Devenim

   Se zice, cînd mai nou avem necazuri, simţind că ni le-am făcut singuri : Domne, apără-ne de noi! Afirmaţia absolut gratuită, pentru că-ntîi trebuie să ne îndreptăm corect şi sigur că nu vom avea necazuri de felul care ne fac să-L chemăm în ajutor, pentru că de-L respecţi cum doreşte nu mai ai necazuri şi nici frică de nimic cît exişti pe Pămîntul SĂU.
    Permanent ni-i foame de viaţă, să o trăim, s-o experimentăm noi înşine să vedem cum e, să ne săturăm de ea niciodată, tot în căutatea noului, a frumosului şi se cade şi a binelui şi a libertăţii şi utilului şi celorlanţi şi-i aproape perfect. Perfect ar fi şi cu EL în noi, ori cît mai aproape de această desăvîrşire în viaţă.
    Moartea cînd ne ia pe cineva drag, tare ne întristăm, dar de ce nu experimentăm să facem ca acel şi chiar noi să ne îndreptăm cît existăm corect cum doreşte Divinitatea şi astfel, fricile dispar şi nici de moarte nu ne va mai păsa, deoarece : ştim dinainte cînd e trecerea, e doar o trecere tot împreună cu EL eşti, nu-L părăseşti şi nici EL pe tine şi nici nu ne mai pasă, e o altfel de trăire în lumea nouă cu EL mai aproape de noi şi noi de EL, e altfel nu mai eşti singur niciodată.
    De cît să ne influienţeze mass madia cu toate formele ei de existenţă actuală şi care nu-i chiar corectă şi ne cam dezinformează şi ne înstrăinează de îndreptarea dorită şi devernind nedrepţi EL ne părăseşte şi suferim necazuri. Mai bine ne îndreptăm cu EL alăturea şi ne informăm mai altfel şi ne umplem viaţa şi nici nu mai ne e frică de nimic în existenţa asta care-i nedreptă şi cu probleme nenumărate.
    Viaţa toată e de primejdie şi libertatea e un risc asumat de nu ştim să ne avem de grijă în bine şi cu bun-simţ în lume şi ca rezolvarea să fie completă să-L şi respectăm şi nu ne mai doare capul defel, cît vom exista.
    De vreme ce teama e molipsitoare să căutăm a nu ne mai fi teamă prin respectarea SA şi cît vom exista adio frică. Şi se mai obţine ceva ne curăţim şi devenim curaţi la trup şi ochii ni se limpezesc, ne schimbăm, în noi înşine.

ÎL făureşte

  Se spun multe şi mari şi mărunte despre Divinitate, că n-o cunoştem oricît ne-am preocupa, nici EL nu vrea să fie cuprinsă oarecum şi nici noi nu merităm măcar cît ne revine din cunoaşterea SA ce am avea dreptul de am respecta-o cum doreşte. Deci în dreptul nostru de am fi corecţi în raport cu EL, eu cred că-n timp ne va da voie să ne cunoaştem mai bune pe noi şi multe din necunoscutele naturale ale Pămîntului SĂU ca şi noi şi din universul SĂU cît vom merita.
   Asta e cît merităm, pentru că de foarte mult timp ne-am înstrăinat de EL şi cu tot demersul SĂU din urmă cu peste 75 de ani nu-L respectăm şi nici nu ne îndreptăm cum doreşte. Deci vorbe-n vînt, nu-L merităm. ÎL ignorăm total, ori pe aproape şi la fel primim răsplata SA, cu toate că-I interesat de noi în cele mai amănunţite şi intime trăiri şi le află fără ca noi să-L ştim măcar cît de puţin, nu ne dă voie. Informaţiea e cu sens unic, de la noi absolut ce facem către Lumea SA, şi noi nu ştim nimic ce şi cum se petrec toate acestea.
   Sîntem creaţia SA de care EL se preocupă constant de la Facere şi ne are în grijă ca fiind cei vii, de morţi nu se preocupă îi consideră necuraţi şi ne-o recomandat şi nouă să ne feri să avem de-a face cu ei, decît din familie numai atunci cu respectarea anumitor reguli stricte expuse-n V.T., grijă, grijă dar cu obligaţii să nu-i greşim, deci între anumite limite să ne desfăşurăm viaţa. Nu ca turişti nepăsători de tot ce ne înconjoară ci implicaţi gospodăreşte în respectarea Pămîntului, dat ca o casă în custodie, chirie, nu să ne batem joc de ea ci cu responsabilitatea cuvenită să-i respectăm legile, îngrijindu-l.
    Să ne preocupăm de prezent cu bun-simţ între oameni, trecutul să nu-i repetăm greşelile şi viitorul să-l lăsăm în seama SA, de-L respectăm, va avea grijă şi de noi în continuarea timpului, ce noi nu-l ştim defel, EL îL făureşte.
    Noi oamenii, pentru că nu-L respectăm, ne-o dat ca frica permanentă de moarte şi de alte neajunsuri, ca semn că  nu-L ascultăm, pentru că ar fi cu totul altceva de ne-am schimba.  

