Într-adevăr nu-ţi convine absolut de loc cînd începi să te loveşti de sinea ta, de inconştientul propriu, ce uneori te domină în plină zi, hai noaptea e cam lumea lui, asta e, dar ziua în amiaza mare îţi vine s-o iei pe coclauri aşa deodată inconştient fără să fii băut nimic şi nu de buiac ci aşa ţi se năzare ţie şi nu-ţi pui probleme defel, totul e normal, dar deraiezi de la normalul ce pînă nu de mult nu te deranja. Dar acum începi să-ţi cam dai seama că parcă mai e în tine cineva absurd de îndărătnic, obraznic, mîrşav, nedrept ori exagerat de drept, trîntindu-ţi-o în nas amintirea hăt şi uitată din viaţa ta uneori nedreaptă şi-ţi face caz de trebuie să regreţi şi să te cauţi a îndrepta, asta e.
Nu mai poţi fi cu capul în norii proprii, trebuie să te dezmeticeşti, să nu te mai laşi terfelit de un sine nestăpînit de firea ta imorală, needucată încă, ori apucată, înrăită şi cu două feţe. Toate acestea trăiri sînt scormonite de ceva mai aparte cînd ţi se întîmplă, ori o căutare profună de îndreptare ori o trezire la o realitate spirituală sinceră şi dai de noroiul din tine, dezordinea, nedreptatea, intoleranţa. Cînd a-i preocupări cotidiene normale fireşti unei vieţi fără probleme de existenţă cruciale ce-s uneori de vrei o altă cale mai aparte să te-ndrepţi pentru totdeauna.
Să spui adio neplăcerilor nedrepţilor, suferinţelor de tot felul ale tale şi a lor tăi şi să ai alte năzuinţe mai sufleteşti, potolite mai în adevăr, bine, dreptate firească, bun-simţ. Ce mai la deal la vale, începi să te schimbi, să devii de poţi altfel de om încă cu piciorele pe Pămînt dar şi în Lumea SA cu un interes ce-ţi dă voi EL. Ori numai o îndreptare moral desăvîşită şi atît deocamdată, că şi aşa e greu de răzbit în cotitura vieţii dorită şi cine ştie cînd te ve-i mai schimba şi altfel, cum doreşti.
vineri, 6 ianuarie 2012
Ultima sută de m.
Astăzi ne obişnuim cu nefirescul nedrept şi ne paşte o ridicare a protecţiei SALE ce încă ne apără de necazuri comune mai altfel, cum au mai fost în situaţii tot aşa de nerespectare a LUI : "a fost o lume a bunăstării, a liniştii şi a sentimentelor de siguranţă. Iluzorii desigur, bunăstarea, liniştea şi siguranţa fiind numai de suprafaţă şi ameninţate de o iminentă prăbuşire. Dar pentru cei mai mulţi oameni ai epocii ele păreau statornicite pe dimensiuni de eoni. O puternică senzaţie de plictiseală, monotonie şi dezgust puse stăpînire pe numeroase minţi sensibile care, sătule de prea mult bine şi sastisite de vulgaritatea conformismului, şi-au căutat delectarea privind în alte părţi"(N.Steinhardt). Asta era la începutul sec. XX şi au urmat necazurile mondiale, cine-şi mai aminteşte ca şi azi nu-L respecta cam nimeni şi li se părea că-s veşnici cu ale lor ca şi azi.
Răul se opune organizării vieţii spirituale şi bunului simţ generalizat în societate. Degeaba era dictonul trecutelor vremi : că poţi fi cît de nedrept o viaţă întreagă, dar să mori ca un drept, corect în acţiune. O fi fost şi-i riscant să te laşi pînă atunci, uneori de te primeşte EL să te-ndrepţi pe ultima sută de m. cu folos ţie. De regulă e necesară o îndelungată preocupare de îndreptare morală şi numai ulterior să-L cauţi de cutezi că poţi.
Răul se opune organizării vieţii spirituale şi bunului simţ generalizat în societate. Degeaba era dictonul trecutelor vremi : că poţi fi cît de nedrept o viaţă întreagă, dar să mori ca un drept, corect în acţiune. O fi fost şi-i riscant să te laşi pînă atunci, uneori de te primeşte EL să te-ndrepţi pe ultima sută de m. cu folos ţie. De regulă e necesară o îndelungată preocupare de îndreptare morală şi numai ulterior să-L cauţi de cutezi că poţi.
joi, 5 ianuarie 2012
Moratoriu
Virtuţile morale te întăresc, te împing înainte oriunde a-i fi, fiind nedorit în lumea de azi unde imoralitatea, nedreptatea îs la ele acasă, dictînd, totul fiind dezordine. Totuşi în tot ce te învoieşti fiind superior tuturor nedrepţilor, ce nu-nţeleg morala şi li-i frică de ea, ca o lege neclată, dar superioară lor, i s-ar supune dar n-o pricep defel, nu vor să ştie de ea că-i anulează cu totul, dispărînd ca o nălucire a răului acum în lume încă.
