Simboluri

   EL a îngăduit în cam toate religiile simboluri specifice lor ce le şi caracterizează uneori, după care enoriaşii şi nu numai să se ghideze şi să se ajute înspre legătura cu Divinitatea şi astfel îşi forţează ei sinele şi nu numai, poate indecişi să-i urmeze-n credinţă, şi să-şi mai amelioreze simţitor (în mod curios şi penru necredincioşi) din suferinţele şi piedicile întîmpinate în viaţă, toate date de SUS pentru îndreptare mai ales morală şi spirituală.
   "După scoaterea ghipsului şi repetate zadarnice încercări de a folosi cârjele, ajung la concluzia că nu voi mai putea merge. Din fereastra camerei se vede crucea de pe biserica lui Alexandru Vodă Ghica. Mi-o arată şi mă conjură să-mi îndrept privirile numai într-acolo. Aşa şi fac. Treptat, ies din desnădejde, frînt de oboseală, dar liber. Încep să fac paşi mărunţi, tremurînd pe cîrje"(Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii pag.595 jos).
   În cazul credincioşilor şi necredincioşilor lor, acele simboluri îi ajută inexplicabil spiritual şi faptic înspre credinţă şi îmbunătăţindu-le existenţa lor şi a familiei lor. Numai să doreşti cu toată fiinţa ta a te apropia de credinţă înspre Divinitate, începînd a te salva şi de mai şi colaborezi sincer, încep paşii spre o îndreptare dorită şi adevărată mulţumitoare ce continuată cu voinţă şi-îi satisface din ce în ce spiritual şi nu numai.

Altfel

   Nu ştiu ca oricît de nedrept ai fi, te va alege pentru a-I fi apropiat urmîndu-L, dar Divinitatea ştiindu-ne mai complet altfel, se ghidează după alte aprecieri stăine deja nouă, dar se poate întîmpla să se ia în calcul obîrşia bună, adică din strămoşi şi părinţi morali şi spirituali corespunzători LUI şi altele bune frumoase şi utile Divinităţii SALE în timp şi nimic nu se uită Acolo şi se răsplăteşte la o adică.
   Nicolae Steinhardt : "Dumnezeu există şi poate lucra prin oricare din făpturile SALE, oricît de păcătoasă şi mişelă ar fi dacă o alege". Se vede treba că instantaneu cu 180 de grd. i se schimbă alesului nedrept iniţial, orientarea înspre o morală desăvîrşită şi spiritualitate aşijderea, cu aşa orientare nouă totul devine luminos şi adevărat în perspectivă înspre EL.

Oarecum

   Să-ţi formulezi o astfel de concepţie demnă respectabilă, nu fixă, dar în orice caz cît mai aproape de realitatea SA pentru noi, cunoscînd surse credibile cum E Divinitatea, să nu aproximezi deloc, ci sigur trebuie să fii, cît mai sigur şi să nu laşi impresii greşite : că ai imaginaţie bogată, că umbli după cai verzi pe pereţi, ci ferm convins în orice moment de zi ori noapte, fără să te repezi, calm, prudent atent să nu  iei căi greşite atunci.
    Ci intuiţia şi cu EL în gînd nu vei greşi, ai totul în EL, mai ales în aşa momente de foarte mult timp programate, nu numai de EL şi de lume în aşteptare, dar mulţi nu-şi mai bat capul uitînd cu desăvîrşire de o astfel de preocupare spirituală neînţelegîndu-L defel de foarte mult timp, dar se vor lămuri atunci, cum nu-şi mai imaginau cum mai E. Numai răul nu se uită.

Contre

   Există şi au existat unii ce-L ştiu şi-L respectă, "aceste cuvinte ale lui Charles Alexis Clerel de Tocqueville : - nu-I nenoie ca Dumnezeu să vorbească EL însuşi pentru ca să descoperim semne sigure ale voinţei SALE - . Orice încercare de carteziană plecare de la o presupunere posibilă - tabula rasa - e făţărnicie pentru că nu ne putem preface că nu ştim"(N.Steinhardt).
   Alţii din contra nu vor să-L ştie şi  nici să-L respecte, Jean Paul Sartre şi alţii după care semnele nu pot fi interpretate (Nu există semne!) şi nimic în lume nu chezăşuieşte, nu garantează pe Dumnezeu, aiureli, simplu fapt că noi oamenii existăm şi evoluţia şi natura Pămîntului şi cîte şi mai cîte ce nu-s aici spuse acum, Cerul şi stelele, Universul, etc. etc....

