Spovedania--Mărturisirea, e o acţiune demnă oarecum şi îndrăzneaţă, curajoasă chiar crucială, veţi vedea de ce, anterior într-o postare eram contra ei, acum EL mi-a transmis să o modific, pentru că nu-i rău deloc, e o iniţiativă de îndreptare mai cu curaj oarecum, de te adresezi oricărui apropiat în bine şi îndreptare, nu unui netrebnic oarecare, ca şi tine poate, ori mai rău.
Deci oricui mai drept decît tine, mai îngăduitor, un părinte al tău, deci ori care din familia ta cu pricepere corectă, ori chiar unui potrivnic, ori unui tînăr conştient, oarecare, încă nestrîmbat suficient de nedreptatea lumii de care să ţii cont, pentru că asta contează, să te simţi responsabil de acţiunea ta, de nu e vacs.
Cea mai mare luptă pentru îndreptarea ta e cu sinele însuţi, cu animalul din tine ce încă nu l-ai educat tu ori cei responsabili de tine atunci la timpul potrivit, cu apucăturile, instinctualitatea ne reţinutră, sălbaticul din tine ne instruit, ne îndreptat, ne moralizat, şi e şi mai greu cu inconştientul tău vulgar, alunecos, mîrşav, şmecher, deochiat, neserios în cel mai bun caz, da e greu şi chiar posibil şi-ţi poţi pierde totul, chiar viaţa din aceste neajunsuri ce le ai needucate, pentru că pedepsele vor începe a curge gîrlă şi foarte urîte, cum au şi început pe ici pe colo în lume, neaşteptate de nimeni aşa cum se prezintă, e vremea îndreptării spre EL şi Lumea SA, de nu....
La un responsabil de orice fel de religiile ce-L doseşte pe EL şi Lumea LUI de mii de ani, ori mai de curînd, nu are rost, ei trebuie mai întîi să-şi ceară iertare de la lume, să se îndrepte spre EL şi EL şi Lume Sa vor hotărî.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu