3777...Nici nu știu de vom fi vreodată?!

  Un gînd despre cum va fi atunci cu noi cînd va dori EL schimbarea direcției lumii. Înspre aflarea LUI corectă și a noastră îndreptare cumsecade, să nu ne dorin perfecțiunea SA și-ntre noi să fie. Să ne domine, că nu-i cum trebuie, noi imperfecții mereu puși pe negîndite, chiar și atunci. Măcar o vreme să ne conformăm înnoirii de atunci în colo mai imperfecți.
  De cît am tot dori, pînă ne vom putea delăsa de omenescul firii îndărătnice. Și ușor prea ușor influențabile de orice ne încîntă fără a ne și gîndi prea mult. Deci perfecțiunea SA s-o admirăm cît putem pricepe doar Acolo SUS. Și aici pe Pămînt o vreme nedefinită căutînd să-L urmăm nu motamo. Ci cum ne vine mai omenește pe moment, ne fiind sfinți și nici nu știu de vom fi vreodată?!
  Perfecțiunile mereu cele gîndite pe Pămînt ne-au adus numai necazuri, dezastre.