4281..Încă și azi.

  Nu-i de uitat nici o clipă că nu sîntem destul de educați pentru a conviețui pe Terra, pămînt al înfăptuirii noastre depline. Nu-n lumescul afișat de neputința de a fi oamenii cumsecade cu frică, respect și credință în EL cu adevărat, nu-n minciuni. Fărădelegi și ascunse nelegiuiri pe seama necunoașterii ce-i în față dată de EL spre dumerire încă din vechimea relațiilor.
  Mai acătării oarecum, cînd ne credita mai altfel, dar ne și atenționa că nu-L vom urma, fiindu-ne mai ușoară lumeasca comportare. Și totuși nu L-am crezut și mai dihai nici acuma pe de-a-ntregul, ci defel, înstrăinați pe cheltuiala tuturora îndărăt trăgînd firescul uman dat. Și necunoscut, doar ademenitoarele răutăți, urîțenii și cîte și mai cîte sluțenii ce ne apropie de animalitatea ce nu-i a noastră.
  Niciodată, chiar de pare, îi doar fudula prostie îndărătnică la bine, ci-n virtutea neputințelor de cînd lumea încă și azi.