Nicolae Steinhardt după părintele Cleopa : "Convingerea că prin credinţă scăpăm de viforul ispitelor. Nu. Oarecum dimpotrivă".Aşa-i mai responsabil devii, şi mai potrivit de încercări te faci, EL se uită mai atent la tine decît la restul oamenilor, şi are cerinţe mai mari, pentru că tu îL ştii restul nu, tu îI ştii şi ceriţele ce te privesc, restul habar nu au de îndreptare.
Să iau la întîmplare cîteva : ce ştiu ei de respectarea să zicem a poporului SĂU şi în ce măsură? zic că nu ştiu ; ce ştiu de îndreptare, cum ar fi : morala binelui, binele şi buna cuviinţă, înfrînarea , adevărul SĂU, toleranţa în toate direcţiile moralei binelui şi cîte şi mai cîte.
Numai în privinţa adevărului SĂU, e Întregul ce lipseşte azi din conştiinţa publică : aflarea SA netrunchiată, şi cu adăugiriile necesare ce Iau fost ştirbite atîta amar de vreme, de nedrepţii religiilor lumii, că EL e TOTUL, UNICUL, CREATORUL, DUMNEZEUL VIILOR, Tatăl nostru Ceresc, dintotdeauna pentru totdeauna, Întreg şi INDIVIZIBIL, Clar să fie pentru toată omenirea ! Nu-L mai despărţiţi, E Unicul Indivizibil, E şi DUH, şi aici e o întreagă teorie Spirituală ce eu doar o cunosc poate parţial, şi-n privinţa fiilor SĂI, are miliarde, că unul e mai cu moţ, EL îi cuprinde pe toţi în fiinţa SA. Care nu-L ştie încă. Mai sînt pe ici pe colo, împrăştiaţi în lume şi ne ştiuţi cei ce-L Respectă încă, unii numai în sinea lor nedezvăluită ci numai EL îI ştie.
joi, 16 iunie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
Medicaţia
Nicolae Steinhardt după Părintele Cleopa : "Convingerea că prin credinţă scăpăm de boli, că nu se poate să mai fim bolnavi ; sau, dacă ne îmbolnăvim, că nu avem nevoie de medic şi medicamente, de vreme ce ne putem oricînd tămădui prin rugăciune.( fireşte dacă îi este dat să se tămăduiască)". Corect, dar se şi spune : dacă îi este dat să se tămăduiască, deci se recunoaşte, existenţa unui "dat", ce-I capital, îl ai ori nu, te susţine ori te pedepseşte.
De ai credinţă adevărată în Sigurul Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc şi nu în ca Isus şi alţii din NT, fii sigur că te va ocroti de-L respecţi cum vrea EL, cu ori fără medicamente, vă rog să vă convingeţi pe pielea voastră de veridicitatea celor scrise aici, cu EL în gînd şi numai în gînd sicer, sigur singurel, ce te costă de-L abordezi corect, chiar acuma!
Şi-i foarte adevărat, chiar de eşti asistat şi tratat în cea mai sofisticată, şi de ultimă generaţie clinică, oriunde-n lume, de nu te susţine EL, eşti pierdut pentru viaţă de te pedepseşte, EL ţi-o dă, EL ţi-o ia, de nu-L măcat ştii corect şi îndreptat, cînd e la o adică, nu te juca cu Unicul Dumnezeu, şi luaţi-L în atenţie cu seriozitate, preocupaţi-vă să-L respectaţi, pentru a vă fi bine, şi de vă şi îndreptaţi e şi mai şi.
De ai credinţă adevărată în Sigurul Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc şi nu în ca Isus şi alţii din NT, fii sigur că te va ocroti de-L respecţi cum vrea EL, cu ori fără medicamente, vă rog să vă convingeţi pe pielea voastră de veridicitatea celor scrise aici, cu EL în gînd şi numai în gînd sicer, sigur singurel, ce te costă de-L abordezi corect, chiar acuma!