Tarele

   O dată ce te hotărăşti să-mbrăţişezi credinţa SA se impune de la sine şi moralizarea totală a ta în a activităţilor între oameni şi obligatoriu facerea de bine, că de nu aiurea-s toate de nu te-ndrepţi şi vei simţi o presiune de SUS ce nu te va slăbi defel pînă nu te schimbi înspre corectitudinea cerută în căutarea spiritualităţii SALE.
    Uneori şi personalităţi insemnate îşi înţeleg ca oameni în faţa SA unele mai deosebite datorii, ce le au şi caută să se achite cît mai bine chiar şi-n ascuns să nu fie suspectaţi de exagerări în îndeplinirea traiului cotidian, dar nu-i aşa şi nu de puţine ori nu reuşesc să se îndrepte pe cît li-i datoria faţă de Divinitate şi la sorocul poate neştiut pierd totul, ratînd însăşi viaţa lor, nepricepîndu-se să şi-o gestioneze şi mai corespunzător cerinţelor poate prea mari puterilor lor limitate, omeneşti.
    Se poate şi nimic nu-i întîmplător ci după un program de SUS, ca să plătim şi cu urmaşii noştri nefericiţi din cauză că datoria îi prea mare şi greu de îndeplinit. Datorii ce le-au acumulat familiei inşi în trecut ce au comis grave încălcări ale legilor SALE, lăsînd urmaşilor de dus ce n-au mai putut ei plăti, de regulă cu viaţa nedreptă ce au avut-o în faţa SA în timp.
   De asta se poate întîmpla şi-I greşim, reproşîndu-I, cînd suferă un copil ce încă nu poate justifica anumite necazuri ce le pătimeşte singur, e vinovat că aparţine acelui nean ce-i cu greşeli în faţa SA, şi plătesc toţi, după cum e scris SUS, în partea sa fiecare, cum am zis chiar de li se pare nedrept asta e. Să se căznească maturii din greu cu toată fiinţa  şi puterea lor să-L înduplece, cred că se poate, totuşi nu-i de stat cu mîinile-n sîn în faţa suferinţei în desfăşurate, văitîndu-ne ca nişte neputincioşi, că ne merităm negreşit atunci pedeapsa, ce ne-a fost lăsată moştenire odată cu viaţa.
   Deci atenţie părinţi şi chiar tineri cînd vă luaţi în ce familii intraţi, vă asumaţi riscuri de nu cunoaşteţi tarele de plătit LUI, ori din contra vă uşuraţi existenţa urmaşilor, de-i o familie bine văzută în faţa SA.

