Sîntem foarte mulţi care nici pe noi înşine nu ne putem iubi, simpatiza ci ne purtăm o orecare observaţie aspră sinelui, gata, gata să ne înfrîngem pornirile lăuntrice mai altfel, aşa sîntem daţi să fim, nu încă să ne simpatizăm ori şi mai greu iubi aproapele oricare ar fi, sîntem creaţi bosumflaţi şi supăraţi, nimic cam nu ne place, pretenţioşi cu noi înşine mai întîi, pînă la CER.
E grav că unii încearcă să fie perfecţi şi-i obligă şi pe alţii la astfel de îndeletniciri străine speciei umane în lumea erorilor unde perfecţiunea nu se încheacă, fiind acele porniri generatoare de opresiune şi chiar băi de sînge şi cîte şi mai cîte nebunii ce ne cuprind în astfel de practici spre puritate umană, incapabilă nouă. Fiind în cel mai bun caz pasibili de o imperfecţiune cît mai puţin rea, pe care s-o cătăm cu atenţia necesară singura posibilă aici înte noi oamenii, aşa cum sîntem deocamdată demonstrat în milenii de existenţă.
Să nu ne fie milă, înduioşare de noi înşine cînd dăm de greu din partea celorlanţi, prin ură şi dispreţ, fiind desnădăjduiţi, fiind în pericol, ci să luptăm cu capul sus, uneori aşa-i în viaţă şi astfel de momente din varii cauze umane toate ni se întîmplă, să ne facem treaba ca şi cînd nu-i nimic, înghiţînd în sec, oricui i se poate, oricînd.
Unii aşa zişi credicioşi din diverse religii cred în tot felul de specifice acelor credinţe, dar cînd e vorba de bază, credinţa în Divinitate, ba, nu pot, li se pune nodu-n gît şi pace, pînă aici le-o fost cu pornirea înspre spirirtualitatea aleasă, atîta-s în stare, asta e.
Alţii din contra îs cuprişi de un adînc spirit de înălţare şi de căutare a LUI, şi-L găsesc oriunde, au deschiderea necesară, acceptată nu ca la toţi, sînt aleşi înspre desăvîrşirea mult cătată şi numai de unii găsită în primul rînd în ei înşişi şi-n tot ce-L reprezintă din lume. Şi-ncetul cu încetul ne cam părăsesc, neaflînd mare lucru de la ei, spiritualitatea încă ni-i inaccesibilă nouă prin ei fiind chemaţi în alte sfere ce nu le cunoaştem încă.
miercuri, 15 februarie 2012
Cu ce rezultat
Iubirea de sine, egoismul, cine-i ca mine ! Mulţi suferă de asta ,dar nu-s cele mai grave erori de la normalitatea noastră dată, ci invidia şi ura ce ne rod pe majoriatea-n timpul vieţii acesteia nedrepte ce-o tot construim anapoada pe duşmănie şi necaz pe alţii. Astea-s se zice însuşirile de căpetenie a rasei umane de cînd e pe Pămînt.
Să nu ne luăm după un ideal convenit de alţii, ci să ne aflăm cînd e cazul noi înşine drumul de parcurs oriunde-n viaţă, după capul nostru, să se zică pe bună dreptate, capul face capul trage, dar sîntem pe piciorele noastre indiferent de pornire şi final, perfect responsabili şi de reuşim vom mai bifa un model de izbîndă poate unicat ca şi noi în lumea umană, fiecare are un drum al său, de-l află e problema.
De asemenea ce-i a nostru bun şi firesc util, ce ne caracterizează orice ar fi, fiindu-ne stindardul vieţii ce-o avem, mîndrindu-ne cu ce-i al nostru bine făcut şi să căutăm a le păstra demne, curate şi active totdeauna acele însuşiri specifice nouă cît vom trăi, ele să ne fie ca o etichetă adevărată, corectă oricînd şi oriunde.
