1426.Ca şi Tatăl Ceresc cu noi

   Prorocul Ilie un adevărat Sfînt între oamenii timpului său, cu aprige semne de SUS, pedepsind şi făcînd dreptatea Divină unde se cădea. Omul LUI Dumnezeu neînfricat luptător pentru dreptate şi adevărul SĂU. Care adevăr, de mult nu-i în lume, ascuns de nedrepţii netrebnici, hîzeniile împopoţănate. De-L va trimite cum o promis în VT, înaintea SA să ne pregătească pentru a fi cum trebuie în lumea oamenilor, pentru cînd va veni EL, pentru mult timp.
   Să-npace Sf. Ilie, copii cu părinţii. asta-i marea SA problemă de atunci. şi azi tineretul tot mai înstrăinat de calea SA. Nedrept la greu şi deochiate apucături înspre rău şi urîte fapte. Părinţi, chiar de nu vă ascultă copii, măcar voi îndreptaţi-vă cum ni se cere de SUS. Şi-n schimbarea înfăptuită doar spre bine şi de-L veţi şi şti corect, îI puteţi cere să-i aibă-n pază şi îndrumare. Şi va-ţi luat o piatră de pe inimă, dar şi voi să continuaţi a-I fi de-ai LUI, cu fapte pămîntene pe măsură dreaptă.
   Se zice că de înfăptuieşti binele şi ştiindu-L corect în calea LUI, ai duh şi alte lucrări faci de exemplu-n lume. Unde nedreptatea-i lege strîmbă ca şi religiile lumii, ce-şi zic baza, doar a bazaconiilor ce le contemplă cu închinate tare. Se ştie că doar credinţa în EL, Adevăratul, Creatorul e baza existenţei noastre şi înfăptuirea binelui cu bun-simţ între oameni să fim.
   Şi dovadă permanentă de milă să dăm, ca şi Tatăl Ceresc cu noi, cerîndu-I cu milă să ne îndrumeze mereu. Înspre ceea ce EL preconizează şi noi încă nu dibuim. Cu chiu cu vai îndreptaţi ni-i greu a fi, moralizarea şi dreptatea, am pierdut-o-n lume de izbelişte. Să nu ştie stînga ce face dreapta cînd dăruim miluind nevoiaşi şi suferinzi de dreptatea SA. Din inimă şi înţelepciunea celui responsabil, nu-n batjocură şi scîrbă, că nu-i primit SUS. Chiar de pe Pămînt e luat de nevoie, aşa că nu vă irosiţi în nedreptatea hîdă şi fiţi cum trebuie în faţa SA.
   Să uităm răutăţile şi urîţeniile ce le întîlnim mereu prin viaţă, agresiunile nedrepte evitîndu-le mereu. Să ne facem că nu le vedem, că nu le pricepem deloc, fără să le răspundem veodată.

1367. Reţeta împreună (continuarea din1366)

  Da, reţetă e un fel de a spune, că de fapt e o reţetă împreună, EL cu tine şi ceilalţi ai tăi foşti şi poate şi viitori, numai EL ştie şi noi cînd va fi vremea. Pentru mine venise vremea, prin pasul, aşteptat de EL încă de cînd existam eu, dar nefăcut. Şi astfel la peste cca. un an după acea intempestivă luare de poziţie a mea faţă de Lumea SA. Eu nu apelasem chiar la EL, ci avînd în mînă o iconiţă de aL sf. pororoc Ilie. ÎL implorasem pentru socrumiu, cu un ajutor punctual, atunci.
   Şi mi-o venia alăturea, atunci cam prin august 2006, impunîndu-mi îndelung să-I zic Tatăl nostru. Nu prea mă descurcasem cu EL atunci. Dar în timp ne mai lăsîndu-mă pe tînjală, ca de-o viaţă întreagă, mai înainte, am început cîine cîineşte să-L urmez. Greu o fost nici acuma nu ni-i uşor, mai am de învăţat, nici EL nu mă lasă din mînă .  Cam asta o fost p.s.(pe scurt) povestea  reală a mea, reţeta ce-o înfăptuim împreună EL cu mine înspre îndreptarea mea, cam cum vrea EL şi eu cu contribuţia mai puţină.
   Sigur din cei ce L-au cunoscut au fiecare varianta sa de reţetă de a I te apropia într-o conlucrare benefică de ambele părţi. Lumea SA şi noi. Cum putem cu minusuri şi plusuri şi-n continuare tot aşa o continuă aşteptare de paşi încă nesiguri. Evoluţia LUI de acolo SUS şi a noastră transformabilă lume. Cu ce putem fiecare înspre bine şi util tuturora, de s-ar putea. Poate după anumiţi paşi se intră într-o linie mai dreaptă şi mai singularizată, EL ştie, noi încă nu.
   Pînă un alta, ni se cuvine a ne purta cu bun-simţ între noi cît mai mult posibil, chiar permanent de se poate. Şi să ne vedem de ale noastre existenţe şi cu spiritualitatea ce-i de făcut înspre a-L cunoaşte, ori atei de nu-i chip altfel încă. E greu, ştiu ce vă cer, făceţi ce vreţi, dar să nu fiţi Doamne fereşte, părăsiţi de EL şi să aveţi necazuri şi neîmpliniri. Că toate-s de pe urma vieţii ce-o aveţi în lume, nu-i altă cale de a trăi decît pe Pămîntul SĂU. De bine de rău, nici nu ne dă voie încă să-l părăsim vii.
   Şi-n lumea cealaltă tot EL e Şeful printr-un interpus de a-L SĂU. Sîntem izolaţi unii de alţii, cît să nu străbată veşti de nici o parte în cealalta. Ce se mai zvoneşte-s aiureli de prostit gură cască, cît mai pot.