3161.Să contăm între ceilalți cum trebuie, nu de mîntuială, ci cu adevărat demni

  În viață ne trebuie în egală măsură să fim lucizi, avîntați, inteligenți și omenoși. Între noi toți, începînd cu familia, societatea și celelalte ce ni-s la îndemînă. Inclusiv natura, mediul înconjurător, nimic să nu ne scape, ca ne fiind important. Că întregul e întregul cu noi împreună dat să conviețuim cumsecade, demni de Divinitatea. Ce s-o ocupat și încă se ocupă de formarea, definitivarea noastră.
  Încă-n parametri ne știuți corect încă din programul SĂU, ce încă nu-L știm. Se vede că nu la toți se referă, vom afla atunci cînd va fi timpul acela. Pînă atunci să ne vedem de drumul pe care ne aflăm, preocupați de ceea ce ne unește, nu ceea ce ne desparte. Ca oameni adevărați, nu netrebnici incurabili, că-n fiecare e o fărîmă de dreptate. Morală și bunăvoință, fie acela cum o fi, e om înainte de toate.
  Și așa trebuie perceput de ăștialalți, că și noi la rîndul nostru de asemenea să fim. Să contăm între ceilalți cum trebuie, nu de mîntuială, ci cu adevărat demni.

2625.Înspre cunoașterea LUI și a Lumii SALE

  De merităm o relație cu EL? E în căderea SA, noi doar de cine știe cum, tot CER-ul știe. Că-s unii avîntați înspre cunoașterea LUI și a Lumii SALE încă de timpuriu. Și mai sînt și căi greșite pe coclaurile religiilor nedrepte LUI și nouă și-I greșim. Depinde ce vrea EL de la noi de la fiecare, în timp de avem cădere află. Chestia cu căderea și de merităm, e de aflat, de se poate cît de cît.
  Doar EL știind ce ni se cuvine și cînd, noi așteptăm, ori acționăm cînd ne vine timpul. De nu ia EL inițiativa, oarecum aflînd și noi de sîntem pe fază și dorim. Doar un fraier, L-ar refuza cred, ori cine știe ce încurcată-i viața, doar EL și noi aflăm. De vrem să ne însușim ori ba învățătura de minte, sîntem uneori și greu de lămurit. Nu ne prindem uneori chiar imediat și mai durează timp și încercările?!
  Că ni-s date să ne verifice unele și altele doar CER-ul știind de ele și noi de ne prindem. Că de nu mîncași iaurt să ai cuib, degeaba. Meritele nu-s numai ale noastre singuri fiecare cît poate agonisi în dreptul său. De care CER-ul ține cont, ci familia de care ții cu cîte generații vrea EL să verifice în bine, util și cîte altele.

2619.Nefirescul societății nu îngăduie îndreptarea

  Avîntați în așa nedreptate, tolerantă cu anumite porniri în devenire strîmbă. Dar care ne arată defecte, ne și caută însănătoșiri psihice și de altele. Însă nefirescul societății nu îngăduie îndreptarea, ci frînturi ici și colo, nesemnificative. Să nu-i fisureze întreaga hîzenie umană în derivă fermă și clară. Aventuri spirituale în deveniri nedrepte, cu fală mare și cu fîs puțin.
  Doar discernămîntul fiecărui cu baza fermă a educației morale și cu frica de EL. Ne mai strunește în așa mîzgă în civilizație neputincioasă și mai întunecată dîră lasă. Ce înstrăinează și mai și lumea de calea de urmat, cotiturile și virajele bruște. Ne cam hurducă și așa neputință de mai bine, util și frumos, iar de EL și mai rău.
  Ascuns cu dibăcie de nedreptatea ce I se face și nouă, că-I plătim cu vîrf și îndesat. Nu ne iartă, că-I sîntem aI LUI, de vrem ori nu, asta-i beleaua noastră, inconștiența față de EL. Și că nu ne va lăsa în veci, cum am vrea, ci ne va aduce cum îi E programarea de SUS.