Şi cu preţul stagnării, dezvoltarea-i pusă în pericol de imorala actuală generalizată, morala fiind un factor de dinamizare a progresului, lipsind asta e, o batem tot pe loc, pe loc.
Să fii om şi încă profesînd corect o meserie în care pui suflet, dăruire, competenţă ridicînd-o pe culmi demne brevetînd-o mereu după cum o exersezi, nu aşa de florile mărului, ca azi la noi : unde guvernanţii se fac că-i plătesc pe dascăli şi medici şi aceştea se fac că muncesc în meseria lor, totul e de mîntuială, un circ jalnic, din care noi piedem cu toţii. Se impune de pot şi vor : un moratoriu indiferent de salar, aceştia să-şi facă impecabil, dar impecabil datoria un timp limitat corect, cum pot mai bine, exemplar, recunoscuţi chiar şi de guvernanţi şi pe urmă altfel vor negocia, aşa e un circ josnic fără sfîrşit.
Şi cu preţul stagnării, dezvoltarea-i pusă în pericol de imorala actuală generalizată, morala fiind un factor de dinamizare a progresului, lipsind asta e, o batem tot pe loc, pe loc.
Să fii om şi încă profesînd corect o meserie în care pui suflet, dăruire, competenţă ridicînd-o pe culmi demne brevetînd-o mereu după cum o exersezi, nu aşa de florile mărului, ca azi la noi : unde guvernanţii se fac că-i plătesc pe dascăli şi medici şi aceştea se fac că muncesc în meseria lor, totul e de mîntuială, un circ jalnic, din care noi piedem cu toţii. Se impune de pot şi vor : un moratoriu indiferent de salar, aceştia să-şi facă impecabil, dar impecabil datoria un timp limitat corect, cum pot mai bine, exemplar, recunoscuţi chiar şi de guvernanţi şi pe urmă altfel vor negocia, aşa e un circ josnic fără sfîrşit.
Dumerită
"Visul dintotdeauna al omenirii, după care răul - nu este adevărat şi necazurile - pînă la urmă - se vor termina cu bine ; speranţa, datoria, convingerea că cei răi n-au jucat decît roluri şi că la sfîrşit se vor lămuri şi împăca toate"(Origen). Se poate, numai EL ştie ce va urma şi cînd, dar după cum doreşte, fiind cererile SALE mai rescente către noi, expuse şi pe aici mai înainte, cred că-i necesară mai întîi îndreptarea firească cu bun-simţ între oameni şi o spiritualizare adecvată LUI, după cum simte fiecare şi poate.
După aceea ce-i cu umanitatea nostră înspre bine şi util mai aproape de Divinitate, aşa ca acum sîntem încă departe de EL şi nu ni se dezvăluie decît rar intuind prezenţa SA în tot ce aflăm în lumea aceasta în continuă trasformare, căutîndu-L cum se pricepe fiecare şi EL dorind a-L găsi. Ar fi un succes imens al umanităţii să ne putem apropia de Divinitate şi să-L cunoaştem cît putem mai bine.
În prezent despărţiţi de un cîmp minat de ambele părţi şi se impun accese cît mai corecte înspre ambele părţi, noi fiind datori a-I întoarce vizitele SALE de pe la noi, străduindu-ne a-L contacta cum trebuie înspre o aprofundare a ceea ce trebuie, pentru că lumea nu-i dumerită bine încă, cu toate strădaniile SALE.
După aceea ce-i cu umanitatea nostră înspre bine şi util mai aproape de Divinitate, aşa ca acum sîntem încă departe de EL şi nu ni se dezvăluie decît rar intuind prezenţa SA în tot ce aflăm în lumea aceasta în continuă trasformare, căutîndu-L cum se pricepe fiecare şi EL dorind a-L găsi. Ar fi un succes imens al umanităţii să ne putem apropia de Divinitate şi să-L cunoaştem cît putem mai bine.
În prezent despărţiţi de un cîmp minat de ambele părţi şi se impun accese cît mai corecte înspre ambele părţi, noi fiind datori a-I întoarce vizitele SALE de pe la noi, străduindu-ne a-L contacta cum trebuie înspre o aprofundare a ceea ce trebuie, pentru că lumea nu-i dumerită bine încă, cu toate strădaniile SALE.
