşti cere-I ajutor şi-n gînd, şi-L vei primi de ai încredere deplină.
vineri, 6 ianuarie 2012
Dincolo
"Un pact secret între forţele diriguitoare, între oameni şi soartă ; că aceasta nu va abuza, nu va împinge lucrurile prea departe pînă ce omul nu se va fi bucurat şi el, modest, de viaţă"(N.Steinhardt). Repet : după ce sîntem conştienţi, de noi, după naştere, ne mai lasă un timp să ne realizăm într-o oarecare măsură, acel timp variază în funcţie de meritele familiei înaintea noastră. Şi încep atenţionările întîi mai timid, tageri de mănecă din ce în ce mai cu multe înţelesuri doar, doar ÎL vom pricepe, şi de nu, începe ridicarea pavezei SALE şi ne iau în primire nevoile, mai încet la începutul expirării timpului de trezire, şi din ce mai amarnic.
Poate, poate ne vom dezmetici oarecum, sînt unii care reuşesc cumva ceva acolo şi o mai tîrîe un timp cu speranţe, depinzînd de ei. Aflarea SA fiind de ne închipuit, se strînge şurubul pînă dispar respectivii, rateuri de trăiri degeaba. Deci se impune chiar de acuma o îndreptare cît vă pricepeţi de înceată, nu vă grăbeşte absolut nimeni, moralizarea între oameni şi spiritual cît puteţi cuprinde, EL vă aşteaptă orişicît va dura, dar să vadă un oarecare progres şi mai intervine şi EL la lămurirea etapelor ce le avem pînă la salvarea completă, izbăvirea din necunoaşterea SA. Singuri singurei în gînd oricum ne pricepem cu EL cîte zile vom mai avea.
De-L găsim repede zilele noastre vor fi multe, de-L găsim tîrziu zilele noastre vor fi mai puţine pe Pămînt, dar la fel de lungi şi îndestulătoare alături de EL, dincolo.
Poate, poate ne vom dezmetici oarecum, sînt unii care reuşesc cumva ceva acolo şi o mai tîrîe un timp cu speranţe, depinzînd de ei. Aflarea SA fiind de ne închipuit, se strînge şurubul pînă dispar respectivii, rateuri de trăiri degeaba. Deci se impune chiar de acuma o îndreptare cît vă pricepeţi de înceată, nu vă grăbeşte absolut nimeni, moralizarea între oameni şi spiritual cît puteţi cuprinde, EL vă aşteaptă orişicît va dura, dar să vadă un oarecare progres şi mai intervine şi EL la lămurirea etapelor ce le avem pînă la salvarea completă, izbăvirea din necunoaşterea SA. Singuri singurei în gînd oricum ne pricepem cu EL cîte zile vom mai avea.
De-L găsim repede zilele noastre vor fi multe, de-L găsim tîrziu zilele noastre vor fi mai puţine pe Pămînt, dar la fel de lungi şi îndestulătoare alături de EL, dincolo.
Pierdem
Tot sîntem bombardaţi de mii de ani de religiile, ce ne tot amintesc de o Divinitate veche neschimbată, au mai înflorit pe ici pe colo alte inchipuiri, dar EL tot CEL vechi aşa ni-L descriu, iar noi am evoluat şi EL de asemenea, tot, în alţi parametri, dar religiile s-au înţepenit de tot, devenind ele vechi cu alţi oameni dar tot prăfuiţi după alte vremi.
EL a venit să ne schimbe, iar cei ce se pretind slujitorii SĂI, I-au întors primii spatele, respingîndu-I noile cerinţe către noi, ne străduindu-se să le facă aprig cunoscute ci le-au dat uitării sub preşul nevolniciei făţarnice. Îs cei mai vinovaţi de tot ce ni s-a întîmplat cu pedepsele uriaşe ce le-am suferit, pentru că de se implicau cu toată forţa şi seriozitatea nu cred să ne fi pedepsit aşa groaznic şi poate ne mai păsuia un timp şi alte vremuri aveam azi mult mai înaintate tehnic şi spiritual.
