La Radio vocea Margaretei Pîslaru, cîntecul Lasă-mi toamnă pomii verzi, nu toamna-i de vină ci vremea ce ne-o dă EL de o merităm ori ba şi atunci bruma, îngheţurile nu ne vor mai lăsa verdele-n natură şi-l vom regreta în amintiri pînă la primăvară, dar anul acesta-i o vară-toamnă timpurie şi-acum în ţară, încă ne creditează blînd cu vremea şi cu ploi acuma de-L ştim măcar oarecum şi e bine cum ne pricepem, se poate şi mai bine.
Nu-i nevoie să-şi dea ochii Pîslăriţa, vorba cîntecului, ci să-L repecte îndreptată şi va avea nu numai vreme şi natură plăcută dar cam de toate cele trebuincioase unei vieţi care sigur încă nu a avut-o pentru că nu ne ostenim a-L pricepe cum doreşte şi pătimim, e cam fifti fifti şi totuşi EL ne creditează ştiindu-ne că nu-I vor returna mai nimic din ce-I sîntem datori.
duminică, 9 octombrie 2011
Ziua recoltei
Ziua recoltei, mai zilele trecute a fost sărbătorită în unele zone din ţară, am aflat din mass media, cu evenimente organizate cum se pricepe lumea de pe la noi, dar LUI nu am auzit să I se fi mulţumit în mod festiv, LUI nu am auzit să I se fi închinat măcar o zi de mulţumire şi cinstit, să fie sărbătorit cum se cuvine pentru anul agricol îmbelşugat ce l-am avut şi încă nu s-a încheiat mai sînt de recoltat roade din cîmp direct şi îndirect, toate date.
Numai datorită Divinităţii SALE, pentru că nimic nu putem face fără acordul SĂU, nimic nu se produce de către pămînt fără vrerea SA, toate ne sînt îngăduite cu toate că nu-L respectăm cum doreşte Măria SA Domnul nostru, ce-L cam neglijăm şi cu toate acestea EL ne încă creditează că ne vom trezi la realitate SA şi-L vom repecta cum ar fi normal şi firesc faţă de Unicul Responsabil din partea Divinităţii de noi cei vii de pe planeta SA, Pămîntul.
Fără vremea SA nimic nu înverzeşte, nu răsare, nu creşte, nu-nfloreşte, nu rodeşte pentru a ne bucura de toate acestea trebuie să-I mulţumim în mod firesc foarte bine organizat, responsabil, nu se poate altfel, ori merge şi aşa nedrept cum sîntem de cînd ne ştim, da EL ne tot creditează în fiecare an, poate poate ne vom trezi, da presupun că în mod neorganizat unii îi mulţumesc firesc şi EL îi creditează-n continuare.
Şi e foarte bine şi de generalizat între oameni mulţumirea către EL şi Divinitatea SA, pentru recoltă, rodirea cîmpului în general, cum o fi şi EL e mulţumit, dar să nu-L uităm în acest sens foarte important, pentru că de EL depind toate, e secetă-n unele locuri în vecinătatea noastră, credeţi că de florile mărului, nu dă ploaie, sigur nu-I mulţumit de voi din acele locuri, i-a luaţi măsuri cu respectul cuveni LUI şi va fi bine
Vremea e a LUI orice am face noi, nu o nimerim de nu vrea EL aşa că staţi strîmb şi judecaţi drept şi reveniţi-vă în fire şi daţi-I LUI ce I se cuvine, treziţi-vă la realitatea SA.
Numai datorită Divinităţii SALE, pentru că nimic nu putem face fără acordul SĂU, nimic nu se produce de către pămînt fără vrerea SA, toate ne sînt îngăduite cu toate că nu-L respectăm cum doreşte Măria SA Domnul nostru, ce-L cam neglijăm şi cu toate acestea EL ne încă creditează că ne vom trezi la realitate SA şi-L vom repecta cum ar fi normal şi firesc faţă de Unicul Responsabil din partea Divinităţii de noi cei vii de pe planeta SA, Pămîntul.
