3612.Ca-ntre oameni, aidoma se petrec lucrurile

  Am vrea să transcendem neapărat, în orice chip mizerabila condiție umană. Dar nu ne învoim a ne schimba noi mai întîi, ci restul și societate în ansamblu ei. Îmbunătățită, curată de nemernicii și false nerozii, demnă de oamenii ce ne vrem. Dar nu putem demonstra, ci doar dorim fără a mișca un pai de jos și din noi. Neputincioși, puturoși și pretențioși față de alții, cu noi îngăduitori și nu ne prea vedem.
  Pe noi înșine, unii nu toți, marea majoritate nu știm și nu ne învoim ușor la schimbări. Mai ales la cele bune, care-s greoaie, pretențioase, aducătoare de neajunsuri. Deci numai răul și urîtul de-l adoptăm ni-i simplu și la îndemînă mereu. De asta n-are ursu coadă și vulpea prea lungă, unu-i tont și naiv, cealaltă șmecheră și rea.
  Ca-ntre oameni, aidoma se petrec lucrurile, cît EL rabdă, pînă cînd se face dreptatea SA și a noastră convenită de CER.