Se zice că toate tratamentele şi medicamentele-s de la Dumnezeu, or fi, dar de eşti părăsit de EL pentru că I-ai greşit şi te lovesc bolile şi nevoile, sigur poţi lua tot ce vrei de pe Pămîntul SĂU, tot eşti pedepsit cum vrea EL şi vei suferi orice ai face, de nu vrei să te îndrepţi cum ţi-e dat. Alegerea-i una!
Şi nu numai în legătură cu suferinţele trupeşti ci şi-n legătură cu orice-i legat de existenţa noastră şi nu numai, trece prin faţa SA şi de merităm ne merge de nu, nu.
Hazardul o diversiune liberă prin lume, aşa-i se spune programării în mare făcută de SUS încă de la naştere şi de care nu putem scăpa, eschivare nu-i, ne va urmări pînă-o executăm pornirea dată, se poate doar mici ajustări ce ni le permitem în bine ori nu şi după ele sîntem calculaţi cum ne va mai fi cît trăim şi în final cu ce rezuiltat.
Să nu ne luăm după un ideal convenit de alţii, ci să ne aflăm cînd e cazul noi înşine drumul de parcurs oriunde-n viaţă, după capul nostru, să se zică pe bună dreptate, capul face capul trage, dar sîntem pe piciorele noastre indiferent de pornire şi final, perfect responsabili şi de reuşim vom mai bifa un model de izbîndă poate unicat ca şi noi în lumea umană, fiecare are un drum al său, de-l află e problema.
De asemenea ce-i a nostru bun şi firesc util, ce ne caracterizează orice ar fi, fiindu-ne stindardul vieţii ce-o avem, mîndrindu-ne cu ce-i al nostru bine făcut şi să căutăm a le păstra demne, curate şi active totdeauna acele însuşiri specifice nouă cît vom trăi, ele să ne fie ca o etichetă adevărată, corectă oricînd şi oriunde.
Se zice că toate tratamentele şi medicamentele-s de la Dumnezeu, or fi, dar de eşti părăsit de EL pentru că I-ai greşit şi te lovesc bolile şi nevoile, sigur poţi lua tot ce vrei de pe Pămîntul SĂU, tot eşti pedepsit cum vrea EL şi vei suferi orice ai face, de nu vrei să te îndrepţi cum ţi-e dat. Alegerea-i una!
Şi nu numai în legătură cu suferinţele trupeşti ci şi-n legătură cu orice-i legat de existenţa noastră şi nu numai, trece prin faţa SA şi de merităm ne merge de nu, nu.
Hazardul o diversiune liberă prin lume, aşa-i se spune programării în mare făcută de SUS încă de la naştere şi de care nu putem scăpa, eschivare nu-i, ne va urmări pînă-o executăm pornirea dată, se poate doar mici ajustări ce ni le permitem în bine ori nu şi după ele sîntem calculaţi cum ne va mai fi cît trăim şi în final cu ce rezuiltat.
marți, 14 februarie 2012
Motor
E mare lucru să poţi aţi înfrîna gura cînd nu ai nimic de zis ori nu e cazul, e un exerciţiu de demnitate, înfrînare, putîndu-ţi astfel sigur înfrîna înreaga fiinţă de e cazul, la o adică.
Sînt unii curajoşi nevoie mare, zicîndu-şi că nu au nevoie de Divinitate chiar de au, şi-L înfruntă pierzind, dar nu se lasă, pe mîna lor ratînd viaţa lor şi nu numai de-s urmaţi de alţi nedrepţi ca ei.
Să ne vedem de ale noastre în prezent cu preocupare firească în bine ne urmărind încă viitorul ce nu-l ştim şi de trecut să nu-i mai facem greşelile, atît.
