2813.Atîta nedreptate ne încurcă bucuriile să le știm

  Cenușiu ni-i visarea, speranța-i cenușie, toate ne sînt în umbra aprigă a neputinței. În fața SA și altora asemenea, ne știind buna cuviință, ni-i inima cît un purice. De atîta nedreptate ce ne încurcă bucuriile să se împlinească, nu le mai trăim. Îs uitate, fudulă nerozia ne face cu ochiul, îi încă merge, are cîmp liber la netrebnicii. Și El ne așteaptă să-I vii, vii încă-I sîntem în grijă, dar de EL, dar de EL?!
  Nu-și face nimeni grijă, E acolo SUS, într-adevăr Dumnezeul lumii și a universului. Dar tare-i mai lipsim, că înstrăinați, e vai de noi, că ne părăsește cînd nu mai poate răbda. Neputința noastră de a-L afla cum vrea în condițiile tot zise și răs-zise. Dar neurmată-i a SA dorință între noi și pentru EL. Ne veghează și înghite-n sec, așa oameni făcuți, coordonați și lipsiți de respectul cuveni în fața Creatorului și Binevoitorului.
  Cît s-o putut, că-i o cale de aflat împreună de urmat, și-i strașnică de păzit încadrarea. În termene, ce cred nu suferă amînare, ci datoria și îndreptarea în fața CER-ului și a nostră cumsecade, firească.