Într-adevăr odată declanşat războiul cu nedreptatea, trebuie dus pînă la capăt şi doar învingători să fie fiecare împotriva nedreptăţii propii şi numai astfel să se poată apropia de îndreptarea dorită de SUS. Altă soluţie nu-i.
Spiritul de suflă numai înspre libertatea în puterea aleasă liber. De regulă toate-s posibile dar multe nefolositoare.
Dreptatea e necesară-n lumea de azi, pentru a nu se pierde lumea în dezordinea ce se-nfiripă tot mai mult.
Ne înviorează credinţa, ne trezeşte din amorţeală, descoperim lumea mai altfel, bună, corectă să fie şi noi în ea cu binele şi utilul să continuăm schimbarea corectă înspre ce doreşte EL, susţinîndu-L, cît mai bine înspre înoirea necunoscută înspre devenirea continuă.
Chiar de sîntem bucuroşi şi mulţumiţi de ce se va întîmpla în devenirea noastră înspre EL şi oarecum nostalgigi, tot firesc e să ne stăpînim în tumultul schimbărilor în desfăşurarea necesară, aflării SALE tot mai concrete atunci.
Totuşi dreptatea nu va fi uitată şi cel nedreptăţit va triunfa chiar şi-n cauze aparent defavorabile cu învinşii vieţii, ce-şi află prin îndretarea dorită ca toată lumea înspre bine şi utilul necesar continuării convieţuirii necesare într-o lume adevărată cum n-am ştiut. Acum cu EL în prim planul vieţii lumii ce nu-L ştiam defel ca acuma, atunci va fi altfel vom vedea.
Cumsecădenia va fi la ea acasă şi nimeni nu va mai nedreptăţi în lumea noastră, fără trădători, numai cu bune şi utile în toate cele.
Sensul vieţii şi al spiritualităţii începe să-L perceapă mai timpuriu natura SA şi Pămîntul în toată fiinţa sa, ce n-o ştim, şi-ncet, încet şi omenirea toată se va alinia, îndreptată şi dispusă să-L respecte, cum n-a fost poate niciodată aşa, înspre EL şi Lumea LUI. Cu noi în schimbarea nevoită, asta e.
duminică, 19 februarie 2012
Solemn
Suferinţa pentru unii e foarte roditoare, se dezmeticesc complet, de înainte erau nehotărîţi, acuma-s convinşi de reuşită şi se schimbă în bine total, chiar cu 180 de gr., o iau înaintea multora ce erau deodată cu ei, aşa a vrut El şi s-a şi putut. Calea a fost găsită la timp, chiar de mult bîjbîită, totuşi s-a îndreptat şi după cu un interes crescînd chiar dacă mai au rămas de aflat încă multe, ca pentru fiecare în raport cu Divinitatea neepuizînd cred niciodată vasta SA aflare.
Mulţi spun vrute şi nevrute, şi ce-i mai grav că şi-n faţa SA la fel procedează, nu-s dezmeticiţi încă, dorm în ei trecînd prin viaţă inconştienţi de ei şi de responsabilitatea trăirii pe acest Pămînt al SĂU, fiindu-I dator vîndut şi nu ştiu deloc nimic, nu-s conştienţi de ce li se întîmplă oare în viaţă? Vai de ei, Doamne! Trezirea trebuie să fie cutremurătoare ca să se clarifice odată pentru totdeuna ce-i cu ei şi cu Divinitatea. În ce raporturi se află responsabili şi corecţi pentru totdeauna, să n-o mai scalde că vor plăti ce li se va cuveni atunci.
De regulă cine nu-L respectă cît trăieşte, cît e viu şi Divinitatea doar de cei vii se ocupă cît trăim ne are în subordine şi-n grijă să ne îndreptăm şi să-L respectăm pînă nu mai sîntem. Cînd atunci intrăm în altă dimensiune, ce nu-L priveşte. Cel puţin aşa cred deocamdată. Sînt unele semnale de recuperări, dar nu ştiu multe şi-n ce condiţii, deocamdată.