Fără vremea SA nimic nu înverzeşte, nu răsare, nu creşte, nu-nfloreşte, nu rodeşte pentru a ne bucura de toate acestea trebuie să-I mulţumim în mod firesc foarte bine organizat, responsabil, nu se poate altfel, ori merge şi aşa nedrept cum sîntem de cînd ne ştim, da EL ne tot creditează în fiecare an, poate poate ne vom trezi, da presupun că în mod neorganizat unii îi mulţumesc firesc şi EL îi creditează-n continuare.
Şi e foarte bine şi de generalizat între oameni mulţumirea către EL şi Divinitatea SA, pentru recoltă, rodirea cîmpului în general, cum o fi şi EL e mulţumit, dar să nu-L uităm în acest sens foarte important, pentru că de EL depind toate, e secetă-n unele locuri în vecinătatea noastră, credeţi că de florile mărului, nu dă ploaie, sigur nu-I mulţumit de voi din acele locuri, i-a luaţi măsuri cu respectul cuveni LUI şi va fi bine
Vremea e a LUI orice am face noi, nu o nimerim de nu vrea EL aşa că staţi strîmb şi judecaţi drept şi reveniţi-vă în fire şi daţi-I LUI ce I se cuvine, treziţi-vă la realitatea SA.
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Steve Jobs
Coproducătorul firmei Appple, Steve Jobs a plecat, ştiindu-se pe acest drum de multă vreme şi nu s-a trezit, pregătindu-se omeneşte numai pentru omenire tot timpul, luptîndu-se să realizeze pentru folosul uman supertehnologii în domeniul de vîrf în lume, părăsindu-se pe sine spiritual cum nu ar fi fost normal, ne răspunzînd craţiei Divine la aşteptările SALE.
Eu şi acum trag nişte semnale de atenţionare spre a-L cunoaşte şi urma cum ne vine fiecăruia la îndemînă, îndreptaţi şi văzîndu-ne de ale noastre în comuniune şi cu ale SALE, da ştiu e o negociere mai continuă cît vei exista şi de va fi cu putinţă, depinde numai de ambele părţi, omul şi Divinitatea.
Avertizarea ultimativă a Sa din urmă cu 7 ani, Steve Jobs, nu a înţeles-o decît purtîndu-şi cu încăpăţinare ponirea iniţială înspre realizări omeneşti, întradevăr de vîrf, dar tot datorită LUI realiza-se el totul şi nu-I mulţumi-se, dovedindu-se nerecunoscător Creatorului şi totuşi El la mai aşteptat un timp pînă a expirat definitiv, pentru că-i mai dase o şansă acum 7 ani şi nu s-a prins, închinîndu-se muncii cu orice chip, zeu nedivin şi fără trecere în faţa SA.
Steve Jobs : "Nici măcar oamenii care vor să ajungă în RAI nu vor să moară ca să ajungă acolo", era departe de înţelegerea aceea, dar nu dorea totuşi să moară şi nu-L respecta măcar cît de cît, ori nu-s eu aşa de priceput în încăpăţinaţii închinaţi altor preocupări omeneşti zeificate duse la extrem, chiar de plătesc în suferinţe nu se trezesc orice ar fi, e o culme cam pemanetizată-n lumea dusă de la EL, de asta nici cam strădaniile nu-s continuate şi tot cam rămînem ştiinţific în urmă, nepricepîndu-L defel.
Eu şi acum trag nişte semnale de atenţionare spre a-L cunoaşte şi urma cum ne vine fiecăruia la îndemînă, îndreptaţi şi văzîndu-ne de ale noastre în comuniune şi cu ale SALE, da ştiu e o negociere mai continuă cît vei exista şi de va fi cu putinţă, depinde numai de ambele părţi, omul şi Divinitatea.