Greşit se crede că ne putem face de cap, nerespectînd nici o regulă de comportament firesc în natură, cu mediul înconjurător, gîndindu-ne că nu-i sîntem nimănui datori, ci nouă să ne fie bine, fiind noi şefii lumii acesteia, nedînd nimănui socoteală. Divinitate n-o cunoaştem, n-o respectăm şi consecinţele se mai văd din cînd în cînd prin lumea asta nedreaptă cînd o ia în barbă şi nu-şi dă seama de ce oare. E bine să nu se-ntîmple chiar să-şi dorească atunci la o adica ca totuşi să existe Cineva Necunoscut lor.
Sînt multe greşeli ce le facem ,dar una-i o curiozitate : binele făcut cu sila, fiind nedorit din varii motive, unora nu ne lăsăm aşa uşor de a nu-i convinge ce le terebuie şi n-au, iar ei împotrivindu-se în necunoştinţă de cauză. Şi se crează o curioasă situaţie în care trebuie să dăm înapoi imediat, pentru că greşim de două, lor şi LUI. Pînă ce se vor lămuri singure lucrurile în timp corect, fără grabă, de la sine.
Existenţa unui Diriguitor, tot mai mulţi şi-o pun, un Motor ce ne poartă natura, universul şi pe noi înşine de o grijă ce o cam simţim, poate mai acut oamenii de ştiinţă mai deosebiţi, fiind la cuţite cu CEVA de undeva ce-i încurcă ori ajută inexplicabil, inervîndu-i la culme că nu-L ştiu, chiar aşa de peste Tot, dînd de EL.
Sînt unii curajoşi nevoie mare, zicîndu-şi că nu au nevoie de Divinitate chiar de au, şi-L înfruntă pierzind, dar nu se lasă, pe mîna lor ratînd viaţa lor şi nu numai de-s urmaţi de alţi nedrepţi ca ei.
Să ne vedem de ale noastre în prezent cu preocupare firească în bine ne urmărind încă viitorul ce nu-l ştim şi de trecut să nu-i mai facem greşelile, atît.
Greşit se crede că ne putem face de cap, nerespectînd nici o regulă de comportament firesc în natură, cu mediul înconjurător, gîndindu-ne că nu-i sîntem nimănui datori, ci nouă să ne fie bine, fiind noi şefii lumii acesteia, nedînd nimănui socoteală. Divinitate n-o cunoaştem, n-o respectăm şi consecinţele se mai văd din cînd în cînd prin lumea asta nedreaptă cînd o ia în barbă şi nu-şi dă seama de ce oare. E bine să nu se-ntîmple chiar să-şi dorească atunci la o adica ca totuşi să existe Cineva Necunoscut lor.
Sînt multe greşeli ce le facem ,dar una-i o curiozitate : binele făcut cu sila, fiind nedorit din varii motive, unora nu ne lăsăm aşa uşor de a nu-i convinge ce le terebuie şi n-au, iar ei împotrivindu-se în necunoştinţă de cauză. Şi se crează o curioasă situaţie în care trebuie să dăm înapoi imediat, pentru că greşim de două, lor şi LUI. Pînă ce se vor lămuri singure lucrurile în timp corect, fără grabă, de la sine.
Existenţa unui Diriguitor, tot mai mulţi şi-o pun, un Motor ce ne poartă natura, universul şi pe noi înşine de o grijă ce o cam simţim, poate mai acut oamenii de ştiinţă mai deosebiţi, fiind la cuţite cu CEVA de undeva ce-i încurcă ori ajută inexplicabil, inervîndu-i la culme că nu-L ştiu, chiar aşa de peste Tot, dînd de EL.
Bine iar
Să ne facem timp să-i ajutăm şi pe bătrîni chiar necunoscuţi, în diversele lor preocupări, unele neinteresante nouă : nu-şi mai găsesc cheile, au pierdut un animal drag, căţel, pisică ori altceva viu şi pentru ei fiind singuri de mare importanţă trăită luptănd cu singurătatea nemiloasă, ori care uită ce au uitat.
De sîntem solicitaţi, mai săritori să fim a fi de folos acelora aflaţi la necaz şi de se poate să le fim peste aşteptări cît ne permitem că-i tare reconfortant în timp, fiind răsplătiţi cînd nu vă aşteptaţi de SUS.