Au fost în timp perioade religioase accentuate, credinţa era respectată cum era momentul acela, azi nu s-ar potrivi deloc, lumea-i mai tolerantă faţă de atunci cînd toleranţă nu era defel în lume şi s-a mers, prea departe cu nedreptatea religioasă. Consider că era o înflăcărare religioasă bazată pe flăcările rugurilor terorii ne credinţei, ce atunci se chema "credinţă", vai de ei nedrepţii neştiinţei SALE.
Nu merităm multe să ştim, din cauză că nu-L respectăm şi nici îndreptaţi nu sîntem în lume, drept consecinţe nu avem acces liber la multe cunoştinţe din natuar universului nostru apropiat ori îndepărtat, deocamdată. Adevărul SĂU e cel mai solemn dintre toate de pe Pămînt, şi încă nu-L ştim bine.
Mulţi spun vrute şi nevrute, şi ce-i mai grav că şi-n faţa SA la fel procedează, nu-s dezmeticiţi încă, dorm în ei trecînd prin viaţă inconştienţi de ei şi de responsabilitatea trăirii pe acest Pămînt al SĂU, fiindu-I dator vîndut şi nu ştiu deloc nimic, nu-s conştienţi de ce li se întîmplă oare în viaţă? Vai de ei, Doamne! Trezirea trebuie să fie cutremurătoare ca să se clarifice odată pentru totdeuna ce-i cu ei şi cu Divinitatea. În ce raporturi se află responsabili şi corecţi pentru totdeauna, să n-o mai scalde că vor plăti ce li se va cuveni atunci.
De regulă cine nu-L respectă cît trăieşte, cît e viu şi Divinitatea doar de cei vii se ocupă cît trăim ne are în subordine şi-n grijă să ne îndreptăm şi să-L respectăm pînă nu mai sîntem. Cînd atunci intrăm în altă dimensiune, ce nu-L priveşte. Cel puţin aşa cred deocamdată. Sînt unele semnale de recuperări, dar nu ştiu multe şi-n ce condiţii, deocamdată.
Au fost în timp perioade religioase accentuate, credinţa era respectată cum era momentul acela, azi nu s-ar potrivi deloc, lumea-i mai tolerantă faţă de atunci cînd toleranţă nu era defel în lume şi s-a mers, prea departe cu nedreptatea religioasă. Consider că era o înflăcărare religioasă bazată pe flăcările rugurilor terorii ne credinţei, ce atunci se chema "credinţă", vai de ei nedrepţii neştiinţei SALE.
Nu merităm multe să ştim, din cauză că nu-L respectăm şi nici îndreptaţi nu sîntem în lume, drept consecinţe nu avem acces liber la multe cunoştinţe din natuar universului nostru apropiat ori îndepărtat, deocamdată. Adevărul SĂU e cel mai solemn dintre toate de pe Pămînt, şi încă nu-L ştim bine.
Nu numai a noastră
Cel ce nu crede şi nici nu vrea, are el motive întemeiate, de necredinţă, ori se consideră îndreptăţit singur în toate cele, şiindu-se drept, corect şi cu bun-simţ în societatea oamenilor, deci ne greşindu-I în mod cunoscut şi se fereşte să-I greşească. Dar totuşi e bine să-şi caute în suflet de se oglindeşte curat, sincer cu toată hotărîrea şi responsabilitatea de care-i capabil în toată fiinţa sa, gîndindu-se adînc şi clar şi va afla de-i capabil să înţeleagă, adevărul său curat şi va lua după aceea hotărîrea bună necesară.
Omul corect nu poate trăi fără să ştie tot mai mult despre EL şi ce legătură are de îndeplinit, poate nu ştie multe dar totuşi cîte ceva tot află în timp şi I se va închina cum necum, asta e.
Tot aşa se schimbă credinţele şi sufletele maselor şi nu numai, cînd cade o putere politică, de se miră mulţi cum e posibil, s-a erodat, s-au plictisit de atîta neschimbare, vor ceva nou şi mai bun. Totul e o negociere continue în societatea conştientă, corect, de nu se pot răsturna îndreptăţite porniri şi învinge nedreptatea, de-i competitivă chiar rea şi urîtă, de nu-i alta mai acătării pe piaţă şi-şi găseşte susţinere, chiar nedreaptă şi merge un timp cît vrea EL. De-L priveşte şi se va afla cînd va dori.