Aşa nici azi nu lasă adevărul SĂU să circule corect, pentru că pe noi ne vizează, religioşii fiind o minoritate ce în loc să-L slugească I se împotrivesc cu vehemenţă, ignorîndu-I Unicitatea, dînd prioritate închipuirilor nedrepte, nişte netrebnici buni de uns cu dohot puşi în tun şi tras cu capul în gunoiul ce sînt ei, vai de noi cu asemenea lepre într-ale spiritualităţii ce n-o pricep fiind străini de EL, complet, în afară şi aiurea numai pentru ei însăşi. Să ne mobilizăm noi înşine să-L recuperăm cum se cuvine corect respectîndu-L şi să nu-i mai lăsăm să ne spurce prezenţa SA alături de noi intim şi sincer să-L căutăm cît mai mult, fără ei, ce nu-L doresc defel şi noi suferim şi piedem toţi la hurtă.
EL a venit să ne schimbe, iar cei ce se pretind slujitorii SĂI, I-au întors primii spatele, respingîndu-I noile cerinţe către noi, ne străduindu-se să le facă aprig cunoscute ci le-au dat uitării sub preşul nevolniciei făţarnice. Îs cei mai vinovaţi de tot ce ni s-a întîmplat cu pedepsele uriaşe ce le-am suferit, pentru că de se implicau cu toată forţa şi seriozitatea nu cred să ne fi pedepsit aşa groaznic şi poate ne mai păsuia un timp şi alte vremuri aveam azi mult mai înaintate tehnic şi spiritual.
Aşa nici azi nu lasă adevărul SĂU să circule corect, pentru că pe noi ne vizează, religioşii fiind o minoritate ce în loc să-L slugească I se împotrivesc cu vehemenţă, ignorîndu-I Unicitatea, dînd prioritate închipuirilor nedrepte, nişte netrebnici buni de uns cu dohot puşi în tun şi tras cu capul în gunoiul ce sînt ei, vai de noi cu asemenea lepre într-ale spiritualităţii ce n-o pricep fiind străini de EL, complet, în afară şi aiurea numai pentru ei însăşi. Să ne mobilizăm noi înşine să-L recuperăm cum se cuvine corect respectîndu-L şi să nu-i mai lăsăm să ne spurce prezenţa SA alături de noi intim şi sincer să-L căutăm cît mai mult, fără ei, ce nu-L doresc defel şi noi suferim şi piedem toţi la hurtă.
Tot EL
Ne luăm foarte repede după alţii, după o modă care-i schimbătoare ca vremea, nu sîntem consecvenţi nouă măcar, delăsători, repede uităm ce-i bun şi util şi ne luăm după nefireşti porniri nedrepte de regulă, ne fiind pregătiţi defel vitezei actuale de derulare a dezordinei lumescului ce ne striveşte de nu sîntem atenţi în noi înşine.
Ne răzbunăm ca nişte nedrepţi pe natură, nu găsim alt mod de descărcare a răului acumulat, şi aici ne găsim naşul mai repede, ea se întoarce contra noastră destul de neprevăzut şi repede în rapot cu ce ştim noi, e un organism viu ce ne pedepseşte amarnic şi simţim asta altfel azi ştiind cosecinţe grave trase de unii chiar mai recent în lume.
Sînt cîteva căi cred de îndreptare : ori ne mai trezeşte EL cumva ; ori dîndu-ne seama de neputinţa firii noastre de îndreptare, simţindu-ne rataţi luîndu-ne după alţii, să ne încercăm fiecare prin forţe proprii îndreptarea în modul cel mai firesc aşa neputincioşi cum sîntem, de unii singuri, singurei cum ne taie capul şi ne îndrumă tot EL.
Ne răzbunăm ca nişte nedrepţi pe natură, nu găsim alt mod de descărcare a răului acumulat, şi aici ne găsim naşul mai repede, ea se întoarce contra noastră destul de neprevăzut şi repede în rapot cu ce ştim noi, e un organism viu ce ne pedepseşte amarnic şi simţim asta altfel azi ştiind cosecinţe grave trase de unii chiar mai recent în lume.
Sînt cîteva căi cred de îndreptare : ori ne mai trezeşte EL cumva ; ori dîndu-ne seama de neputinţa firii noastre de îndreptare, simţindu-ne rataţi luîndu-ne după alţii, să ne încercăm fiecare prin forţe proprii îndreptarea în modul cel mai firesc aşa neputincioşi cum sîntem, de unii singuri, singurei cum ne taie capul şi ne îndrumă tot EL.
