Mort sîntem dar numai suflet, gîndire ce însoțește spiritul răzleț, hoinar pînă-și găsește locul. Deci nu mai sîntem legați de Pămînt, nu mai pășim, ci plutim aievea cum ne-am tot dorit, vii fiind. Și nu s-o putut, aveam multe de prea multe de îndeplinit și neputința ne-o zidit. Să fim și mai statornici nefolositori LUI și nouă și altora ce ar fi trebuit de aflat binele cu toții.Viața nu putrezește, trupul, da fără suflet tînjește să se mai trezească la viață. Nu trebuia să se trezească la cum să-I fie pe plac și om odată nu așa netrebnic. Ce nu mai e din asta cauză, că EL răbdarea și-o pierdu pe noi așa în afara LUI. Omul viu cu cel mort, nu se mai poate întîlni decît în vise, închipuiri răzlețe. Cînd și aceasta e orînduită de undeva, ca și cu vii noi nu le prea știm calea.
De regulă cunoscuții plecați, îi revezi cerîndu-ți o pilă la EL de poți, o înlesnire. Nedrepții le aprind lumînări și-i cu gînduri de susținere, dar fără EL implicat. Și nu-i bine, prin EL e totul cu noi se petrece, doar om fi vii, cum ne tot dorește.