Ezdra e privit de unii ca un exclusivist şi chiar rasist în vremea sa, EL fiind încă apropiat Poporului SĂU şi-şi căuta oameni ce să-L reprezinte între ei, conducîndu-i cum încă dorea, Şi tot ceea ce acesta a făcut în timpul acela trebuie privite fără vreo judecată ne la locul ei, nefiind atunci acolo să ştim împrejurările corect, şi nu se cade să-L judecăm tocmai pe Dumnezeu că şi aşa ne-o îndepărtat de EL atîta amar de vreme pe toţi la hurtă.
Se spune şi istoriceşte confirmat, că Antonescu ia ţinut piept cu succes însuşi lui Hitler la el în Berchtesgaden cu privire la soarta a sute de mii de evrei, scăpîndu-i de la moarte, ce se aflau în România atunci şi totuşi nu se vrea acum recunoaşterea adevărului de atunci, oare de ce? Cui nu-i place adevărul corect, strigător la CER?
Se zice că-n timp de teroare şi constrîngeri ale regimurilor toalitate, tineretul se poartă mult mai corect şi responsabil în cadrul idealurilor de dreptate şi bine îmbrăţişate, suportînd cu mai mult curaj, parcă porniţi a renunţa mai uşor la o viaţă ce nici nu au început-o bine, faţă de maturii şi oamenii în toată firea supuşi aceloraşi vremuri potrivnice.
Cînd te implici într-un demers corect să-l respecţi împotriva cursului unei vieţuiri oarecare fireşti, e mai uşor de luptat cu aprigile aprinderi şi împotriviri făţişe directe, decît în cazul uzurii normale într-o existenţă ştearsă şi nebăgată-n seamă şi erodată de lumescul nedrept ordinar azi în lume. Răbdarea fără a te mira nimic nedrept şi fără a crîcni, fiind surd şi orb chiar nesimţit pînă-i bine iar.
De sîntem solicitaţi, mai săritori să fim a fi de folos acelora aflaţi la necaz şi de se poate să le fim peste aşteptări cît ne permitem că-i tare reconfortant în timp, fiind răsplătiţi cînd nu vă aşteptaţi de SUS.
Ezdra e privit de unii ca un exclusivist şi chiar rasist în vremea sa, EL fiind încă apropiat Poporului SĂU şi-şi căuta oameni ce să-L reprezinte între ei, conducîndu-i cum încă dorea, Şi tot ceea ce acesta a făcut în timpul acela trebuie privite fără vreo judecată ne la locul ei, nefiind atunci acolo să ştim împrejurările corect, şi nu se cade să-L judecăm tocmai pe Dumnezeu că şi aşa ne-o îndepărtat de EL atîta amar de vreme pe toţi la hurtă.
Se spune şi istoriceşte confirmat, că Antonescu ia ţinut piept cu succes însuşi lui Hitler la el în Berchtesgaden cu privire la soarta a sute de mii de evrei, scăpîndu-i de la moarte, ce se aflau în România atunci şi totuşi nu se vrea acum recunoaşterea adevărului de atunci, oare de ce? Cui nu-i place adevărul corect, strigător la CER?
Se zice că-n timp de teroare şi constrîngeri ale regimurilor toalitate, tineretul se poartă mult mai corect şi responsabil în cadrul idealurilor de dreptate şi bine îmbrăţişate, suportînd cu mai mult curaj, parcă porniţi a renunţa mai uşor la o viaţă ce nici nu au început-o bine, faţă de maturii şi oamenii în toată firea supuşi aceloraşi vremuri potrivnice.
