2104.Judecata cînd sîntem pe moarte deja o primim

   Scadența e aprigă, deodată, nu că-i judecata de apoi, aiureli pentru gură-cască destui în lume. Judecata cînd ești pe moarte deja o primim, ne știm ce am plătit cît am fost pe Pămînt. De-s unii apropiați ne putem destăinui lor oarecum, măcar avertizîndu-i să fie cum se cuvine în continare. Ca să nu aibă surpriza neplăcută ca respectivii nedrepți și ei ca majoritatea. Fără EL și-n greșeli în fața oamenilor ca și-n fața SA.
   De asta vă zic sînteți încă destul de nedrepți în fața SA și-ntre oameni. Cînd pășiți dincolo, vă iau fiorii reci ai nedretăților săvîrșite aici, trebuiesc ispășite cumva. Și-i bine ca proaspeții de dincolo să-i simtă pe apropiații rămași pe mal încă o vreme. Pînă se dau cu armata, instrucția de pe acolo, pînă se obișnuiesc un timp. Să le fiți aproape și voi simțiți chemarea, strîngerea de inimă un timp.
   Pînă vă eliberează nevoia lor, fiți-le pe aproape, cum? De asta tot repet, îngropații prin apropierea voastră, oricînd să le puteți fi „alături”.