Şi-i foarte adevărat, chiar de eşti asistat şi tratat în cea mai sofisticată, şi de ultimă generaţie clinică, oriunde-n lume, de nu te susţine EL, eşti pierdut pentru viaţă de te pedepseşte, EL ţi-o dă, EL ţi-o ia, de nu-L măcat ştii corect şi îndreptat, cînd e la o adică, nu te juca cu Unicul Dumnezeu, şi luaţi-L în atenţie cu seriozitate, preocupaţi-vă să-L respectaţi, pentru a vă fi bine, şi de vă şi îndreptaţi e şi mai şi.
marți, 14 iunie 2011
Inocentul
Codrin Mironescu (din Jurnalul Fericirii de Nicolae Steinharedt) : "Cred în borez, cred în Sf. Împărtăşanie, cred în icoane... Dar în Dumnezeu? De..." E normal să nu creadă lumea în acel dumnezeu fals, îi simt făcătura imperfectă, şi-s corecte aceste afirmaţii inocente , şi-s de luat în seamă oarecum în preocuparea aflării SALE.
EL ce-L Adevărat şi nu-i nevoie decît să-L cauţi în gînd, şi-ţi va răspunde de eşti sincer interesat de aflarea SA, trebuie să-L abordezi singur singurel numai în gînd cu curaj şi încercarea moarte n-are, şi vei avea numai de cîştigat respectîndu -L şi contactîndu -L pe Unicul, Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc.
EL ce-L Adevărat şi nu-i nevoie decît să-L cauţi în gînd, şi-ţi va răspunde de eşti sincer interesat de aflarea SA, trebuie să-L abordezi singur singurel numai în gînd cu curaj şi încercarea moarte n-are, şi vei avea numai de cîştigat respectîndu -L şi contactîndu -L pe Unicul, Dumnezeu Tatăl nostru Ceresc.
luni, 13 iunie 2011
Din nou
Marcel Jouhandeau : "Dumnezeu este o relaţie, cea mai frumoasă relaţie, de care nu se poate să voieşti a te lipsi fără a da dovadă de prostie" şi Marcel Proust : "Sînt oameni pentru care fericirea este o eroare", ambele mă îndreptrăţesc să-ncep depanarea amintirilor despre relaţia mea cu EL şi lumea, şi totuşi inconştient am fost uneori mai înainte cînd eram la începuturile mele cu EL, şi-mi era tare greu, nu-L pricepeam mai deloc şi ce-nseamnă o realaţie cu EL, Creatorul, Tatăl nostru Ceresc, şi-mi venea să renunţ, dar nu aşa deodată ci încet încet, şi nu puteam.
Ori EL nu mă lăsa, ori eu căutam să nu-L supăr oarecum, mă mai şi ambiţionam uneori că ce-ar fi de nu m-aş mai lăsa de EL, fiece o fi, şi aşa azi aşa mîine m-am obişnuit încet încet cu greutăţile urmării LUI şi acum uneori nu-s mulţumit de mine cum reacţionez la încercările LUI, ori la diferitele probleme ce apar în viaţa mea în concordanţă cu cerinţele SALE, dar continui, şi chiar de uneori mai mă opresc să-mi revin cînd nu mai pot, nu mă las şi reiau.
Lumea LUI e şi-n lumea noastră dar invizibilă tuturor, am început să o cam aflu încet încet, cît îmi dă voie de atunci după 57 de ani de bojbăială în necunoaşterea SA, şi-ncep să mă-ndrept cît pot, nu-s încă învăţat dar uneori vă mai expun şi vouă din cunoştinţele mele aflate-n relaţia mea cu EL, ce am voie însă, am peste 4 ani jumate de cînd a venit în viaţa mea, era început de august, dimineaţă devreme, în acea zi, a început totul, şi nu s-a lăsat de mine deloc un timp pînă nu m-a lămurit.
