Ne simţim stăpîni pe noi şi-n faţa Divinităţii, numai aşteptînd influienţa SA pentru îmbunătăţirea vieţii ce o ducem pe Pămîntul SĂU (ar fi idealul), opunîndu-ne influienţelor nefaste ce ne-nconjoară cu nedreptate, orice ar fi nu vrem să-i urmăm ne-nfrînăm dîndu-ne seama de gîndurile vorbele şi faptelor rele şi urîte ce ni le induc nu numai nouă dar la toată suflarea îndepărtîndu-ne de ţelul nostru corect, pentru a nu fi pedepsiţi ca ei încontinuu se tot văicăresc de toate pedepsele îndurate pentru că nu-s cum trebuie.
Urmîndu-i pe nedrepţi ne-nstrăinăm de firea noastră ancestrală, nu ni se potriveşte nouă românilor lumescul ăsta deslînat ce-i în lume azi, ne-nstrăinează de felul nostru de a fi cumpătaţi cu bun simţ, cu cei 7 ani de casă ce ei nu-l au din veacuri de neobrăzare nefirească ce ia-nbolnăvit de nu se mai vindecă din rău tot mai în rău cu toate descoperirile şi para descoperirile lor ultra şi extra nu-I fac faţă pedepselor ce-i vizează pentru a se-ndrepta cum trebuie nu cum au dorinţe nedrepte-n ei.
Ci din contra să dorescă nu nedreptatea din toată fiinţa lor, ci îndrepatarea morală familială mai întîi şi socială după aceia şi ulterior, după ce-s corecţi în toate astea să-ncerce de-s în stare, corect, să se apropie spiritual prin religiile ce-i aşteaptă-n lume să-L caute, altfel nu-i scăpare şi vor fi anihilaţi toţi încet încet, se auto distrug lăsînd Pămîntul gol acolo unde-s ei, se şi observă acum : nu mai au spor natural firesc, năvălesc alţii şi-i primesc, dar în muzeele lor vor rămîne doar amintiri deşarte, nedrepţii împăiaţi pentru a se feri viitorul de astfel de apucături neprogramate-n lumea SA.
duminică, 6 noiembrie 2011
Raţiunea şi credinţa
Gîndirea E de la Divinitate dată nouă în folosire cît vom trăi acumulînd şi îmbogăţindu-ne trăirile în viaţa dată în dar, raţiunea ni-i dată să nu facem prostii să ne ferim de gînduri vorbe şi fapte reprobabile nouă şi celorlanţi, ce ţie nu-ţi place altuia nu face, morala întruchipată să fim cît vom exista pe planeta SA Pămîntul, dat nouă să-l folosim respectîndu-l, nestricîndu-l ci îmbunătăţindu-l cît ne pricepem mai bine, înfrumuseţîndu-l, utilîndu-l de e strictă nevoi, pentru că are cam de toate ce încă nu-l cunoaştem şi să ne ferim a ne strica reciproc.
Credinţa e îndatorirea noastră LUI, ce ne-o pretinde mulţumindu-L cum ne pricepem mai bine şi frumos şi căutînd să nu-L supărăm deloc, făcîndu-I vrute şi nevrute nouă, pentru că nu-L pricepem deloc fiind o Entitate spirituală mult Superioară nouă cu complexităţi Universale iar noi în lumea noasrtă creiată după mintea noastră limitată asta sîntem, aşa ca să nu ne-ntindem mai mult de cît ni-i plapuma, că ne ies giuleele piciorele goale, şi ni-i răcoare fără folos, prin credinţă îL respectăm şi astfel intrăm în comuniune cum ne vine la îndemănă cu Divinitatea de-nvăţăm cîte ne mai lipsesc şi nici nu ştim.
Am fost programaţi de la facere să-L urmăm raţionali cu gîndire acumulînd cunoştinţele toate vieţii în bine frumos şi util cu credinţă în EL şi la final de ne-nvrednicim să-L urmăm şi dincolo cu spiritul dat la naştere plus gîndirea bogată întruchipînd la un loc sufletul fiinţînd în continuare acolo cum ni-i dat după cum ne-am aşternut într-o viaţă pe Pămînt.
Credinţa e îndatorirea noastră LUI, ce ne-o pretinde mulţumindu-L cum ne pricepem mai bine şi frumos şi căutînd să nu-L supărăm deloc, făcîndu-I vrute şi nevrute nouă, pentru că nu-L pricepem deloc fiind o Entitate spirituală mult Superioară nouă cu complexităţi Universale iar noi în lumea noasrtă creiată după mintea noastră limitată asta sîntem, aşa ca să nu ne-ntindem mai mult de cît ni-i plapuma, că ne ies giuleele piciorele goale, şi ni-i răcoare fără folos, prin credinţă îL respectăm şi astfel intrăm în comuniune cum ne vine la îndemănă cu Divinitatea de-nvăţăm cîte ne mai lipsesc şi nici nu ştim.