Aşa-i şi-n spiritualitatea SA, e în mulţime cunoscută de doreşte EL şi-n timp cum trebuie vom afla.
Imaginaţia şi iar imaginaţia, e de vină atunci şi cînd se pierd confruntări de forţe materiale, umane ori imaginare, conflicte acum prin informaţii prea amplu răzbătute în lume.
Se spune că răul poate fi absolut că-i puternic în toate cele şi că binele e puţintel la trup, becisnic şi neajutorat de nu-i susţinut se pierde uşor. Dar e singurul binele care ne ajută, el pe noi şi noi pe el. Cu răul ajungem nicăieri, pierdere de timp, mergem în gol de producţie ni-i calea răului pentru noi. Ne înjosim şi dispărem în suferinţele datorate părăsirii noastre de către EL şi-o încurcăm amarnic, putem rata şi viaţa nu numai a noastră.
Omul corect nu poate trăi fără să ştie tot mai mult despre EL şi ce legătură are de îndeplinit, poate nu ştie multe dar totuşi cîte ceva tot află în timp şi I se va închina cum necum, asta e.
Tot aşa se schimbă credinţele şi sufletele maselor şi nu numai, cînd cade o putere politică, de se miră mulţi cum e posibil, s-a erodat, s-au plictisit de atîta neschimbare, vor ceva nou şi mai bun. Totul e o negociere continue în societatea conştientă, corect, de nu se pot răsturna îndreptăţite porniri şi învinge nedreptatea, de-i competitivă chiar rea şi urîtă, de nu-i alta mai acătării pe piaţă şi-şi găseşte susţinere, chiar nedreaptă şi merge un timp cît vrea EL. De-L priveşte şi se va afla cînd va dori.
Aşa-i şi-n spiritualitatea SA, e în mulţime cunoscută de doreşte EL şi-n timp cum trebuie vom afla.
Imaginaţia şi iar imaginaţia, e de vină atunci şi cînd se pierd confruntări de forţe materiale, umane ori imaginare, conflicte acum prin informaţii prea amplu răzbătute în lume.
Se spune că răul poate fi absolut că-i puternic în toate cele şi că binele e puţintel la trup, becisnic şi neajutorat de nu-i susţinut se pierde uşor. Dar e singurul binele care ne ajută, el pe noi şi noi pe el. Cu răul ajungem nicăieri, pierdere de timp, mergem în gol de producţie ni-i calea răului pentru noi. Ne înjosim şi dispărem în suferinţele datorate părăsirii noastre de către EL şi-o încurcăm amarnic, putem rata şi viaţa nu numai a noastră.
Răscumpărarea
Între gînd şi faptă e distanţă, ai de gînd să fii milos, dar nu poţi fi din varii motive şi e totuşi bine şi cu gîndul eşti văzut bine SUS, dar mai bine de era şi fapta, era dublă realizarea ta, e bine oricum numai să fii sincer totdeauna în relaţiile cu EL. Întotdeauna spre bine să fii orientat şi cu bun-simţ în toate cele.
Sînt unii ce cunosc ce trebuie să facă înspre bine şi chiar şi unele din dorinţele SALE şi le transmit şi altora, fără să aibă vreo calitate, nu contează, de-s sincere şi corecte vor fi bine primite şi folositoare celor ce le vor şi urma. E bine să fim bine informaţi în spiritualitatea SA şi-n îndreptarea cerută, pentru a nu-I greşi iar şi astfel să nu realizăm nimic bun, cu toate că dorim, dar nu ştim.
Divinitatea cînd alege, pe un oarecare, care s-a distins poate şi involuntar într-o treabă bună şi e apreciat SUS, I se adresează cu încredere, şi-l chestionează de se-ncumetă să se înhame, la o credinţă ce poate n-o ştie bine, e de tras înspre îndreptarea dorită şi nu-i simplu defel, de nu eşti învăţat. Ţi se schimbă macazul vieţii, eşti pe o linie în pantă, uneori crezi că-i nevoie de cremalieră, atît de abruptă ţi se pare calea. Asta e, cunoaşterea te premiază, după efort şi căutări nu toate roditoare.