Ritualul

   Mulţumirea e un ritual ce-L doreşte Divinitatea de la noi, pentru respectul normal firesc datorat, ori de eşţi nemulţumit îndreptăţit corect drept adevărat (boli, neajunsuri materiale, sentimentale şi cîte şi mai cîte, fără luna de pe cer ori ouă pătrate) şi se mai poate ca EL să te aştepte mai demult încă din alte generaţii ce nu L-au priceput şi tu vrei să te-ndrepţi şi pentru ei de vei putea, ori te simţi pedepsit şi trebuie grabnic să I te adresezi, altfel se agravează situaţia( boala devine fără leac), leacul E numai legătura cu EL oricum o doreşti tu dar să fie sinceră.
    De regulă nu doreşte decît ce-ţi compui tu singur pentru EL, adresîndu-te în gînd ori pînă înveţi textul scris pentru început citindu-l poţi cu glas şi tare de vrei, ori de la început în şoaptă ori în gînd, şi stînd pe ceva comod nici mîinile nici ochii cu contează cum le şi îi  ţii, numai cu gîndul la EL, şi numai cu gîndul la ce spui că eşti în faţa LUI, oricum ai fi orientat EL e pretutindeni, altfel nu reuşeşti să-L respecţi cum vrea, adreseazăte cum crezi că-L cheamă, E Însăşi Divinitatea ce Ştie totul şi poate Totul, Dumnezeu, EL te vede şi te ştie tu nu-L vezi şi nu-L ştii poate încă.
     Mulţumeşte-i că ţi-a dat viaţă ţie şi familiei tale şi tot ce ai realizat tu şi familia ta material şi uman(copii şi realizările lor, etc.), toate în cuvinte simple scurte fără complicaţii care te obosesc(trebuie să fii relaxat tot timpul şi cu gîndul numai la EL, altfel nu se prinde), cere-I tot ce doreşti normal fără exagerări ci pentru o viaţă normală firească adevărată corectă. Recunoaşte-ţi greşelile, caută să le îndrepţi cum mai poţi cu termene ce le vei respecta, raportîndu-I. Cere-I iertare pentru greşelile ştiute şi ne ştiute, cere-I ajutor în a te îndrepta să te-ndrumeze cumva(asta se va întînpla de regulă de meriţi, dar vei afla), angajeazăte să-L respecţi şi să te-ndrepţi cît mai curînd şi să faci totul ca să înfăptuieşti promisiunile,altfel te pedepseşte, mai bine nu-I promite nimic de nu eşti în stare, dar şi EL te va asculta mai greu.
    Să nu uiţi să-L descrii cum te pricepi că-I EL, şi să-nchei simplu : că voi mai reveni Doanme! Cînd eşti în vizorul SĂU mai des chiar pe zi, de nu cum consideri să te mulţumească sincer spiritualitatea ta.

Puţine reuşite

   Cînd eşti îndreptat parţial ori mai mult, apreciere subiectivă proprie, conştiinţa apropierii împlinirii unei grele datorii morale şi chiar şi spirituale te umplu de bucurie de mîndrie satisfacţie crescîndă, tare uşor atunci te pot încerca umanele sentimente de înfumurare crezîndu-te deasupra unora şi altora, îngînfarea aceasta şi cîte şi mai cîte pot duce la intoleranţă, şi-ai luat drumul îndărăt spre coborîrea pantei urcate cu atîtea sacrificii proprii.
    Trebuiesc luate grabnice alte măsuri de apărare a cuceririlor de îndreptare, încă fiind verde ori nu în reuşita asta un timp cît crezi şi cel mai bun îndrumător e Divinitatea ce te-a urmărit aşteptîndu-te la capăt, te va îndruma, aşteaptă-L cu răbdare, de nu te-a şi contactat, linişteşte-te cum ai luptat să devii, îndepărteazăte de tot ce te-ar întoarce din drumul drept dar greu ce l-ai parcurs şi poate mai ai din el ceva de făcut, numai EL ştie şi cu EL vei dobîndi cea ce trebuie ca să te salvezi urmîndu-L în aceasă viaţă de încercări şi puţine reuşite.

Ciolanele

     În sfîrşit, după mult timp, am aflat şi eu ce-i cu ciolanele şi toate scheletele astea aşa multe, prosternate în neştire şi alte acte ce ne descalifică ca oameni cu gîndire şi spirit DIVIN, deci cu o anumită demnitate. Eşti în faţa acelor ciolane etalate în chip solemn o buleandră de om, te porţi ca-n faţa unei minuni darnice şi înţelegătoare, ce pare că nu-i pentru alţii.
    Totul e foarte complicat şi de ne-nţeles la prima vedere şi totuşi din punct de vedere Divin, cred se ajunse-se la o lipsă de punţi-oameni între EL şi noi, cam de cînd au început să apară aceste oseminte purtătoare de un fel de poli-spirit capabil de minuni şi cîte şi mai cîte, ce-s uşor de condus nu ca inşii umani cu de-ale lor metehne care mai de care, şi chiar de unele aşa zise moaşte sînt false şi fără puteri spirituale cum or fi, pentru credincioşii corecţi ele-s cu însemnătatea lor neştirbită, cei ce le mînuiesc îI greşesc şi-I plătesc, la o adică.