3801...De a ne putea pune pe picioare

  Ar trebui la naștere să fim curați, puri, de nu am avea povara, de este a înaintașilor de sînge. Povară ce ne obligă, de am ști, de regulă sîntem informați de CER dar și părăsiți. Putem încurca borcanele de timpuriu și mereu aflînd ce-i părăsirea și nevoile. De nu ne căznim mai abitir ca alții să ne izbăvim în viață cît mai acătării.
  Dăunător păcat nu sălășluiește în noi, ci noi să ne dovedim apți și să nu ne îndepărtăm. De firescul datului fiecăruia, demonstrînd binele, morala, dreptatea cu EL respectîndu-L măcar. De nu și credința și atunci altă făină vei măcina în viața roditoare, neratîndu-ți menirea. Că omu nu-i însuși greșeala, ci speranța CER-ului de a deveni oamenii scontați dintotdeauna.
  Speranță ce-L ține cu ochii ațintiți asupra nostră a fiecăruia, de a ne putea pune pe picioare.

1981.Doar să vrem a învinge nedreptatea

   Să ne fofilăm pentru a fi cum trebuie, cînd condițiile ne obligă la fărădelege. Și să ne schimbăm în bine, chiar de nu-i decît răul și urîtul disponibil. Se poate purta lupta pînă treci puntea și cu arme neutre, ad-hoc găsind aliați nesperați. Doar să vrem a învinge, acolo unde numai nedreptatea-i tare și mare încă. Că EL e cu noi și ne ajută și-n cele mai grele condiții să învingem, cu încredere în EL mereu.
   Să nu admitem niciodată a fi învinși de nedreptate și-n  compromisuri josnice. Să ne găsim neîmplinirea, pieirea, de nu avem capul pe umări cu cutezanță corectă. Oricînd avem cel mai mare ajutor în orice necaz se ivește, de te gîndești la EL. Și-I ceri ajutorul, îl primești și să-I mulțumești cînd poți. Și-n caz că EL te caută vezi ce faci, nu da bir cu fugiții, ci află-ți locul în viață.
   Fiecare are un drum al său în viață, croită de SUS și-i de aflat cum trebuie. În timp și la timp ne vom dezmetici cum vrea EL, doar răbdare. Și cînd constați sincer că nu pricepi, cere-I lămuriri și fii pe fază isteț și deschis. La orice-i posibil în raport cu EL și îndreptarea cerută de SUS.