Nedrepții îL știu foarte bine uneori pe Dumnezeu, doar uneori, că-n rest îL ascund vederii noastre. Și a lor, făcîndu-se că nu L-ar ști. Nedreptatea construită de ei în formă continuată și azi, chiar spre desăvîrșire hîdă, îi împidică să fie cum trebuie. Îs pe două cărăti, beți de stricăciune nefirească LUI și nouă, e timpul îndreptării. Să-și revie, trezindu-se că-I greșesc tare și pe noi ducîndu-ne, ca și ei la pierzanie.
Că unii mai scapă, doar cu ajutorul SĂU, e firesc, dar îs excepții, rarități îndreptate. Restu-s de ne recunoscut CER-ului și-i rău și cu urmări pe măsură, că EL nu se joacă. Vrea realizări, îndreptare, bine și să-L știm cum se cuvine doar.
Nu e nici un iad, e ca întreaga construcție nedreaptă LUI și nou, doar o închipuire veche pe care iresponsabilii înrăiți în EL, au adăugat și adaugă nemernicie împotriva LUI și a noastră. Verzi și uscate, îndrugate de nedrepții lumii de cînd se cred deștepți de mama focului. Și continuă și azi tărășenia. Și LUI nu-i rămîne decît în tihnă să le pregătească suferințe și sfîrșite pe măsură.
Vieți irosite pe altarul prostiei umane încă în desfășurare, nedreptatea își mai cere încă multe existențe ratate. Oare nu-i minte nici cît un grăunte, nu se vede că-i degeaba zbaterea în gol, tot pe loc de mult timp, aiureli. Lume nu vedeți? Orbilor dezmeticiți-vă din somnul cel de moarte!
Izbînda e la capătul unui singur drum, celelalte căi îs de prisos, găsiți-o în voi. Liniștiți-vă înspre bine și cum trebuie să fiți în fața SA, doar a SA, găsiți-L! Vă așteaptă nerăbdător, dar vrea preocupare sinceră de la voi de a fi cum vrea mai întîi. E bună și preocuparea pînă reușiți, că-i greu prin atîta nedreptate de străbătut să fii cum ne vrea.
Oricine se încumetă, nu-i refuzat, doar să fie cum se vrea, își va da și singur seama, cum e de făcut. Sinele e cel mai bun îndrumător, dar și la greșeli e primul ce te împinge. Ești pe sîrmă, nu tremura de frică, ci dîrz tot înainte spre lumină din întunecata lume încă.