Avertizarea ultimativă a Sa din urmă cu 7 ani, Steve Jobs, nu a înţeles-o decît purtîndu-şi cu încăpăţinare ponirea iniţială înspre realizări omeneşti, întradevăr de vîrf, dar tot datorită LUI realiza-se el totul şi nu-I mulţumi-se, dovedindu-se nerecunoscător Creatorului şi totuşi El la mai aşteptat un timp pînă a expirat definitiv, pentru că-i mai dase o şansă acum 7 ani şi nu s-a prins, închinîndu-se muncii cu orice chip, zeu nedivin şi fără trecere în faţa SA.
Steve Jobs : "Nici măcar oamenii care vor să ajungă în RAI nu vor să moară ca să ajungă acolo", era departe de înţelegerea aceea, dar nu dorea totuşi să moară şi nu-L respecta măcar cît de cît, ori nu-s eu aşa de priceput în încăpăţinaţii închinaţi altor preocupări omeneşti zeificate duse la extrem, chiar de plătesc în suferinţe nu se trezesc orice ar fi, e o culme cam pemanetizată-n lumea dusă de la EL, de asta nici cam strădaniile nu-s continuate şi tot cam rămînem ştiinţific în urmă, nepricepîndu-L defel.
vineri, 7 octombrie 2011
Nestingheriţi
Nu admitem ca nedrepţii, necivilizaţii să ne fie egali, să ne privească încă de sus e o obrăznicie ce nu o suportăm încă nu-I semănăm îI sîntem în urmă cu răbdarea şi cu adaptarea la viaţă în general şi mai avem încă multe de învăţat.
Mai zilele trecute o englezoaică sufletistă ce se ocupa de adaptarea emigranţilor şi a celor năpăstuiţi de soartă, ajutîndu-i să se-ncadreze în societatea engleză ; şi avînd o vilă de vacanţă undeva retrasă, să se poată reface cu familia din cînd în cînd, cînd a revenit după un timp acolo, vila sa era deja ocupată de o familie de ţigani ce-şi făceau mendrele acolo nestingheriţi, englezoaira a reacţionat speriată şi nu mai ştiu cum (informaţia am prins-o din zbor cumva din mass media).
Pentru ea şi nu numai e o straşnică lecţie de viaţă şi profesională şi mai şi, cum e de făcut pentru a ne înţelege needucaţii cu educaţii în diferite stagii de civilizare şi înţelegere a rostului pe Pămînt, cu limite şi adaptări fireşti neînţelese încă, dar care ne silesc, pentru că lumea se cam grăbeşte înspre ce încă nu ştim.
Naţiile încă necivilizate ori încă neînţelese sînt atrase de vitrina ţărilor civilizate, fruntea lumii, dar nu se află tot din vitrina expusă, ce trebuie să ştii, mai afli ulerior şi te adaptezi unii cu alţii, cam care pe care şi nu-i corect, "din pom în asfalt şi invers", sîntem neputincioşi încă, numai EL ne admite ori cum am fi numai cu respectul şi îndreptarea cum ne vine la îndemînă în bine şi frumos, civilizaţi ori nu.
Mai zilele trecute o englezoaică sufletistă ce se ocupa de adaptarea emigranţilor şi a celor năpăstuiţi de soartă, ajutîndu-i să se-ncadreze în societatea engleză ; şi avînd o vilă de vacanţă undeva retrasă, să se poată reface cu familia din cînd în cînd, cînd a revenit după un timp acolo, vila sa era deja ocupată de o familie de ţigani ce-şi făceau mendrele acolo nestingheriţi, englezoaira a reacţionat speriată şi nu mai ştiu cum (informaţia am prins-o din zbor cumva din mass media).
Pentru ea şi nu numai e o straşnică lecţie de viaţă şi profesională şi mai şi, cum e de făcut pentru a ne înţelege needucaţii cu educaţii în diferite stagii de civilizare şi înţelegere a rostului pe Pămînt, cu limite şi adaptări fireşti neînţelese încă, dar care ne silesc, pentru că lumea se cam grăbeşte înspre ce încă nu ştim.