Cînd te implici într-un demers corect să-l respecţi împotriva cursului unei vieţuiri oarecare fireşti, e mai uşor de luptat cu aprigile aprinderi şi împotriviri făţişe directe, decît în cazul uzurii normale într-o existenţă ştearsă şi nebăgată-n seamă şi erodată de lumescul nedrept ordinar azi în lume. Răbdarea fără a te mira nimic nedrept şi fără a crîcni, fiind surd şi orb chiar nesimţit pînă-i bine iar.
Cît se poate
Să ne obosim cît de mult putem să nu mai facem rău de vrem să nu mai avem necazuri, deci binele să-l comitem cît vrem de mult şi să-i ajutăm şi pe alţii să-l facă, e cel mai simplu fapt de a ne îndrepta şi a fi corecţi, conştienţi de binele ce-l înfăptuim. Să plecăm din rîndul ticăloşilor de orice speţă, că ne pasc nevoi şi-i mai bine din timp să ne ferim cu încetul depărtîndu-ne de rele şi urîte fapte.
În timpul revoluţiei franceze s-a lansat sloganul : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte şi a făcut ravagii cumplite prin teroarea instalată un timp, dar au fost şi unele realizări umbrite totuşi de rele, a rezultat totuşi un impuls ferm spre adevăr, dreptate, corectitudine cu orice chip. Acelaşi lucru mai altfel oarecum s-a obţinut şi-n vremea republicii scurte engleze. Oare numai prin forţă se poate obţine şi îndreptarea unor apucături de altfel omeneşti dar deranjante?
Nu prea ştim multe lucruri despre noi înşine, de ne-am privi din afara noastră oarecum, sigur nu ne-ar place ce putem face nedrepţi fiind. De la o anumită vîrstă ne mai vine mintea la cap şi-n necazuri multe de asemenea ne mai dumirim şi dăm înapoi din rele, altfel nu ne vine mintea înapoi singură. Şi schimbaţi ne simţim mai bine, să nu ne mai întoarcem de unde am plecat niciodată şi ne va fi bine cît vom mai trăi şi liberi.
Da sîntem curtaţi de mult timp de Divinitate să ne îndreptăm şi cînd e momentul dat sîntem ai LUI şi-ncepem urcuşul ce e deosebit dar cam singuri şi neştiutori, e greu şi curiozitatea de nou e uneori provocatoare, e ceva de încercat la fiecare vă doresc.
Sînt şi răii proşti ca şi oamenii cumsecade naivi, cu toate că nu le stă bine asta e în viaţă, aflăm multe şi ne cuminţim înspre bine şi util la mai mulţi cît se poate.
În timpul revoluţiei franceze s-a lansat sloganul : libertate, egalitate, fraternitate sau moarte şi a făcut ravagii cumplite prin teroarea instalată un timp, dar au fost şi unele realizări umbrite totuşi de rele, a rezultat totuşi un impuls ferm spre adevăr, dreptate, corectitudine cu orice chip. Acelaşi lucru mai altfel oarecum s-a obţinut şi-n vremea republicii scurte engleze. Oare numai prin forţă se poate obţine şi îndreptarea unor apucături de altfel omeneşti dar deranjante?
Nu prea ştim multe lucruri despre noi înşine, de ne-am privi din afara noastră oarecum, sigur nu ne-ar place ce putem face nedrepţi fiind. De la o anumită vîrstă ne mai vine mintea la cap şi-n necazuri multe de asemenea ne mai dumirim şi dăm înapoi din rele, altfel nu ne vine mintea înapoi singură. Şi schimbaţi ne simţim mai bine, să nu ne mai întoarcem de unde am plecat niciodată şi ne va fi bine cît vom mai trăi şi liberi.
Da sîntem curtaţi de mult timp de Divinitate să ne îndreptăm şi cînd e momentul dat sîntem ai LUI şi-ncepem urcuşul ce e deosebit dar cam singuri şi neştiutori, e greu şi curiozitatea de nou e uneori provocatoare, e ceva de încercat la fiecare vă doresc.