EL are răbdare multă şi tu să cauţi să ai ! Am cunoscut şi cazuri de renunţare în faţa SA, şi aceia chiar aveau nevoie şi au şi pierdut mult în viaţă, dar încăpăţinarea costă şi totuşi consider că-I răbdător cu ei şi cu fiecare încă.
Nu ştiu cum să zic cînd renunţi la credinţă din cauză, că doreşti prea mult, fiind încă dator LUI şi nu te recunoşti dator. Nu ştii de ce ţi se cere aşa mult, crezi tu, şi I te împotriveşti în timp, neştiind datoria, nu ai acces SUS să vezi de unde ţi se trage, cine ştie ce înaintaş nerebnic ai moştenit şi tragi barca pe uscat încă mult şi bine de nu te-ncumeţi să te iei la trîntă cu răscumpărarea ce ţi-i în dreptul tău. Numai tu o poţi onora, ori de se-ncumetă altul în locul tău cu acordul SĂU.
Sînt unii ce cunosc ce trebuie să facă înspre bine şi chiar şi unele din dorinţele SALE şi le transmit şi altora, fără să aibă vreo calitate, nu contează, de-s sincere şi corecte vor fi bine primite şi folositoare celor ce le vor şi urma. E bine să fim bine informaţi în spiritualitatea SA şi-n îndreptarea cerută, pentru a nu-I greşi iar şi astfel să nu realizăm nimic bun, cu toate că dorim, dar nu ştim.
Divinitatea cînd alege, pe un oarecare, care s-a distins poate şi involuntar într-o treabă bună şi e apreciat SUS, I se adresează cu încredere, şi-l chestionează de se-ncumetă să se înhame, la o credinţă ce poate n-o ştie bine, e de tras înspre îndreptarea dorită şi nu-i simplu defel, de nu eşti învăţat. Ţi se schimbă macazul vieţii, eşti pe o linie în pantă, uneori crezi că-i nevoie de cremalieră, atît de abruptă ţi se pare calea. Asta e, cunoaşterea te premiază, după efort şi căutări nu toate roditoare.
EL are răbdare multă şi tu să cauţi să ai ! Am cunoscut şi cazuri de renunţare în faţa SA, şi aceia chiar aveau nevoie şi au şi pierdut mult în viaţă, dar încăpăţinarea costă şi totuşi consider că-I răbdător cu ei şi cu fiecare încă.
Nu ştiu cum să zic cînd renunţi la credinţă din cauză, că doreşti prea mult, fiind încă dator LUI şi nu te recunoşti dator. Nu ştii de ce ţi se cere aşa mult, crezi tu, şi I te împotriveşti în timp, neştiind datoria, nu ai acces SUS să vezi de unde ţi se trage, cine ştie ce înaintaş nerebnic ai moştenit şi tragi barca pe uscat încă mult şi bine de nu te-ncumeţi să te iei la trîntă cu răscumpărarea ce ţi-i în dreptul tău. Numai tu o poţi onora, ori de se-ncumetă altul în locul tău cu acordul SĂU.
E bine şi aşa
Dumnezeu E aşa cum E, nu-l prea ştim bine, ni s-o ascuns, ori nu am vrut noi să-L ştim, numai EL ştie ce şi cum e problema cu noi şi EL. Răul şi binele îs de sorginte Divină şi deci nu le pricepem nici pe ele prea bine. Cu unul, binele, ni se dă voie să facem de toate cele, dar cu răul doar să-l ştim bine şi să-l evităm cît existăm de vrem să ne fie viaţa, viaţă.
Creaţia SA lumea noastră, EL ne-a lăsat-o pe mînă să ne-o facem cum vrem, respectînd legile Pămîntului, ce nici acuma nu le ştim şi ne batem joc încă de truda SA, uneori o mai luăm pe cocoaşă. E destul de răbdătoare natura cu noi, şi nu mertăm, ar trebui că sîntem destul de mari la mintea de atăta amar de mii de ani, s-o cunoaştem pe de rost, dar nu, sîntem nişte neputincioşi în cam toate la care-i de pus osul la treabă, ne place chiulul şi huzurul pe seama SA şi a naturii SALE, oare pînă cînd?