Visate

   Tot omul poate fi redus la nişte foarte obişnuite apucături şi metehne omeneşti sicer necunoscute decît sieşi dintre oameni, slăbiciuni, dorinţe şi cîte şi mai căte ce ne fac la fel să fim dintotdeauna, la fel de vulnerabili în faţa vieţii, numai cu EL se schimbă existenţa de ştii.
    Tot la fel de nu-L ştii, conştient de Divinitatea să fii şi exişti altfel cam nu prea simţi ce şi cum trebuie, deviezi de la subiectul viaţă, eşti în afară nu mult ci suficient ca să trebuiască să plăteşti totul cît vei trăi pe Pămîntul SĂU. Totul se plăteşte de vrei libertate, e nevoie să  nu te temi de moarte şi necazurile toate şi să I te supui, îndreptîndu-te tu şi ai tăi în viaţă şi să-L respectaţi. La fel de orice neajunsuri, tipic omeneşti, a celor nedrepţi.
    Uneori căutăm nod în papură unora ce ne sînt superiori prin realizări şi alte activităţi demne şi admirate corect şi noi venim şi-i denigrăm cu cîte neajunsuri omeneşti ca la fiecare nu prea de arătat, intimităţi, deficienţe de comportament de altfel obişnuite, dar acelora mai ceva decît noi nu li se permite. Vai de cei ce nu-şi văd de bîrna din ochi pe paiele altora, în devenire dreptă. Invidia roade şi piatra, dar pe om oare îl mulţumeşte? Că dă dovadă de imoralitate şi neomenie.
    Ce mare brînză am realizat de ştim că viaţa unui ins însemnat prin ceea ce face bine şi util şi altora ce-l admiră şi-i mulţumesc îndatoraţi, deci acea viaţă e mai jos decît realizarea sa, bine că se poate ridica mai sus decît condiţia sa precară şi poate ştersă şi cu cîte şi mai cîte neajunsuri omeneşti toate ca şi la cei fără realizări deosebuite. Trebuie să fim oare toţi o apă ş-un pămînt? N-are dreptul fiecare la năzuiţe înălţătoare prin care şi alţii să se îmbunătăţescă cît pot mai bine şi cunoaşte fericirea ce le-o deschid alţii prin ei cu ce pot mai bine din ei, realizîndu-se mai împlinit decît media umană.
    Ştiinţa ne oferă ipoteze, presupuneri, observaţii iar realizarea în sine certitudini, siguranţa creaţiei depline adevărate împlinirea năzuinţelor, aşteptărilor poate mai de mult ne ştiute ci doar închipuite, visate.
  

Revino-ţi!

   Nu-i bine să-L abordăm, decît la început cînd poate sîntem emoţionaţi şi ne luăm după texte scrise de alţii, ulterior fiţi voi înşivă cu specificul vostru firesc, adresaţi-vă LUI, cum credeţi de cuviinţă sincer, că-i mult mai bine.
    Toate regimurile totalitare au avut grijă să ascundă adevărul, dar în timp cine va dori cu încrederea în adevăr îl va afla cu siguranţă, mai ales că-L priveşte nemijlocit să fie.
    Nu ştim nimic sigur bazîndu-ne pe legile umane şi se ştie că nu-s atotcuprinzătoare, sîntem conştienţi de multe imperfecţiuni şi totuşi complexitatea lumii nu ne dezarmează căutăm să ne perfecţionăm continuu chiar şi-n privinţa SA.
    Trebuie să fim receptivi la tot ce-i bun şi util în lume, societate, familie şi apropiaţi şi să ne tot perfecţionăm continuu în a da lucruri bune şi utile către ceilalţi.
    Să ne reţinem cît mai mult din pornirile nedrepte, şi să ne purtăm raţional între oameni, dacă altfel de manifestare mai bună nu sîntem capabili, măcar să nu le greşim şi la agresiuni să nu răspundem, mai bine retraşi şi-n caz de nevoie cu sprijinul SĂU sigur ne vom restabili normalul vieţuirii corecte nouă.
    Mulţi dintre noi ce se consideră drepţi şi corecţi îs şi înfumuraţi, greşesc, e bine să ne arătăm ponderaţi şi răbdători în toate cele şi numai de ni se cere să fim corecţi în toate, cît mai potoliţi în explicaţii.
    Receptivi la tot ce e de învăţat în bine şi util, vedem totul şi contrariul totului, ne vedem de drumul nostru împăcaţi cu noi înşine şi cu EL de se poate şi nepăsători la nedreptatea lumii.
    Să nu fim niciodată pesimişti, chiar de sîntem loviţi să ne retragem un timp de reflecţii, gîndire acordă-ţi şi revino-ţi încet la normalul firesc. Nu-i firesc să fii decepţionat de cum trăieşti, luptă să te-ndrepţi şi caută ajutorul SĂU, că asta-ţi lipseşte din viaţa ta şi vei reuşi. Nu te lăsa!
    SĂ nu te dai bătut orice ar fi, chiar de vezi pe mulţi descumpăniţi şi ai şi tu necazuri ca fiecare în viaţă fii mai altfel, înspre bine, gîndeşte pozitiv cu speranţe înspre EL, de reuşeşti să-L contactezi, vei fi alt om. Revino-ţi!