Sînt şi răii proşti ca şi oamenii cumsecade naivi, cu toate că nu le stă bine asta e în viaţă, aflăm multe şi ne cuminţim înspre bine şi util la mai mulţi cît se poate.
luni, 13 februarie 2012
Tot nu-i uşor
Nu sîntem aşa de neştiutori chiar, tot se mai ştie cîte ceva corect, dar nu ne ajunge vrem tot mai mult şi de nu ştim cît ne trebuie, să ne mulţumim, nu ne place, e firesc, dar asta e. EL nu doreşte să ştim mai multe, E foarte zgîrcit, reţinut cu noi să-L ştim, vrea ceva ce greu ne vine a-L urma, sîntem oameni neputincioşi într-ale SALE treburi. Cu toate că-i atîta amar de timp în relaţiile cu Lumea SA sîntem foarte neştiutori faţă de cît de avizi de cunoştinţe am ajuns a fi şi nu ne descurcăm defel, ne ţine sub obroc oarecum.
Condiţia umană ni-i inacceptabilă dar nu putem evada, sîntem prizonierii SĂI pe Pămîntul SĂU, EL ne conduce şi nu-L conştientizăm corect, ne-ar trebui mai multă atenţi adresată LUI şi cred că-L vom afla corect. ÎL subestimăm cu ori fără voie, dar nu-L credităm ca cea mai mare necunoscută ce ar trebuie s-o descoperim cît mai repede şi să nu ne lăsăm, respectîndu-L, dar interesaţi să ne ştim şi să-L ştim cît ne va permite deocamdată, cine ştie?
Se spune pe bună dreptate că suferinţa nu-i folositoare pătimitorului, deprimatului, speriatului, desnădăjduitului părăsit de EL în necazuri doar, doar îL va afla corect, descoperindu-L pentru el singur şi de se-ndreptă cum e vrut se poate spera la mai mult, depinzînd de o sumedenie de factori necunoscuţi din partea noastră fiind primii ce nu ne cunoaştem şi-n realţiile cu Divinitatea ne descoperim că nu ne ştim. Şi-i greu a ne îndrepta, dar nu imposibil de se vrea şi trebuie.
EL pe cei ce-i pune la cazne să-L afle, să se dezmeticească le mai întinde din cînd în cînd cîte un ajutor, minunat de-l simt ca un apropo la EL, de se prind, se pot îndrepta chiar din suferinţă şi să se desăvîrşească cum nu mai sînt sub nevoi şi-i altă treabă, dar tot nu-i uşor. Şi altora ce-s martori nesuferinzi li se adresează atenţionările-minuni doar, doar se vor trezi să-L ştie măcar.
Condiţia umană ni-i inacceptabilă dar nu putem evada, sîntem prizonierii SĂI pe Pămîntul SĂU, EL ne conduce şi nu-L conştientizăm corect, ne-ar trebui mai multă atenţi adresată LUI şi cred că-L vom afla corect. ÎL subestimăm cu ori fără voie, dar nu-L credităm ca cea mai mare necunoscută ce ar trebuie s-o descoperim cît mai repede şi să nu ne lăsăm, respectîndu-L, dar interesaţi să ne ştim şi să-L ştim cît ne va permite deocamdată, cine ştie?
Se spune pe bună dreptate că suferinţa nu-i folositoare pătimitorului, deprimatului, speriatului, desnădăjduitului părăsit de EL în necazuri doar, doar îL va afla corect, descoperindu-L pentru el singur şi de se-ndreptă cum e vrut se poate spera la mai mult, depinzînd de o sumedenie de factori necunoscuţi din partea noastră fiind primii ce nu ne cunoaştem şi-n realţiile cu Divinitatea ne descoperim că nu ne ştim. Şi-i greu a ne îndrepta, dar nu imposibil de se vrea şi trebuie.