Am fost programaţi de la facere să-L urmăm raţionali cu gîndire acumulînd cunoştinţele toate vieţii în bine frumos şi util cu credinţă în EL şi la final de ne-nvrednicim să-L urmăm şi dincolo cu spiritul dat la naştere plus gîndirea bogată întruchipînd la un loc sufletul fiinţînd în continuare acolo cum ni-i dat după cum ne-am aşternut într-o viaţă pe Pămînt.
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Pentru a fi mai departe
Nicolae Steinhardt : "Sîntem siliţi să presupunem un Creator, un agent, un motor, un Programator.Cît despre suflet, nu mai e nevoi a-l dovedi. Claude Tresmontant : ce este un om fără suflet, un om care şi-a dat sufletul? Un cadavru. Omul are şi neapărat şi suflet de vreme ce fără suflet acesta nu mai e decît un cadavru.
Albert Einstein : - De mirare e că universul e inteligibil - şi o ştiinţă care nu mai se miră şi nu venerează e o ştiinţă moartă. Ipoteza întîmplării apare din ce în ce mai copilăroasă, mai primară (cuvîntul nefiind luat în sens administrativ). Alta e teribila problemă : cine e Programatorul şi ce urmăreşte?"
Toţi ştiţi cine-I Programatorul E şi Creatorul ce-S din Divinitate şi ne conduc spre un ceva ce-L vom afla în curînd doar că trebuie pentru asta să ne îndeplinim nişte obilgaţii de moralizare a societăţii în totalitate în primul rînd şi prin religiile actuale ce-L respectă să-L respectăm toţi cum ne pricem mai mulţumitor pentru Divinitate.
Albert Einstein : - De mirare e că universul e inteligibil - şi o ştiinţă care nu mai se miră şi nu venerează e o ştiinţă moartă. Ipoteza întîmplării apare din ce în ce mai copilăroasă, mai primară (cuvîntul nefiind luat în sens administrativ). Alta e teribila problemă : cine e Programatorul şi ce urmăreşte?"
Toţi ştiţi cine-I Programatorul E şi Creatorul ce-S din Divinitate şi ne conduc spre un ceva ce-L vom afla în curînd doar că trebuie pentru asta să ne îndeplinim nişte obilgaţii de moralizare a societăţii în totalitate în primul rînd şi prin religiile actuale ce-L respectă să-L respectăm toţi cum ne pricem mai mulţumitor pentru Divinitate.
Credinţa 2
Credinţa îi inexplicabilă şi-ţi rezolvă ţie şi altora de ţi-s apropiaţi nevoi ce poate nici nu le ştiu rezolvate, numai nu-i preocupă, doar tu ştii ei nu şi-i mai bine aşa pînă se vor edifica şi ei în ea, trebuie să mai trecă apă pe rîuri multă, chiar şi pentru mai mari, unui copil nu poţi să-I ceri credinţă doar de-I har de SUS şi-I altceva atunci, nu contează vîrsta, pentru că de altfel n-o pricepe nici oameni mari încă.
Cînd îţi vine hodoronc-tronc peste tine şi te cuprinde şi de şi tu mai eşti preocupat de ea, e ceva deosebit cu toate că ceilalţi ţi-s împotrivă şi ai unele probleme ce se rezolvă-n timp, doar să se mai ameliorează niţel şi tu-ţi vezi de drum pînă se vor obişnui şi vor profita şi ei de pe urma ei cumva.
Cei cu har Divin din trecut îi ţineau pe oamenii de rînd la distanţă, retrăgîndu-se din lume pentru a nu fi stingheriţi la veghea lor de învăţătură, ne fiind înţeleşi dispărînd dintre vii după un timp definitiv ori fiind luaţi fără trup, în mod vizibil, slujindu-L în continuare la nevoile Divinităţii pentru că-i mare nenoie fiind reprezentanţii în CER azi a 7 miliarde de oameni de pe Pămîntul SĂU.
Cînd îţi vine hodoronc-tronc peste tine şi te cuprinde şi de şi tu mai eşti preocupat de ea, e ceva deosebit cu toate că ceilalţi ţi-s împotrivă şi ai unele probleme ce se rezolvă-n timp, doar să se mai ameliorează niţel şi tu-ţi vezi de drum pînă se vor obişnui şi vor profita şi ei de pe urma ei cumva.