Cam după peste un an şi o lună, am aflat noutăţi despre mine confirmate şi de părinţi ca posibile, dar neştiute nici de ei pînă atunci, mi-au schimbat viaţa şi continui să mă schimb înspre EL şi lumea SA, uneori îi tare greu să pricep ce vrea de la mine, mă lasă slobod să-L aflu, înfrînare, îndreptare în comportament îmbinat cu diverse examene, unele le mai amîn nu-s competitiv imediat, dar caut şi nu mă lasă să lîncezesc, asta e , mai am de parcurs încă nu ştiu cît din ceea ce trebuie să-L urmez.
Ori EL nu mă lăsa, ori eu căutam să nu-L supăr oarecum, mă mai şi ambiţionam uneori că ce-ar fi de nu m-aş mai lăsa de EL, fiece o fi, şi aşa azi aşa mîine m-am obişnuit încet încet cu greutăţile urmării LUI şi acum uneori nu-s mulţumit de mine cum reacţionez la încercările LUI, ori la diferitele probleme ce apar în viaţa mea în concordanţă cu cerinţele SALE, dar continui, şi chiar de uneori mai mă opresc să-mi revin cînd nu mai pot, nu mă las şi reiau.
Lumea LUI e şi-n lumea noastră dar invizibilă tuturor, am început să o cam aflu încet încet, cît îmi dă voie de atunci după 57 de ani de bojbăială în necunoaşterea SA, şi-ncep să mă-ndrept cît pot, nu-s încă învăţat dar uneori vă mai expun şi vouă din cunoştinţele mele aflate-n relaţia mea cu EL, ce am voie însă, am peste 4 ani jumate de cînd a venit în viaţa mea, era început de august, dimineaţă devreme, în acea zi, a început totul, şi nu s-a lăsat de mine deloc un timp pînă nu m-a lămurit.
Cam după peste un an şi o lună, am aflat noutăţi despre mine confirmate şi de părinţi ca posibile, dar neştiute nici de ei pînă atunci, mi-au schimbat viaţa şi continui să mă schimb înspre EL şi lumea SA, uneori îi tare greu să pricep ce vrea de la mine, mă lasă slobod să-L aflu, înfrînare, îndreptare în comportament îmbinat cu diverse examene, unele le mai amîn nu-s competitiv imediat, dar caut şi nu mă lasă să lîncezesc, asta e , mai am de parcurs încă nu ştiu cît din ceea ce trebuie să-L urmez.
Efortul drept
Efortul, preocuparea în gîndire, vorbe şi fapte responsabile, îs aducătoare de împlinire, bucurii, realizări pe măsura muncilor depuse, nu nemunca, trîndăveala, lenea, chiulul, fuga de răspundere, şmecheria mai nou, învîrteala, fentarea muncilor cinstite şi înhămarea la excrocherii nedemne de omul creat de EL, ce-s surse de nesiguranţă, boli, foamete, pedepse din partea SA, ce nu iartă nedrepţii, niciodată.
Pentru a te îndrepta e musai să te mişti înspre preocupări aducătoare de beneficii cinstite, adevărate, drepte cerute de EL, fără să-L eviţi că te costă pînă la urmă mult mai mult pe tine şi familia ta, chiar totul pentru îndreptarea corectă şi mai puţin rău şi urît înfăptuit în trăirile cotidiene, şi uneori atenţionările SALE ne luate-n seamă la timp, ori ne pricepute fiind străin de EL şi Lumea SA, plăteşti de te-doaie, de nu te trezeşti.
Nicolae Steinhardt : "De fapt chiar pentru cei mai buni virtutea presupune voinţă şi efort. Adevărul este că dintre obligaţiile civilizaţiei nici una nu e plăcută şi nu vine de la sine. Dulce e trîndăveala nu munca. Toate gesturile vieţii zilnice, începînd cu întreţinerea curăţeniei corpului, conţin strădanie". Henri Messis :"Renunţarea şi lenea sînt monotone. Efortul e creator de noutăţi interesante. Răul e banal şi dezordinea, excepţionale sînt lucrurile bune, însuşirile alese".
