3497..Nu li-i pierdută cale acelora

  Cu toate că-n timp neamul evreiesc s-o tot îndepărtat de vița sa și mai ales de EL. Prin cîte artificii ale vremurilor potrivnice lor, EL I-o urmărit de-a fir-a-păr. Să nu-i scape defel, mai abitir ca pe restul, pînă s-o lămurit că ei nu-și știu obligațiile. Față de ei însăși, de a fi cît mai acătării între ceilalți, abținîndu-se de la a-L părăsi mai ales pe față.
  Lașitatea lor și actuala religie „iudaică” îi străină de EL și nici nu-și pun problema. Îndreptării cum EL dorește între ei și-n fața SA, îndărătnici și derutați se înstrăinează morțiș de un firesc pierdut. Foarte, foarte puțini, un număr nesemnificativ încă răzlețiți prin lume mai au ceva cu evreii vechi. În sînge și, și mai puțin rămînînd încă corecți în fața LUI.
  Nu li-i pierdută calea acelora, doar să-L abordeze cu încredere și fermitate, primind ceea ce vor. De merită, aflînd direct și fără interpuși, avînd tăria necesară în timp și spațiu.

2270.Că tot mereu nedreptatea se înfoaie

  Adevărul e mereu solemn, pentru cei ce simt, nu netrebnicii lumii. Și aL SĂU adevăr e și mai deosebit, dar încă necunoscut și îndepărtat de nedreptatea ce I se face și nouă.
  Că tot mereu nedreptatea se înfoaie, auzi homosexualii, bolnavii fuduli, vor drepturi de sănătoși!? Pedepsiții, care-I greșesc și i-au greșit, vor obligatoriu recunoaștere de bună purtare. Au și biserici, mai mare hazul de așa nătărăi în lumea asta depravată, în descompunere.
  Necuratul acela de isus, că-i un mort fără nici o putere Divină, i se încredințează mereu nedrepții lumii. Nu le ia nici nu le dă, ca orice mort inert, la atenții și spovedanii și alte bîlciuri pompoase. De mai mare rîsul de așa proști cu grămada. Și gură-cască cît vrei în lume. Dar oare cînd va veni EL, nu-l vor aștepta doar pe mort calare pe vreo cruce cu aripi?
  Și LUI cum nici acum 77 de ani nu I s-o dat atenția scontată SUS. De nu va lua măsuri mai deosebite se poate să se repete istoria cu nedrepții lumii. Și de azi și mai dihai ca cei de atunci, neobrăzații.