Poate doar
Aventura vieţii o simţim mai devreme unii, alţii mai tîrziu, ori niciodată, asta e, fiecăruia de ce-i dat să tragă, depinzînd de foarte mulţi factori de risc asumaţi de unii şi de alţii. Lumea e în prefacere continuă şi ni se schimbă mai mereu datele vieţii de dus pînă la un capăt. Nu ştim ce ne rezervă viitorul, sîntem luaţi pe nepregătite cam mereu. E nevoie de putem să ne preocupe doar prezentul cu toale ale sale vrute şi nevrute, ce-s destule şi ne umplu viaţa de dă şi pe alături, de nu luăm seama bine.
Nu ne interesează viitorul, are EL grijă de tot, şi aşa nu ştim nimic şi-i pierdere de viteză şi timp foarte necesar nouă nu în van, aiurea-n tranvai, doar trecutul de putem ne-ar fi de folos să nu-i mai cădem în plasa nevoilor ce-s un ciclu ce se repetă în anumite condiţii nedorite de le anticipăm, ferindu-ne, cunoscîndu-l. De-L respecţi se schimbă toate datele problemei, viaţa ta ia o nouă direcţie, poate multora necunoscută, benefică de ştii să te ţii.
Implicîndu-te în cea spirituală chiar şi mai altfel decît religios obişnuit, mai retras, ducîndu-ţi existenţa undeva într-o lume aparte departe de tumultul de afară, urmînd o îndrumare ce te-ndepărtează tot mai mult de ceilalţi, cu mici excepţii apropiaţilor. Cu toate că nu sîntem întru totul fără greşeli LUI, ne ţinem cît putem de Lumea SA, ceilalţi poate doar miraţi oarecum.
Nu ne interesează viitorul, are EL grijă de tot, şi aşa nu ştim nimic şi-i pierdere de viteză şi timp foarte necesar nouă nu în van, aiurea-n tranvai, doar trecutul de putem ne-ar fi de folos să nu-i mai cădem în plasa nevoilor ce-s un ciclu ce se repetă în anumite condiţii nedorite de le anticipăm, ferindu-ne, cunoscîndu-l. De-L respecţi se schimbă toate datele problemei, viaţa ta ia o nouă direcţie, poate multora necunoscută, benefică de ştii să te ţii.
Implicîndu-te în cea spirituală chiar şi mai altfel decît religios obişnuit, mai retras, ducîndu-ţi existenţa undeva într-o lume aparte departe de tumultul de afară, urmînd o îndrumare ce te-ndepărtează tot mai mult de ceilalţi, cu mici excepţii apropiaţilor. Cu toate că nu sîntem întru totul fără greşeli LUI, ne ţinem cît putem de Lumea SA, ceilalţi poate doar miraţi oarecum.
Una pe două
Nepăsarea nu-i cea mai bună atitudine faţă de Tot şi a, putea rezona cu natura dată nouă spre a ne întovărăşi în viaţa ce-o avem de trăit implicaţi în a ne realiza ca oameni.
Sîntem să realizăm ceva acolo specific nouă şi de nu sîntem cu toate acasă şi greşim foarte puţin, neînsemnat de puţin, drumul ales, nu-i dăm importanţă, nu se face gaură-n cer pentru atîta lucru, credem noi şi totuşi se poate să ratăm acea costrucţie muncită şi să ne dăm de gol că-n realitate nu facem doi bani, dar am reuşit să ducem de nas lumea, că facem şi dregem, cîte-n lună şi-n stele, dar nu sîntem consecvenţi, serioşi la muncă, să punem osul la treabă, ci cît se poate de superficiali cam în toate cele, nereuşind a fi ce părem, oameni de treabă toţi dăm impresia şi nu-i aşa. Corect e că nouă ne facem tot, nu altora şi-i degeaba traiul de nu ne trezim să mai salvăm ce se mai poate din viaţa asta, dar Divin, unora nedrepţi din fire, doar încrezuţi şi atît.
De regulă ne avîntăm mai sus de cît ne ţin puterile, vrem perfecţiunea în orice domeniu ni se năzare că-i corect şi ni s-ar potrivi, dar se ivesc, nu piedici, ci să le zicem încercări, examene date de SUS : nevoile altora, ce ni-s prin preajmă, se cade să lăsăm totul un timp şi să-i ajutăm, asta e, altfel nu se poate, pentru că de ne facem că nu-i vedem ni se întoarce şi nouă şi nu ne va vedea Cel de SUS la o adică şi dăm una pe două şi cu ce folos, aiurea.
