2869.Ideala scăpare în caz de eșecul vieții oricui

  Că sîntem mereu manevrați de cîte necunoscute forțe ostile vieții pe Pămînt. Dar EL ne-o îndrumat corect, să-L știm bine și să fim oameni corecți, cu mintea limpede. Fermă și clară, demni urmași ai Creației SALE, cu minte și spirit Divin. Deci invulnerabili, de sîntem cu picioarele pe Pămînt, de nu avem probleme. Și de sîntem conștienți totuși, de EL corect măcar și nedrepți încă avînd necazuri.
  Să-L abordăm neîntîrziat, clar și sincer, doar noi în fața LUI cumsecade și sigur rezolvăm. Că-n continuare fiind acuma liberi la bine, e de așteptat să-I fim mai aproape în timp.  De altfel ne conlucrînd cum trebuie cu EL în vreme se așterne tăcerea. Osînda așteaptă o perioadă propice și cade cînd nu te aștepți și moartea stă nemișcată.
  Doar o primi permisiune de atac la nedreptul ins, încorsetat de neputința de a fi om adevărat. Îndepărtat și de EL, care-I ideala scăpare în caz de eșecul vieții oricui.

2868.Caraghioasa omenire cu ale ei mii de fațete rele

  Că sîntem uneori înmărmuriți de frumusețile naturii, ce tot reușește să-și cîrpească rănile de noi pricinuite. Aranjîndu-se ca de paradă s-o admirăm cînd dorim, ne așteptă pură și curată, cît o mai scăpat de nerușinarea noastră. Încă covîșiți de minunățiile ei, inimile ne saltă de bucuria refacerilor necesare vieții. Continuării trudei în existența asta încă nepricepută defel fără EL și neîndreptați.
  EL ne așteaptă la fel cum noi nedrepți naturii, ea reușind să ne arate încă splendori biruitoare. Ce ne încîntă mereu și LUI să-I reușim refacerea în noi a ceea ce-i datorăm, modelîndu-ne îndreptarea, omenia din noi să cîștige. În fața nemerniciei hîde, trufașe, ce ne tot agresează viața, copiind neputințe de a fi oameni. Împiedicați mereu de nelegiuirea plocon prin lume, proțăpită s-o îmbrățișăm.
  Caraghioasa omenire cu ale ei mii de fațete ale neputinței de a fi oameni adevărați. Ci hîde diochete arătări, șmeroase, tertipuri de înșelătorie mereu a credulității îngînfate. Nici de cum a cumpănirii și dreptății aspre și ferme ce-i de dorit mereu să ne însoțească.

2867.Nu ocolim propria piedică pusă în calea de urmat

  Că ne tot pricepem a înveșmînta mediul cu cîte nedrepte apariții hîde, ce ni se par corecte. Și nu-s, ar fi de dorit să-I cerem LUI părerea mai întîi, cînd e vorba de o schimbare majoră. Ori să respectăm regulile naturii ce de foarte multă vreme e aceeași, netrucată, ci ferm clară și demnă. Cît mai poate de așa asalt nemilos al prostiei hîde și fudule, la care o supune omenirea.
  Că minte avem în a constata nedreptățile ce se tot înmulțesc în lume contra naturii. A omenirii în general, singuri ni-l facem urîtul și răul simțit, nu scăpăm. De așa năzbîtii fără cap și coadă, în timp de plătit, nu ocolim propria piedică pusă în calea de urmat. Cît despre EL E de aflat, că foarte multe se știu cu toată dosirea, de care religiile-s capabile.
  În netrebnicia lor fără EL, ci cu necurații plocon, grămadă de tot plătesc cu destui gură-casă. Omenirea considerată nedreaptă în fața LUI, părăsită de foarte multă vreme tot plătim.

2866.Zîmbind superiori, ne credem stăpînii lumii

  Natura primară cea nemaicunoscută, uitată de atîta nedreptate ce i se tot face și nouă la fel. De către noi înșine, nu mai zic de EL, care-I ignorat de secole multe și I se tot găsește motive. De bîrfă, că nu-I capabil, ci un necurat înlocuitor mort om de foarte multă vreme. Născociri ce ne tot costă, plătindu-le în fața LUI, că nu iartă netrebnicia, și-I gelos tare, ori s-o uitat?
  Că-n cele mai multe cazuri nepăsători în toate cele, trecem cu vederea multe nereguli. Ce ne încalecă încet și după aia nu mai putem face nimica, învățîndu-ne cu nedreptățile. Lumii acesteia corupte de neputința de a fi cum trebuie în fața LUI, a nostră și-n natură deasemenea. Zîmbind superiori, ne credem stăpînii lumii și nu sîntem, ci supuși unui program necunoscut de urmat conform celor de SUS.
  În timp îl vom afla, cînd va fi vremea ceea, e bine să fim pregătiți, că ne așteaptă de multă vreme. Să ne tot îndreptăm cumsecade între noi oamenii, în mediul înconjurător și-n fața SA. Toate-s urmărite de EL de SUS și ne privesc, nu scăpăm!

