4049...Ne știrbind demnitatea de a fi oameni cumsecade.

  Că-ntr-adevăr după 1990 la noi o început o aiurită goană după noi construcții de cult. Dar inculte, că-n ograda LUI nu-I niciuna ci majoritatea-s de-alde NT și cîte nerozii la fel. De doriți se poate să le schimbați cu totul destinația înspre a LUI, Adevăratul Dumnezeu. Regîndiți-le fără urmă de NT ci doar dinspre EL curat și CER-ul SĂU Îndestulător.
  Pentru toți, puține, foarte puține amintiri din VT, în treacăt cele ce-s obligatoriu. Și-n cazul nostru, mai ales cu PL și MP și altele ce le știți prea bine în timp și spațiu. Schimbîndu-vă și ca veșmînte cu toții, uitînd de ale morților cele ce nu mai trebuiesc în veci urnite. Că-s necurate și reînviați poruncile LUI din străvechime aduse la zi cum se cuvine.
  Fără tăgadă și înnoiți-vă cît mai radical cu toții, de la vlădică la opincă și invers, ferm și clar, ne știrbind demnitatea de a fi oameni cumsecade în fața LUI și a lumii.

1488.Doar cele bune contează

   Suferinţa ne cotrobăe în inimă, s-o întrebăm de ce şi luîndu-ne inima-n dinţi, s-o apărăm prin bine şi util de imoralitate. Întrebîndu-ne pe noi înşine de nedreptatea ce-o înfăptuim, pînă cînd? Şi să ne oprim, deci să ne îndreptăm corecţi să fim în faţa noastră şi a LUI, chiar ştiindu-L corect de se poate.
   Asta-i cheia opririi necazurilor de tot felul ce ne tot bîntuie pe toţi nedrepţii lumii. Oprirea noastră la bariera binelui şi să n-o depăşim înfăptuind rele şi urîte acţiuni, vorbe şi gînduri niciodată. Şi imoralitatea s-o uităm moralizîndu-ne repede, hotărîţi în noi înşine. Că de ne simte corecţi în ceea ce dorim îndreptarea ne va ridica pedeapsa şi încet şi sigur să continuăm corectarea. Prin bun-simţ hotărît, şi demn doar în bine şi util s-o ducem viaţa.
    În privinţa SA să ne asigurăm cunoaşterea, deocamdată prin VT (Vechiul Testament) şi evitînd  NT cît putem că ne ţine pe loc. Şi-n priză cu nedreptatea în lume, tolerant la rele şi imoralitatea noastră, parcă încurajîndu-ne mieros. Delăsare şi peversiune mistică. Schimbînd viul, curatul. Ce în faţa SA-i greşit şi de ne admis. Schimbaţi-vă urgent menirea de a suferi continuu, opriţi-vă la bariera binelui, n-o depăşiţi niciodată.
   Şi odată luată hotărîrea de îndreptare nu mai şovăiţi nici o clipă  ci treceţi la fapte. Nimic nu se compară cu înfăptuirea binelui şi a utilului cu bun-simţ. Gînduri pot fi multe şi mărunte, doar cele bune contează şi de a le pune în practică. Că de vorbit e uşor, promisiuni sînt cîte vrei, trecerea la îndeplinire-i mai greu, de făcut pasul hotărît, şi de nu dat înapoi niciodată de la îndreptare.
   În privinţa SA să-L căutăm doar pe EL Singur, Creatorul, oriunde ne îndreaptă paşii cunoaşterea SA adevărată şi să-L respectăm, măcar de putem şti cum E.
   Deci nu se compară decizia cu îndeplinirea hotărîrii pînă la capăt, doar asta contează, fapta bună, corectă, clară, demnă şi de se poate ţine-o în tine măcar cît poţi mai mult. Doar tu cu EL să ştiţi. Îndreptarea ta contează pentru tine şi-n faţa LUI. Restu-i vînt şi nedreptate pînă la proba contrară.