Civilizaţia presupune eforturi de urmat, perfecţionarea continuă în funcţie de gradul atins şi menţinerea în limitele onorabilitării cerute de regulile ei drastice uneori şi obligatorii pentru componenţii ei, totul e prin muncă, efort susţinut cinstit mai ales moral şi de se poate şi respectîndu-L e desăvîrşirea umană cerută de EL lumii, în concordanţă cu legile naturii înconjurătoare .
Pentru a te îndrepta e musai să te mişti înspre preocupări aducătoare de beneficii cinstite, adevărate, drepte cerute de EL, fără să-L eviţi că te costă pînă la urmă mult mai mult pe tine şi familia ta, chiar totul pentru îndreptarea corectă şi mai puţin rău şi urît înfăptuit în trăirile cotidiene, şi uneori atenţionările SALE ne luate-n seamă la timp, ori ne pricepute fiind străin de EL şi Lumea SA, plăteşti de te-doaie, de nu te trezeşti.
Nicolae Steinhardt : "De fapt chiar pentru cei mai buni virtutea presupune voinţă şi efort. Adevărul este că dintre obligaţiile civilizaţiei nici una nu e plăcută şi nu vine de la sine. Dulce e trîndăveala nu munca. Toate gesturile vieţii zilnice, începînd cu întreţinerea curăţeniei corpului, conţin strădanie". Henri Messis :"Renunţarea şi lenea sînt monotone. Efortul e creator de noutăţi interesante. Răul e banal şi dezordinea, excepţionale sînt lucrurile bune, însuşirile alese".
Civilizaţia presupune eforturi de urmat, perfecţionarea continuă în funcţie de gradul atins şi menţinerea în limitele onorabilitării cerute de regulile ei drastice uneori şi obligatorii pentru componenţii ei, totul e prin muncă, efort susţinut cinstit mai ales moral şi de se poate şi respectîndu-L e desăvîrşirea umană cerută de EL lumii, în concordanţă cu legile naturii înconjurătoare .
Dăruit
Fiinţe rare, dăruite celorlalţi, uimit te zgîieşti ne venindu-ţi a crede ochilor, dar există cu adevărat oameni în toată firea cu simţul datoriei mai presus de autoconservarea insinctuală, dîndu-se pe ei pentru binele celorlalţi, altruişti, binevoitori, săritori la nevoie, voluntari, naivi în fruntea acţiunilor de amploare pentru salvări grele, mobilizînd nevoi ce reuşesc cînd nu-s speranţe pentru izbînda frumosului, îndreptării celor nedrepte.
Nicolae Steinhardt : "...Gentileţea şi fineţea funcţionau-aş spune mai bine: clocoteau-la un nivel de intensitate atît de neasemuit încît trecea prin viaţă înconjurată de un nimb de farmec, dulceaţă, bunătate, drăgălăşenie şi altruism, cum numai la marii sfinţi şi la unii pustnici se întîmplă a fi. Era înzestrată de Dumnezeu în care nu credea pe căile obişnuite, dar de care se apropia pe căi de bună seamă necunoscute nouă, şi în darul facerii de miracole
...Era mereu gata, la orice oră din zi şi din noapte...pentru a fi de folos". Cunosc pe unul cea fost cam aşa, şi-L pregăteşte cred iar cumva.