Mersul nostru
Omul e tentat totdeuna să se-ncreadă în ceva, să respecte o întrezărire neclară poate, mai ales la necaz îi creşte apetitul aşa deodată şi-o poate lua pe arătură nefiresc, sînt multe căi, dar una i se potriveşte, s-o caute singur, singurel, însoţirea e fără folos, e fiecare pentru sine, sîntem 7 miliarde, sînt 7 miliarde de căi, unicate prin care ne aşteaptă Divinitatea.
Frica păzăşte bostănăria Divină, dar de regulă ne furăm căciula unul la altul, de nu-i nimic clar şi ferm şi aici am ajuns de mii de ani anapoda înainte tot pe loc. Habar nu avem ce vrem clar, nu avem certitudini ci doar închipuiri şi dezinformări diverse. Ne căutăm credinţe hăt departe în fundul lumii, unde a înţarcat mutu iapa, vai nouă, de ni-i bine oricum, aşa e să fie. Dar EL e lîngă fiecare şi-l aşteaptă, dar nu I se arată, nu-L merităm încă.
Ne trebuie îndreptare acolo unde sîntem, firesc, poate pe şestache de nu putem altfel, pînă stăpînim problema corect, cu bun-simţ între oameni şi ce mai vrea doar EL, aflîndu-L de vrem, Şi noi şi EL sîntem în schimbări diferite ca amploare şi tărie, spiritualitatea îi tabu pentru noi, trebuie din mersul nostru să ne-nţelegem cît mai bine pentru a ne salva corect, adică să nu ratăm viaţa şi să nu ne fie ferică de moarte, fiind cu EL.
Frica păzăşte bostănăria Divină, dar de regulă ne furăm căciula unul la altul, de nu-i nimic clar şi ferm şi aici am ajuns de mii de ani anapoda înainte tot pe loc. Habar nu avem ce vrem clar, nu avem certitudini ci doar închipuiri şi dezinformări diverse. Ne căutăm credinţe hăt departe în fundul lumii, unde a înţarcat mutu iapa, vai nouă, de ni-i bine oricum, aşa e să fie. Dar EL e lîngă fiecare şi-l aşteaptă, dar nu I se arată, nu-L merităm încă.
Ne trebuie îndreptare acolo unde sîntem, firesc, poate pe şestache de nu putem altfel, pînă stăpînim problema corect, cu bun-simţ între oameni şi ce mai vrea doar EL, aflîndu-L de vrem, Şi noi şi EL sîntem în schimbări diferite ca amploare şi tărie, spiritualitatea îi tabu pentru noi, trebuie din mersul nostru să ne-nţelegem cît mai bine pentru a ne salva corect, adică să nu ratăm viaţa şi să nu ne fie ferică de moarte, fiind cu EL.
Hurtă în neant(Mircea Lucescu, Şerban Huidu)?!
Moderaţiunea, adică echilibrul, împăcarea extremelor, toleranţa, potolirea unor porniri, înfrînarea instinctelor needucate, nedrepte se zice că-i necesată cu oarecare hotărîre, fermitate nu de lăsat la întîmplare, la bună-voia fiecăruia, cu toate că aşa ar trebui, dar există un mare semn de întrebare, ar mai vrea cineva să se îndrepte de n-ar fi constrîns ?
Nu constrîngeri aşa fireşti pînă la o vîrstă şi după, de altfel mai serioase orecum, cine ştie, iar de la un familist constrîngerea e numai de SUS, şi nu-i cu mănuşi ci-i serioasă, mai altfel : întîi te ia pe departe cu o atenţionare, vezi ceva ce i s-a întîmplat unuia ceva grav şi poate nu te sinchiseşti defel, dar se repetă şi iar, şi iar, poate te prinzi, dar de ce să te prinzi ? Că nu-i nici un ghid, poate de acum vă veţi da seama că vă vizează pe toţi cei ce-I greşiţi oarecum, aşa la hurtă.
Ulterior vine şi una mai acătării, ca adineauri lui Mircea Lucescu, renumitul, Îţi ia minţile, a nu ghinionul bată-l vina, aiureli, vina e scadenţa LUI, ce n-o ştim cînd e, cum e? Te ia pe ne pregătite cam totdeauna, că întindem coarda cît merge şi de nu, plesc! Odată şi te pomeneşti ca M.L. acum la reanimare, la urgenţă, mare tămbălău, pentru nu tare mare pedeapsă se pare, după cum zic reporterii pe TV, acum ca mare eveniment, taman de Bobotează, l-o apucat damblaua, asta e. Şi de-i vin repede minţile la cap şi se mai astîmpără niţel, adică să gresească cît mai puţin, moralizat, cît mai civilizat, nici nu era rău, cred, dar cine ştie ?