Sîntem să realizăm ceva acolo specific nouă şi de nu sîntem cu toate acasă şi greşim foarte puţin, neînsemnat de puţin, drumul ales, nu-i dăm importanţă, nu se face gaură-n cer pentru atîta lucru, credem noi şi totuşi se poate să ratăm acea costrucţie muncită şi să ne dăm de gol că-n realitate nu facem doi bani, dar am reuşit să ducem de nas lumea, că facem şi dregem, cîte-n lună şi-n stele, dar nu sîntem consecvenţi, serioşi la muncă, să punem osul la treabă, ci cît se poate de superficiali cam în toate cele, nereuşind a fi ce părem, oameni de treabă toţi dăm impresia şi nu-i aşa. Corect e că nouă ne facem tot, nu altora şi-i degeaba traiul de nu ne trezim să mai salvăm ce se mai poate din viaţa asta, dar Divin, unora nedrepţi din fire, doar încrezuţi şi atît.
De regulă ne avîntăm mai sus de cît ne ţin puterile, vrem perfecţiunea în orice domeniu ni se năzare că-i corect şi ni s-ar potrivi, dar se ivesc, nu piedici, ci să le zicem încercări, examene date de SUS : nevoile altora, ce ni-s prin preajmă, se cade să lăsăm totul un timp şi să-i ajutăm, asta e, altfel nu se poate, pentru că de ne facem că nu-i vedem ni se întoarce şi nouă şi nu ne va vedea Cel de SUS la o adică şi dăm una pe două şi cu ce folos, aiurea.
miercuri, 4 ianuarie 2012
La liber
Într-adevăr în viaţă ca să te realizezi cît mai bine e să faci ce-ţi place cel mai mult şi mai bine, cînd te simţi împlinit prin ceea ce faci, nu ce place altora, ci ţie însuşi intim sincer, adevărat rupt de alte realizări poate străine ţie ori nu. Numai realitatea ta ce-o simţi contează, că te reprezintă aşa concepută cum vrei tu singur, asta e. Astfel vei fi cel mai bine văzut între oameni, individualizîndu-te, deosebindu-te de ceilalţi, fiind unicat în felul tău unic, ca toţi oamenii de pe Pămînt ce-s unicate, aşa create de SUS, încă de la zidirea lumii.
Asta-i în lumea noastră, limitată , umană ne ţinînd cont de Lumea SA, Divinitatea Creatoare Unica, ce ne-a dat spirit deci viaţă şi gîndire Divine din EL, ÎI sîntem datori vînduţi, de ne simţim, de nu , nu şi asta e, independenţi pe Pămîntul SĂU, poate zicînd că nu-I sîntem creaţia SA, ci am picat din pom, care-I tot creaţia SA. Deci cum am luao tot de EL depindem. ÎI sîntem datori şi trebuie să I ne supunem, vrem ori nu, asta e.
Relizarea fiecărui din noi simţindu-L cum vrea EL, depinde de EL şi de noi într-o oarecare măsură, cum ne înţelege că sîntem în faţa SA, pricepuţi de SUS. Adică ce ni se cere să îndeplinim de la un timp de vieţuire liberă, de capul tău şi vine scadenţa că-I trebuieşti ori mai devreme.
Relizările fără EL îs una, cu EL îs alta, cred mai complexe, mai neînţelese de lumea largă umană ci-s pe placul SĂU, de asta şi mai greu de îndeplinit : trebuie să te-ndrepţi moarlizîndu-te corect, cît mai bine omeneşte şi spiritual cum ţi se va impune, vei afla de la EL cînd va fi trebuinţă, totul e mai altfel, cam nu prea ştiut pe Pămînt la liber, poate de unii se ştia.
Asta-i în lumea noastră, limitată , umană ne ţinînd cont de Lumea SA, Divinitatea Creatoare Unica, ce ne-a dat spirit deci viaţă şi gîndire Divine din EL, ÎI sîntem datori vînduţi, de ne simţim, de nu , nu şi asta e, independenţi pe Pămîntul SĂU, poate zicînd că nu-I sîntem creaţia SA, ci am picat din pom, care-I tot creaţia SA. Deci cum am luao tot de EL depindem. ÎI sîntem datori şi trebuie să I ne supunem, vrem ori nu, asta e.
Relizarea fiecărui din noi simţindu-L cum vrea EL, depinde de EL şi de noi într-o oarecare măsură, cum ne înţelege că sîntem în faţa SA, pricepuţi de SUS. Adică ce ni se cere să îndeplinim de la un timp de vieţuire liberă, de capul tău şi vine scadenţa că-I trebuieşti ori mai devreme.
Relizările fără EL îs una, cu EL îs alta, cred mai complexe, mai neînţelese de lumea largă umană ci-s pe placul SĂU, de asta şi mai greu de îndeplinit : trebuie să te-ndrepţi moarlizîndu-te corect, cît mai bine omeneşte şi spiritual cum ţi se va impune, vei afla de la EL cînd va fi trebuinţă, totul e mai altfel, cam nu prea ştiut pe Pămînt la liber, poate de unii se ştia.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)