Nicolae Steinhardt : "...Gentileţea şi fineţea funcţionau-aş spune mai bine: clocoteau-la un nivel de intensitate atît de neasemuit încît trecea prin viaţă înconjurată de un nimb de farmec, dulceaţă, bunătate, drăgălăşenie şi altruism, cum numai la marii sfinţi şi la unii pustnici se întîmplă a fi. Era înzestrată de Dumnezeu în care nu credea pe căile obişnuite, dar de care se apropia pe căi de bună seamă necunoscute nouă, şi în darul facerii de miracole
...Era mereu gata, la orice oră din zi şi din noapte...pentru a fi de folos". Cunosc pe unul cea fost cam aşa, şi-L pregăteşte cred iar cumva.
Grija
În timpul acţiunii fiind mai apucat uneori, se-ntîmplă să nu judeci corect şi luat de valul faptelor zorite greşeşti şi-ţi pare rău, dar nu mai poţi face nimic, fapta-i comisă greşit şi tragi consecinţele, asta-i teoretic ca un exerciţiu de învăţare cu înfrînarea ta necesară în orice făptuire care doreşti să n-o ratezi, mai bine cu capul subsuoară decît să ţi-l pierzi cumva.
Oameni sîntem şi nu maşini programate, cu toate că e ceva de adăugat şi aici, sîntem fiinţe programate de EL în vieţuirea noastră pe pămînt şi puse în diferite situaţii care mai de care mai alambicată să trăim dîndu-ne mai mereu examenul existenţei în faţa SA nevăzută de noi, dar EL ne vede şi anticipează acţiunite noastre mereu şi nu intervine pedepsindu-ne mereu ci ne mai rabdă, poate ne vom reveni, corectîndu-ne singuri spre bine.
Că de asta ne-o dat gîndire-logică-raţională spirit pătrunzător, intuiţie şi uneori şi spirit de conservare, şi autoapărare oarecum instinctual şi mai e şi inconştientul ce ne dublează uneori trăirile involuntar conservîndu-ne sub alte influienţe acţiunea fiinţei inerte dar totuşi încă vii, pentru că EL e numai şi numai al celor vii şi-I apără cumva.
Nicolae Steinhardt : "Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom împlini săptămîna viitoare, luna viitoare, ducînd-o cu zăhărelul, cu vorba, cu preşul".
Să răbdăm a ne porni în acţiuni pripite, şi ştiindu-ne de acţiune, mai bine cu încetinitorul fără grabă, că-i tare uşor a greşi în faţa lumii şi a LUI, mai bine cu programări în termene lungi fără grabă, pe-ndelete, luptîndu-te cu tine însuşi, de-i nevoie pentru a izbîndi fără grijă.
Oameni sîntem şi nu maşini programate, cu toate că e ceva de adăugat şi aici, sîntem fiinţe programate de EL în vieţuirea noastră pe pămînt şi puse în diferite situaţii care mai de care mai alambicată să trăim dîndu-ne mai mereu examenul existenţei în faţa SA nevăzută de noi, dar EL ne vede şi anticipează acţiunite noastre mereu şi nu intervine pedepsindu-ne mereu ci ne mai rabdă, poate ne vom reveni, corectîndu-ne singuri spre bine.
Că de asta ne-o dat gîndire-logică-raţională spirit pătrunzător, intuiţie şi uneori şi spirit de conservare, şi autoapărare oarecum instinctual şi mai e şi inconştientul ce ne dublează uneori trăirile involuntar conservîndu-ne sub alte influienţe acţiunea fiinţei inerte dar totuşi încă vii, pentru că EL e numai şi numai al celor vii şi-I apără cumva.
Nicolae Steinhardt : "Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom împlini săptămîna viitoare, luna viitoare, ducînd-o cu zăhărelul, cu vorba, cu preşul".
Să răbdăm a ne porni în acţiuni pripite, şi ştiindu-ne de acţiune, mai bine cu încetinitorul fără grabă, că-i tare uşor a greşi în faţa lumii şi a LUI, mai bine cu programări în termene lungi fără grabă, pe-ndelete, luptîndu-te cu tine însuşi, de-i nevoie pentru a izbîndi fără grijă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)