2865.Ne însoțește de cînd am venit pe Pămînt

  Natura ni se destăinuie nouă cum e ea firească, nobilă, sălbatică uneori neprimitoare. Că nu-i știm regulile bine, le aproximăm, greșindu-i uneori destul de tare. Creînd probleme ce-s greu de îndreptat, doar în timp și cu destulă dificultate. Ce ne costă pe toți, că fără mediul înconjurător nici noi nu sîntem în regulă. Aerul, apa curate, sănătatea, voia bună ne sînt întreținute de natură și de ea suferă din vina noastră.
  Și noi vom suferi odată cu ea, dar de regulă ea-i liberă să ne altoiască cînd îi greșim. Și sînt nenumărate exemple cînd am încurcat-o, natura sancționîndu-ne. Destul de drastic și cu consecințe nebănuite în timp de îndreptare să-i fim cum trebuie. Nu răi și cu urîte îndeletniciri ce-o afectează, ne respectîndu-i legile, ce nici nu le știm.
  Ne învățîndu-ne cu ea cu toate că ne însoțește de cînd am venit pe Pămînt și trebuia. Să ne fi învățat minte și s-o cunoaștem cît mai desăvîrșit, neascunsă fiind de noi.

2864.Că ni se scurtează zilele de nu-L urmăm bine

  Nu ni se destăinuia Dumnezeu cum am dori, să ne fie apropiat de sufletele noastre. Mai acătării, gîndirii noatre limitate de omenescul ce-l tot cultivăm de cînd sîntem pe Pămînt. Dar ne îngrîjîndu-ne de-o relație firească cu CER-ul SĂU și al nostru înspre cunoaștere. O cunoaștere firească cerințelor SALE, către noi, adică îndreptați cumsecade între oameni.
  Și să-L știm bine Cine E, nu alte abureli nedrepte LUI și nouă, ce se tot înstrîmbă la noi. De veacuri multe înstrăinîndu-ne de EL și pe EL de noi, avînd de îndurat în consecință părăsiri. Și cu urmări în necazuri, suferințe, deznădejdii de tot felul și chiar moartea prematură. Că ni se scurtează zilele de nu-L urmăm cum ne tot povățuiește încă din facere. Și-n continuare de cîte ori s-o ivit ocazia, ca și aceasta.
  Prin spiritul dat nouă să ne ție în viață, EL ține legătura cu noi. O legătură spirituală neutră oarecum, că nu ne influențează defel, spre o adeverire. Ne așteaptă pe noi dezmeticiți să ne comportăm omenește între noi oamenii și să-L știm corect.

2863.Cînd vine noaptea peste noi, nepregătiți bine

  Viața e greu de decodat, ne simțim singuri și neajutorați,  uneori vrînd poate prea multe. Nu ne încap să le cunoaștem, ne porniți corect din dimineața vieții, pe la prînz încep alte începuturi să ne dea tîrcoale. Necunoscute și zvăpăiate ne pot aburi repede, greșind calea, needucați corect cu binele. Mai ales înfipt bine în etica firii noastre de ne zdruncinat, împreună cu dreptatea simțită.
  Și mai ales și cel mai important, cu bunul-simț, omenescul bun cîștigat încă din copilărie. Ce ne pregătesc să fim oameni adevărați, de le tot păzim a ne fi călăuze. Urmîndu-le teferi la minte, că multe sînt obstacolele și încercările, doar om deraia de la traseul bun. Firesc de oameni cu frica LUI Dumnezeu, că-s în vedere înserările.
  Înfrigurați de vremuri nedrepte, de nu am agonisit cele necesare să ne putem odihni cumsecade. Cînd vine noaptea peste noi, nepregătiți unde să fim așteptați cu bine și cumsecade. E de jale, înstrăinați pe coclauri nedrepte, hăituiți de răutăți, nu ne găsim locul.