Naţiile încă necivilizate ori încă neînţelese sînt atrase de vitrina ţărilor civilizate, fruntea lumii, dar nu se află tot din vitrina expusă, ce trebuie să ştii, mai afli ulerior şi te adaptezi unii cu alţii, cam care pe care şi nu-i corect, "din pom în asfalt şi invers", sîntem neputincioşi încă, numai EL ne admite ori cum am fi numai cu respectul şi îndreptarea cum ne vine la îndemînă în bine şi frumos, civilizaţi ori nu.
Deschizători
Raţiune şi intuiţia într-o oarecare controversă, dar să o iau altfel : gîndire raţiunea ni-i de la EL, pentru a ne adapta la viaţă şi-n rezolvarea problematicii existenţei în cadrul complex al naturii terestre, sociale şi a cunoaşterii în general, iar intuiţia e pătrunderea dincolo de o cunoaştere directă ci printr-o străpungere dincolo de nişte limite a existenţei, lărgindu-ne cunoaşterea.
De regulă numai anumiţi inşi posedă o intuiţie şi înăscută, dar Divin, şi de-L şi urmează se dovedesc deschizători de drumuri în cunoaşterea lumii, lărgindu-ne orizontul, foarte limitat din cauza nerespectării SALE în general în lume şi a imoralităţii familiale şi-n societatea oamenilor.
De regulă numai anumiţi inşi posedă o intuiţie şi înăscută, dar Divin, şi de-L şi urmează se dovedesc deschizători de drumuri în cunoaşterea lumii, lărgindu-ne orizontul, foarte limitat din cauza nerespectării SALE în general în lume şi a imoralităţii familiale şi-n societatea oamenilor.
Provocarea
Raţiunea-i în slujba omului, ajutîndu-l în dezlegarea tainelor existenţei sale pe Pămînt, cu gîndire de la EL, e totuşi limitat de nişte graniţe ale cunoaşterii date în conformitate cu evoluţia noastră şi altele ce încă nu le ştim, nu merităm cred încă, sînt gîndiri ajunse să-L urmeze cum doreşte EL şi aceia-s înaintaţi într-ale spiritualităţii şi-n ale trăirilor omeneşti.
Dar de regulă-s fiinţe retrase din societate, nefiind accesibile informaţiile deţinute decît într-o foarte foarte mică măsură cît le permite PreaÎnaltul să ne încunoştiinţeze ca o provocare în a-L mai afla şi respecta cît mai mult şi a ne lărgi cunoaşterea în limite încă neştiute defel în lume.
Dar de regulă-s fiinţe retrase din societate, nefiind accesibile informaţiile deţinute decît într-o foarte foarte mică măsură cît le permite PreaÎnaltul să ne încunoştiinţeze ca o provocare în a-L mai afla şi respecta cît mai mult şi a ne lărgi cunoaşterea în limite încă neştiute defel în lume.
Datoria
Sîntem îndrumaţi toată viaţa să ne îndeplinim, datorii, de cînd ne naştem pînă cît vrea EL, ce ni-s trasate în familie, în societate de diriguitorii vremii, nu sîntem de capul nostru decît cînd devenim responsabili în ceea ce ni-i felia noastră de datorie în conformitate cu reperele moralei sociale şi ulterior chiar de nu ni se cere singuri ne îndreptăm spre spiritualitate ca o responsabilitate tîrzie, de-i din propria iniţiativă ori timpurie de-i altfel.
Ce o resimţim ca un gol în trăirea noastră firească ce trebuie umplut oarecum şi evantaiul religiilor e vast, divers cam cred toate cu acordul SĂU înfiinţate în timp, îL urmăm pe EL după cum e perceput de credinţele acelea, deocamdată consideră EL că-I suficient de sîntem consecvenţi şi moralei cu bun-simţ în familie şi societate.
Ce o resimţim ca un gol în trăirea noastră firească ce trebuie umplut oarecum şi evantaiul religiilor e vast, divers cam cred toate cu acordul SĂU înfiinţate în timp, îL urmăm pe EL după cum e perceput de credinţele acelea, deocamdată consideră EL că-I suficient de sîntem consecvenţi şi moralei cu bun-simţ în familie şi societate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)