Cei cu har Divin din trecut îi ţineau pe oamenii de rînd la distanţă, retrăgîndu-se din lume pentru a nu fi stingheriţi la veghea lor de învăţătură, ne fiind înţeleşi dispărînd dintre vii după un timp definitiv ori fiind luaţi fără trup, în mod vizibil, slujindu-L în continuare la nevoile Divinităţii pentru că-i mare nenoie fiind reprezentanţii în CER azi a 7 miliarde de oameni de pe Pămîntul SĂU.
Credinţa
Seamănă dar nu răsare, se zice că : "reînoieşte percepţia, blazată, şi reînprospătează facultatea cuvîntului de a o trezi din amorţeală. Credinţa operează la fel. Ne redescoperă lumea, oamenii, viaţa şi ne scoate din acreală, din plictis, din mohoreală. Înoieşte şi înviorează întocmai ca arta poetului sau a pictorului. Capacitatea noasrtă de a percepe frumosul şi binele devine brusc puternică"(Nicolae Steinhardt).
Asemănare e că asupra noastră ambele au efect de înbunătăţire înfrumuseţare reciclare reformare şi credinţa şi arta dar pornirile-s complet diferite ca de la CER la pămînt o imensitate de ne închipiut de ne priceput pînă acum defel ci numai povestită în linii mari absolut neînţeleasă bojbăită doar. Arta e a creaţiei scornire iar credinţa E a Creatorului-Divinităţii cerinţă şi zămislire pentru creaţie în folosire şi înbunătăţire şi de aici pot porni toate şi arta şi utilul vieţii date-n rodire şi cîte şi mai multe...
Credinţa e ceva ne elucidat ne clarificat încă ne trezim cu ea în noi impusă din copilărie sau de SUS, ori ne obişnuim aşa fără să ştim de ce, după un timp de căutări şi ne luăm după alţii că aşa-i bine şi se cade a fi în ton cu moda mai ales la ţară, vedem că nu ne face rău ci bine, ori nu ne face nimic vizibil (pentru că EL nu ne vrea încă, nu-I sîntem pregătiţi în rînd cu lume obişnuită, avem restanţe poate din familie şi trebuie EL altfel abordat, mai cu caznă).
Numai prin trăiri proprii credinţa e construită în tine ca ceva solid de nezdruncinat şi nu o poţi pierde niciodată astfel edificată, de ţi-I dată încă şi de SUS ai şi responsabilitate copleşitoare uneori (dar îţi revii) şi cauţi să-nveţi cum te pricepi, asta e.
Asemănare e că asupra noastră ambele au efect de înbunătăţire înfrumuseţare reciclare reformare şi credinţa şi arta dar pornirile-s complet diferite ca de la CER la pămînt o imensitate de ne închipiut de ne priceput pînă acum defel ci numai povestită în linii mari absolut neînţeleasă bojbăită doar. Arta e a creaţiei scornire iar credinţa E a Creatorului-Divinităţii cerinţă şi zămislire pentru creaţie în folosire şi înbunătăţire şi de aici pot porni toate şi arta şi utilul vieţii date-n rodire şi cîte şi mai multe...
Credinţa e ceva ne elucidat ne clarificat încă ne trezim cu ea în noi impusă din copilărie sau de SUS, ori ne obişnuim aşa fără să ştim de ce, după un timp de căutări şi ne luăm după alţii că aşa-i bine şi se cade a fi în ton cu moda mai ales la ţară, vedem că nu ne face rău ci bine, ori nu ne face nimic vizibil (pentru că EL nu ne vrea încă, nu-I sîntem pregătiţi în rînd cu lume obişnuită, avem restanţe poate din familie şi trebuie EL altfel abordat, mai cu caznă).
Numai prin trăiri proprii credinţa e construită în tine ca ceva solid de nezdruncinat şi nu o poţi pierde niciodată astfel edificată, de ţi-I dată încă şi de SUS ai şi responsabilitate copleşitoare uneori (dar îţi revii) şi cauţi să-nveţi cum te pricepi, asta e.
vineri, 4 noiembrie 2011
Nu-L dezamăgi
Neputinţa e atunci cînd nu-L cunoşti ca să fii totdeuna permanent înarmat pînă-n dinţi cu de toate ale cunoaşterii SALE, dar dezarmat şi fără chef pentu sine în faţa SA, asta-i dilema. Deci de-L respecţi poţi înţelege multe şi-n faţa căderii spirituale ştii dar nu totdeuna cel vizat şi vrea ajutat, de vrea se poate interveni cum te pricepi încă puţin ştiute rezolvări, asta e.
