2315.SUS se cere, jos e un deziderat îndepărtat

  Să menținem gustul întregului lumii curat, pur, adevărat, nedezbinat de rău și urît. E o dorință ce SUS se cere, dar jos încă e un deziderat îndepărtat, cine știe, acuma-i criza asta. Și ce va urma? Nici natura n-o duce prea bine, toate-s de fapt legate, de bun-simț în orice activitate umană. Și de nu-i hotărît EL să mai intervină, cu vreo minune, nu știu încă?
  Că nu ne pasă de nevoiașii lumii, nici noi n-o ducem strălucit chiar deloc, cu așa conducători. Și totuși cînd ni se cere ajutorul, îl dăm cum putem cum nu putem, e și normal. Nu sîntem pregătiți a lupta cu șiretenia, bizantinismul în general, ce-i la noi, ca și-n alte zări. O pacoste a societăților imorale, corupte, nedrepte, în derivă fără EL.
  Că e o exagerare totuși omul pur, numai rațiune, fără pată, fără umbră, ci numai lumină. Fără inconștient. Sîntem liberi a face prostii, încă nedrepți cît vrei, ne întoarcem la morală, de-am respecta-o? Prețuind astfel libertatea.

1657.Să nu-L dezamăgim că-i tare lesne

   Ni-s date din facere și de sîntem lăsați fără influiențe nedrepte să creștem, nu-I vom greși esențial. Mai trebuind cîteva îndrumări de bun-simț și bine și eventual cine-I EL? Ni-s date intuind morala și simțul dreptății de cînd sîntem, doar să le menținem. Ne lăsîndu-le să se piardă în uitare, activîndu-le mereu cît sîntem, pentru a fi cum trebuie.
   În timp e nevoie să ne întărim încrederea în semenii noștri. Că josnicia omului e reflectată de neîncredere, de șmecherie, de răutate și urîte înfăptuiri nedemne de noi creația LUI. De asemenea să ne cultivăm dărnicia către ființele la necaz și care cer ajutor, de putem. Că-i vorba uneori tot de încredere și să nu ne punem problema așa, în fața SA.
    Iar de reușim să fim așa ca mai sus, simplu ni se spune că sîntem înzestrați cu duh. EL apreciindu-ne și avem trecere să fim sinceri în fața SA de va vrea și îndeplinim cerințele SALE.
   LUI îi e milă de noi cu anumite prilejuri de viață grea și ne are în vedere în bine. Și noi la rîndu-ne să nu-L dezamăgim, ci să-I urmăm fiind miloși față de ființele în necaz. Chiar de inspiră neîncredere și groază de nefirescul pedepsei, suferința e de evitat. Dar cel aflat în ea de ajutat, cît putem.
   Astfel procedînd cum trebuie te poate alege pe tine EL, la o adică, nu tu pe EL. Și fiind în atenția SA, să nu-L dezamăgești că-i tare lesne, nu-L cunoaștem bine defel. Și cădem cînd ni-i lumea mai dragă, de nu-I acordăm mai multă atenție, chiar cu frică, de ești începător, ori nu știi, ce-i cu tine încă.
   Că de-I facem față cerințelor SALE aici pe Pămînt între vii și dincolo ne va fi mai bine. De avem priceperea să fim cum ne vrea EL aici pe Pămînt, nu că ne va fi doar mai ușor dincolo. Dar va fi doar o formalitate, că deja sîntem cu EL învățați și așa-i corect și nu altfel. Avînd de cîștigat și familia și alții ce-și doresc îndreptarea cerută, să nu aibă probleme. Adică să nu moară proști, cum se zice, pe bună dreptate.