Nu cunoaştem nimic din mecanismele lumii oamenilor, de cînd pînă cînd vom fi pe acest Pămînt? Şi-n ce condiţii şi care sînt etapele de urmat încă pentru această omenire ce a ajuns la peste 7 miliarde de suflete? Întrebări şi iar întrebări, dar El ne aşteptă să-L ştim şi îndrepaţi să-L respectăm şi pe urmă vom mai vedea de vom merita, vom afla. El nu-I retras.
E prin preajma noastră, nu de mult ne-o vizitat cu îndrumări, fără să-L respectăm cu toate că ne-o pedepsit ulterior, lăsîndu-ne fără apărare doar, doar ne va veni mintea la cap. Şi nu ne-o venit nici pînă acuma ci parcă mai rău am ajuns în nedreptatea ce-o afişăm mai peste tot.
Sînt unii cuminţi ce-şi văd de lungul nasului şi-atît, nu se-ntind mai mult de cît li-i plapuma, îşi văd de drumul lor corect disciplinaţi moralizaţi în viaţa lor şi a celor în grijă, nu-I greşesc, şi-I ţine. Nu se-ncumetă la mai mult, nu-L ştiu, nu au surse sigure, demne de urmat, şi se limitează la atîta, îL aproximează şi EL e mulţumit şi cu atîta. Nu se avîntă în demersuri semeţe, ce te implică şi ai de tras cîte şi mai cîte să-L afli şi respecta cum vrea, e bine şi aşa.
Creaţia SA lumea noastră, EL ne-a lăsat-o pe mînă să ne-o facem cum vrem, respectînd legile Pămîntului, ce nici acuma nu le ştim şi ne batem joc încă de truda SA, uneori o mai luăm pe cocoaşă. E destul de răbdătoare natura cu noi, şi nu mertăm, ar trebui că sîntem destul de mari la mintea de atăta amar de mii de ani, s-o cunoaştem pe de rost, dar nu, sîntem nişte neputincioşi în cam toate la care-i de pus osul la treabă, ne place chiulul şi huzurul pe seama SA şi a naturii SALE, oare pînă cînd?
Nu cunoaştem nimic din mecanismele lumii oamenilor, de cînd pînă cînd vom fi pe acest Pămînt? Şi-n ce condiţii şi care sînt etapele de urmat încă pentru această omenire ce a ajuns la peste 7 miliarde de suflete? Întrebări şi iar întrebări, dar El ne aşteptă să-L ştim şi îndrepaţi să-L respectăm şi pe urmă vom mai vedea de vom merita, vom afla. El nu-I retras.
E prin preajma noastră, nu de mult ne-o vizitat cu îndrumări, fără să-L respectăm cu toate că ne-o pedepsit ulterior, lăsîndu-ne fără apărare doar, doar ne va veni mintea la cap. Şi nu ne-o venit nici pînă acuma ci parcă mai rău am ajuns în nedreptatea ce-o afişăm mai peste tot.
Sînt unii cuminţi ce-şi văd de lungul nasului şi-atît, nu se-ntind mai mult de cît li-i plapuma, îşi văd de drumul lor corect disciplinaţi moralizaţi în viaţa lor şi a celor în grijă, nu-I greşesc, şi-I ţine. Nu se-ncumetă la mai mult, nu-L ştiu, nu au surse sigure, demne de urmat, şi se limitează la atîta, îL aproximează şi EL e mulţumit şi cu atîta. Nu se avîntă în demersuri semeţe, ce te implică şi ai de tras cîte şi mai cîte să-L afli şi respecta cum vrea, e bine şi aşa.
Permanent scuze
În continuare se poate spune că şi instrucţia nu destul de bine înţeleasă te face să te menţii o brută încă, un simplist nătîng şi elementar în apucături încă animalice, chiar fiind cult dar nu încă om.
Părerile politice vin şi se duc, sentimentul democratic îi iei şi-l laşi după cum îţi convine, doar morala e temelia culturii şi vieţii politice la o adică. De n-o ai degeaba e totul, instrucţia pe spoială de bun-simţ, cîte şi mai cîte titluri şi îngînfate realizări de pretutindeni, tot degeaba, ratate-s toate că eşti un zero ca om. Şi se poate şi viaţa toată să ţi-o ratezi, cu toate cunoştinţele acumulate fără o bază sănătoasă şi demnă de un om adevărat. Încă eşti ne dezmeticit.