În cazuri de groaznice pedepse cu suferinţe pe măsură (boli şi accidente urîte cutremurătoare, de te miri cum de mai există viaţă-n acel trup de ins pedepsit aşa), explicaţii am mai dat şi-s uşor de dat : rezolvarea e în mîna celui pedepsit şi pot pune umărul mai ales apropiaţii ori ce-i în temă (eu încă nu mă ştiu), să-L abordeze cu multă forţă de respect încredinţat adînc şi cu tărie curaj şi încăpăţinare bună şi de-L îndupleci se pot toate.
Deci cheia rezolvării insucceselor în viaţă se află la fiecare, e la-ndemînă, numai să o doreşti a o şti şi folosi cu succes de te-ndrepţi în faţa SA respectîndu-L cum doreşte şi moral să nu-L dezamăgeşti niciodată. O dată pornit pe astfel de cursuri nu se întrevăd eşecuri orice ar fi rămîi ancorat definitiv cu EL în trăiri.
În cazuri de groaznice pedepse cu suferinţe pe măsură (boli şi accidente urîte cutremurătoare, de te miri cum de mai există viaţă-n acel trup de ins pedepsit aşa), explicaţii am mai dat şi-s uşor de dat : rezolvarea e în mîna celui pedepsit şi pot pune umărul mai ales apropiaţii ori ce-i în temă (eu încă nu mă ştiu), să-L abordeze cu multă forţă de respect încredinţat adînc şi cu tărie curaj şi încăpăţinare bună şi de-L îndupleci se pot toate.
Deci cheia rezolvării insucceselor în viaţă se află la fiecare, e la-ndemînă, numai să o doreşti a o şti şi folosi cu succes de te-ndrepţi în faţa SA respectîndu-L cum doreşte şi moral să nu-L dezamăgeşti niciodată. O dată pornit pe astfel de cursuri nu se întrevăd eşecuri orice ar fi rămîi ancorat definitiv cu EL în trăiri.
Noi şi EL
"Necredincioşii contemporani cînd au cultură ştiinţifică, nu mai îndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altădată. Ei înţeleg că posibilitatea existenţei unui Creator al universului se impune şi de aceia preferă să se situeze mai degrabă pe poziţiile agnosticismului decît al ateismului şi recurg la metafore tehnico-ştiinşifice. Astfel Arthur Koestler : - Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză - "(N.Steinhardt).
Repet Divinitatea E o Supertehnologie foarte avansată în cunoaşterea Universului, Conducîndu-L şi deţine şi taina imensă a spiritualităţii, deci superlative de ne închipuit minţii noastre, creaţia SA dar împotrivindu-ne LUI ne ţine pe loc, la distanţă să nu-L ştim cum ar fi normal de L-am respecta încă de milenii, tot aşa înapoiaţi pe mîna noastră, nepricepuţii acestei etape de dezvoltare civilizată, acum umană, alte dăţi cine ştie ce au fost pe aici, ce fel de civilizaţii de neînchipuit nouă încă.
Deocamdată Divinitatea nu ne cere luna de pe cer să o deţinem, o deţine EL, doar să-L respectăm prin religiile lumii ce-L respectă şi moralizaţi familial şi social cît mai bine posibil şi cînd va hotărî să-L urmăm cum va dori. În privinţa rezolvării problemelor lumii actuale şi de cînd ne ştim, de-L respectăm şi îndreptaţi să fim, că în comuniune cu Lumea SA toate le vom rezolva de comun acord la un nivel încă ne visat de noi oamenii Pămîntului SĂU.
Repet Divinitatea E o Supertehnologie foarte avansată în cunoaşterea Universului, Conducîndu-L şi deţine şi taina imensă a spiritualităţii, deci superlative de ne închipuit minţii noastre, creaţia SA dar împotrivindu-ne LUI ne ţine pe loc, la distanţă să nu-L ştim cum ar fi normal de L-am respecta încă de milenii, tot aşa înapoiaţi pe mîna noastră, nepricepuţii acestei etape de dezvoltare civilizată, acum umană, alte dăţi cine ştie ce au fost pe aici, ce fel de civilizaţii de neînchipuit nouă încă.
Deocamdată Divinitatea nu ne cere luna de pe cer să o deţinem, o deţine EL, doar să-L respectăm prin religiile lumii ce-L respectă şi moralizaţi familial şi social cît mai bine posibil şi cînd va hotărî să-L urmăm cum va dori. În privinţa rezolvării problemelor lumii actuale şi de cînd ne ştim, de-L respectăm şi îndreptaţi să fim, că în comuniune cu Lumea SA toate le vom rezolva de comun acord la un nivel încă ne visat de noi oamenii Pămîntului SĂU.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)