Trebuie să-şi revizuiască întreaga viaţă şi din urmă poate e o nedreptate ce acum ia venit sorocul, s-o copt SUS, ori altceva, Mircea Lucescu ştie sigur, numai să fie sincer cu el, are un timp de gîndire propice, poate se-ndreaptă unde greşea de la supărat cu o atenţionare acuma, şi de nu-s în rafală ca la Şerban Huidu şi zice săracu : Ce am făcut Doamne? Sînt terminat ! Aşa-i şi încă nu de-ţi revii dar trebuie schimbare urgentă în bine numai în bine, altfel, aţi văzut nu se glumeşte cu EL, ne doreşte îndreptarea firească, ce o bănuim doar.
Să-L întrebăm singuri singurei fără intermediari, şi-n gînd, nu contează, că aşa şi EL ne-o altoit, cu pierderi colaterale, inerente unei treziri sui-generis şi să I ne conformăm, neapărat, urgent, aşa-i viaţa Dar Divin, numai LUI îi dăm socoteală de vream de nu, nu şi hai la hora cea mare a nedrepţilor şi ne-mplinirea vieţii la hurtă în neant. Treba voastră, EL vrea o înţelegere, de vreţi bine de nu, nu şi asta e. Fiecare cît îl duce mintea.
Nu constrîngeri aşa fireşti pînă la o vîrstă şi după, de altfel mai serioase orecum, cine ştie, iar de la un familist constrîngerea e numai de SUS, şi nu-i cu mănuşi ci-i serioasă, mai altfel : întîi te ia pe departe cu o atenţionare, vezi ceva ce i s-a întîmplat unuia ceva grav şi poate nu te sinchiseşti defel, dar se repetă şi iar, şi iar, poate te prinzi, dar de ce să te prinzi ? Că nu-i nici un ghid, poate de acum vă veţi da seama că vă vizează pe toţi cei ce-I greşiţi oarecum, aşa la hurtă.
Ulterior vine şi una mai acătării, ca adineauri lui Mircea Lucescu, renumitul, Îţi ia minţile, a nu ghinionul bată-l vina, aiureli, vina e scadenţa LUI, ce n-o ştim cînd e, cum e? Te ia pe ne pregătite cam totdeauna, că întindem coarda cît merge şi de nu, plesc! Odată şi te pomeneşti ca M.L. acum la reanimare, la urgenţă, mare tămbălău, pentru nu tare mare pedeapsă se pare, după cum zic reporterii pe TV, acum ca mare eveniment, taman de Bobotează, l-o apucat damblaua, asta e. Şi de-i vin repede minţile la cap şi se mai astîmpără niţel, adică să gresească cît mai puţin, moralizat, cît mai civilizat, nici nu era rău, cred, dar cine ştie ?
Trebuie să-şi revizuiască întreaga viaţă şi din urmă poate e o nedreptate ce acum ia venit sorocul, s-o copt SUS, ori altceva, Mircea Lucescu ştie sigur, numai să fie sincer cu el, are un timp de gîndire propice, poate se-ndreaptă unde greşea de la supărat cu o atenţionare acuma, şi de nu-s în rafală ca la Şerban Huidu şi zice săracu : Ce am făcut Doamne? Sînt terminat ! Aşa-i şi încă nu de-ţi revii dar trebuie schimbare urgentă în bine numai în bine, altfel, aţi văzut nu se glumeşte cu EL, ne doreşte îndreptarea firească, ce o bănuim doar.
Să-L întrebăm singuri singurei fără intermediari, şi-n gînd, nu contează, că aşa şi EL ne-o altoit, cu pierderi colaterale, inerente unei treziri sui-generis şi să I ne conformăm, neapărat, urgent, aşa-i viaţa Dar Divin, numai LUI îi dăm socoteală de vream de nu, nu şi hai la hora cea mare a nedrepţilor şi ne-mplinirea vieţii la hurtă în neant. Treba voastră, EL vrea o înţelegere, de vreţi bine de nu, nu şi asta e. Fiecare cît îl duce mintea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)