Mai e ceva ne la locul ei, libertatea de nu-i consolidată de morală, e degeaba cultrură şi ştiinţă înaintată, spirit democratic puternic, vorbe-n vînt îs toate şi azvîâtlite-n dezordinea lumii acesteia nedrepte, claie peste grămadă în neştirea SA, ce-I peste toate şi-naintea tuturor Temelia.
La fel şi funcţionarea Dreptului nu-i posibilă fără morală. O atăt de veche chestiune de EL zidită-n noi e nevoia de o existenţă permanentă în societatea umană, bine înţeleasă.
De altfel de nu te ţii de bune, frumoase şi utile treburi şi te complaci nedreptelor nevoi ce te "răsplătesc" de nu te-ndrepţi, pe scurt nu-i nevoie de cine ştie ce viaţă corectă de te-ncumeţi în lumea de azi. E cu totul altă treabă cu multă bătaie de cap ca să fii cu bun-simţ într-o existenţă acătării ce-ţi va fi foarte greu s-o susţii îndreptată.
Mai exită o seamă de indivizi, aşa zişi exigenţi ce-şi caută de lucru şi-o dau cu stîngu-n dreptul, ce nu se ating, doamne fereşte, de netrebnici, se vede că-s odraslele lor needucate. Şi dau cu toate criticile-n cei de ispravă şi drepţi la cea mai mică abatere. Canaliilor le găsesc permanent scuze, trecîndu-le cu vederea, animalităţile de ce-s în stare.
Părerile politice vin şi se duc, sentimentul democratic îi iei şi-l laşi după cum îţi convine, doar morala e temelia culturii şi vieţii politice la o adică. De n-o ai degeaba e totul, instrucţia pe spoială de bun-simţ, cîte şi mai cîte titluri şi îngînfate realizări de pretutindeni, tot degeaba, ratate-s toate că eşti un zero ca om. Şi se poate şi viaţa toată să ţi-o ratezi, cu toate cunoştinţele acumulate fără o bază sănătoasă şi demnă de un om adevărat. Încă eşti ne dezmeticit.
Mai e ceva ne la locul ei, libertatea de nu-i consolidată de morală, e degeaba cultrură şi ştiinţă înaintată, spirit democratic puternic, vorbe-n vînt îs toate şi azvîâtlite-n dezordinea lumii acesteia nedrepte, claie peste grămadă în neştirea SA, ce-I peste toate şi-naintea tuturor Temelia.
La fel şi funcţionarea Dreptului nu-i posibilă fără morală. O atăt de veche chestiune de EL zidită-n noi e nevoia de o existenţă permanentă în societatea umană, bine înţeleasă.
De altfel de nu te ţii de bune, frumoase şi utile treburi şi te complaci nedreptelor nevoi ce te "răsplătesc" de nu te-ndrepţi, pe scurt nu-i nevoie de cine ştie ce viaţă corectă de te-ncumeţi în lumea de azi. E cu totul altă treabă cu multă bătaie de cap ca să fii cu bun-simţ într-o existenţă acătării ce-ţi va fi foarte greu s-o susţii îndreptată.
Mai exită o seamă de indivizi, aşa zişi exigenţi ce-şi caută de lucru şi-o dau cu stîngu-n dreptul, ce nu se ating, doamne fereşte, de netrebnici, se vede că-s odraslele lor needucate. Şi dau cu toate criticile-n cei de ispravă şi drepţi la cea mai mică abatere. Canaliilor le găsesc permanent scuze, trecîndu-le cu vederea, animalităţile de ce-s în stare.
Şi e ceva
Renegîndu-L ne renegăm pe noi înşine în primul rînd, fiind creaţia SA, nu numai noi ci şi-ntreg Pămîntul, natura şi universul, Totul E EL şi noi pe lîngă, ca ceva acolo neînsemnat, de nu-L repectăm.
Omeneşte, ca să nu greşim cînd facem acţiuni de filantropie se cade a fi şi raţionali nu întru totul dedaţi milei şi inimii fără margini, nu-i corect că-i încă departe îndreptarea lumii şi ne trezim cu ponoase necalculate atunci şi plătim tot noi şi n-au intrat zilele-n sac.