EL pe cei ce-i pune la cazne să-L afle, să se dezmeticească le mai întinde din cînd în cînd cîte un ajutor, minunat de-l simt ca un apropo la EL, de se prind, se pot îndrepta chiar din suferinţă şi să se desăvîrşească cum nu mai sînt sub nevoi şi-i altă treabă, dar tot nu-i uşor. Şi altora ce-s martori nesuferinzi li se adresează atenţionările-minuni doar, doar se vor trezi să-L ştie măcar.
Neştiinţa
La Radio azi în emisiunea despre credinţă, Remus Rădulescu, cu pilda frizerului şi a clientului credincios. E într-adevăr corect : cine nu-L respectă îndreptîndu-se cum EL doreşte i se ridică apărarea SA şi-i lăsat în voia nevoilor ce-l pedepsesc, mai întîi ca avertisment şi de se îndreptă prinzindu-se de avertismentul ultimativ i se ridică pedeapsa şi i se repune apărarea în vederea îndreptării aşteptate sub îndrumare de se vrea. De asta în pildă sînt amintie numeroasele forme de pedepse ale celor ce nu-L ştiu, nu-L respectă şi-I greşesc fiind neapăraţi în faţa nevoilor ce-s azi în lume. Nimic nu-i întîmplător ci totul e urmărit a decurge cum e normal înspre bine şi util nouă tuturora.
Se zice că fericirea şi liniştea ne sînt date de SUS şi trebuie să le merităm ca fiinţe ce-L ştim şi-L respectăm îndreptaţi în vieţuirea noastră prin lumea SA. Nu ni le putem obţine pe cale materială deocamdată decît numai ni se pare cîteodată fiind în eroare, cu toate că uneori impostura, copia pare mai convingătoare ca autenticul şi-i mai atrăgător înşelîndu-ne singuri şi plătim, neştiind adevărul corect ci-l bîjbîim.
Fiind conştienţi de la un timp oarecare de necesitatea uneori impusă, sugerată şi consimţită de a ne schimba, a ne transforma în alte căutări a ceea ce trebuie să fim şi nu ştim încă dar muncim să ne transformăm, nu-i uşor dar totul e posibil de vrem cu adevărat.
Ne simţim atraşi de cînd existăm ca oameni de aflarea Divinităţii şi ce E în lumea noastră şi-n ce raporturi sîntem şi cine sîntem noi cu adevărat pentru EL, ne e frică uneori, ne stresează necunoaşterea şi neputinţa ne îndepărtează şi-I greşim involuntar de cele mai multe ori, fiind neinformaţi corect şi de aici ni se trag cele mai multe belele. De altfel toţi sîntem oameni de treabă ,dar ne strică neştiinţa SA, nu-L dibuim şi nu se ştie bine de ce?
Se zice că fericirea şi liniştea ne sînt date de SUS şi trebuie să le merităm ca fiinţe ce-L ştim şi-L respectăm îndreptaţi în vieţuirea noastră prin lumea SA. Nu ni le putem obţine pe cale materială deocamdată decît numai ni se pare cîteodată fiind în eroare, cu toate că uneori impostura, copia pare mai convingătoare ca autenticul şi-i mai atrăgător înşelîndu-ne singuri şi plătim, neştiind adevărul corect ci-l bîjbîim.
Fiind conştienţi de la un timp oarecare de necesitatea uneori impusă, sugerată şi consimţită de a ne schimba, a ne transforma în alte căutări a ceea ce trebuie să fim şi nu ştim încă dar muncim să ne transformăm, nu-i uşor dar totul e posibil de vrem cu adevărat.
Ne simţim atraşi de cînd existăm ca oameni de aflarea Divinităţii şi ce E în lumea noastră şi-n ce raporturi sîntem şi cine sîntem noi cu adevărat pentru EL, ne e frică uneori, ne stresează necunoaşterea şi neputinţa ne îndepărtează şi-I greşim involuntar de cele mai multe ori, fiind neinformaţi corect şi de aici ni se trag cele mai multe belele. De altfel toţi sîntem oameni de treabă ,dar ne strică neştiinţa SA, nu-L dibuim şi nu se ştie bine de ce?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)