Puţini, eu zic chiar exagerat de puţini, din varii motive ce nu toate ţin de noi, nu ne pricepem de ce tragem barca pe uscat, majoritatea la o adică. Şi ni-i viaţa aşa de grea şi cu atîtea neajunsuri şi claie peste grămadă suferinţele ce nu se mai termină de la un timp în dreptul fiecăruia. Toate-s datorate neputinţei de a-L şti corect şi respecta îndreptaţi între noi oamenii. Simplu şi la obiect, dar foarte greu de realizat şi pentu unii mai cu o oarecare înclinaţie spre îndreptare, nu încă obişnuiţii nedrepţi ce-s pretutindeni în neştire. Asta e pînă la dezmeticire.
S-ar zice că suferinţa nu-i roditoare, ea ar rodi de ar găsi prielnice condiţii, dar în lumea nedreată cu toptanul, de unde? Şi cu atîta minciună de sus pînă jos şi din stînga pînă-n dreapta şi invers tot aşa, continuu de mii de ani, nu-i posibilă trezirea chiar de ar fi fost unele încercări, mai ales din partea Divinităţii, ne-am opus şi încă ne opunem. Neclaritatea ne costă, neputinţa ne costă, nedreptatea ne costă şi nu pe unii ci pe toţi, că nu ne diferenţiem deloc, o apă şi-un pămînt toţi la hurtă nedrepţi cît încape. Numai SUS se ştie exact.
Se zice că de ai cultură eşti cineva, cine are carte are parte, aiurea, de na-i morală eşti un zero, cu multe zerouri după , în nulitatea ta hîdă total. Singurătatea culturii e sinistră într-o fiinţă imorală, instruită parţial, fără cei 7 ani de acasă, cît va trăi un handicapat mizerabil în comportamente de mahala, de nu se-ndreaptă cumva măcar să lupte cu sinele nevrednic cît va exista şi e ceva.
Omeneşte, ca să nu greşim cînd facem acţiuni de filantropie se cade a fi şi raţionali nu întru totul dedaţi milei şi inimii fără margini, nu-i corect că-i încă departe îndreptarea lumii şi ne trezim cu ponoase necalculate atunci şi plătim tot noi şi n-au intrat zilele-n sac.
Puţini, eu zic chiar exagerat de puţini, din varii motive ce nu toate ţin de noi, nu ne pricepem de ce tragem barca pe uscat, majoritatea la o adică. Şi ni-i viaţa aşa de grea şi cu atîtea neajunsuri şi claie peste grămadă suferinţele ce nu se mai termină de la un timp în dreptul fiecăruia. Toate-s datorate neputinţei de a-L şti corect şi respecta îndreptaţi între noi oamenii. Simplu şi la obiect, dar foarte greu de realizat şi pentu unii mai cu o oarecare înclinaţie spre îndreptare, nu încă obişnuiţii nedrepţi ce-s pretutindeni în neştire. Asta e pînă la dezmeticire.
S-ar zice că suferinţa nu-i roditoare, ea ar rodi de ar găsi prielnice condiţii, dar în lumea nedreată cu toptanul, de unde? Şi cu atîta minciună de sus pînă jos şi din stînga pînă-n dreapta şi invers tot aşa, continuu de mii de ani, nu-i posibilă trezirea chiar de ar fi fost unele încercări, mai ales din partea Divinităţii, ne-am opus şi încă ne opunem. Neclaritatea ne costă, neputinţa ne costă, nedreptatea ne costă şi nu pe unii ci pe toţi, că nu ne diferenţiem deloc, o apă şi-un pămînt toţi la hurtă nedrepţi cît încape. Numai SUS se ştie exact.
Se zice că de ai cultură eşti cineva, cine are carte are parte, aiurea, de na-i morală eşti un zero, cu multe zerouri după , în nulitatea ta hîdă total. Singurătatea culturii e sinistră într-o fiinţă imorală, instruită parţial, fără cei 7 ani de acasă, cît va trăi un handicapat mizerabil în comportamente de mahala, de nu se-ndreaptă cumva măcar să lupte cu sinele nevrednic cît va exista şi e ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)