Neînsemnaţi

   Cercetarea în cunoaşterea ştiinţifică şi nu numai e foarte mult ajutată de simţul misterului, excepţia care confirmă regula şi altele asemenea aflării unor neştiute în dezbatere roditoare, ce nu-s înpiedicate decît de mîndria prost înţeleasă, ce se consideră atotştiutoare şi nimic în realitate folositor şi altora ci încurcă rezolvări necesare în timp util.
    Uneori probleme de nerezolvat în legătură cu suferinţe îndelungate, ce parcă nu se mai termină, care-s atenţionări de descoperire a realităţii SALE, se rezolvă în timp scurt de-L abordezi chiar şi cu neîncredere la început şi din ce în ce mai interesat, văzînd vindecarea ce se-nfiripă, suferinţa a rodit deplin, de te-ndrepţi corect şi-L respecţi cum se cuvine, ai cîştigat enorm şi să te ţii, eşti pe cele mai bune auspicii existente-n lume.
    Fantastică e doar credinţa, dar care te face în realitatea ce-o simţi să te încrezi mai tare-n viaţă şi fără frică s-o urmezi cu multă nădejde în bine şi utilul ei, la care şi tu contribui nemijlocit.
    Îşi asumă un risc, cred nedrepţii, şi nu numai, chiar şi cel ales uneori cît e în calea aflării SALE, deci cînd îi ales şi nu-i convins şi nici nu se consideră bun, ci doar poate în devenire. Aşa gîndim despre alegerea SA, dar nu-i aşa, trebuie să-ţi dovedeşti şi ţie că meriţi alegerea chiar de-i dificil uneori, ori asta e.
    Se zice că epocile au metehnele lor bolnăvicioase, ce bîntuie lumea atunci, mai specific acelei perioade, iar secolul acesta va fi, ori nu va fi, de nu va fi religios. Eu zic că se va regăsi credinţa în Divinitate, cu siguranţă.
    De regulă nu sîntem cu bun-simţ defel în lume, în societate şi nici în familie ori apropiaţi şi căutăm să-i dominăm, să-i bruiem pe toţi de se poate, emiţind continuu ce ni se pare a fi noi înşine şi restul nu mai contează.
    E bine că sîmtem aşa, mai apreciat e prietenul, apropiatul decît litera legii cu adevărul ei, ce n-o pricepem poate şi-i şi trecăroare, dar omenia nu
    Ne simţim uneori tari şi mari, dar în realitate am înnebunit şi nu ştim, urmează căderea, desfiinţarea, pierderea ireparabilă, sfîrşitul, de nu ne trezim să ştim cît de neînsemnaţi sîntem în realitatea SA.

Pricepînd firescul

    Se poate încă să întîlnim prăbuşirea spirituală între oameni destul de răspîndită, ca şi indiferenţa, ca urmare a neadevărurilor expuse-n lume, ce-au îndepărtat mulţimile de la EL. Nu-i nimic nu ne vom pierde în vorbe goale, că aşa se poate întîmpla, ci adevărul va fi simţit în lume, şi-L vom cunoaşte, ca nou. Şi nu se va întrista nimeni, ci din contra, vom fi minunaţi şi învăţaţi pe loc.
    Toţi îL vom afla odată pentru totdeauna, şi-n noi va rămîne, cu noi, cum se va dori, vom şti corect.
    Se greşeşte considerîndu-se de cîţi oameni că deţin adevărul, dînd dovadă de incultură, în lume diversitatea multiplelor gîndiri umane, atît de variată ne împiedică a gîndi aşa. O unificare oarecare, dar altfel manifestată o vom afla atunci în respect faţă de Divinitatea SA.
    Gîndirea şi modul de trai nu se pot separa, gîndind corect vom vieţui la fel, dar implicarea nedreptă cu vorbirea fără a ne gîndi bine cu bun-simţ ne va îndepărta de firescul cel dorit înspre îndreptarea binevenită. Să facem cît mai puţin rău, a minţi cît mai puţin, făgăduinţele să ni le ţinem, fiind un mod de viaţă în schimbare adevărată, că destul am existat nevrednic. Măcar începînd cu-n limbaj cinstit să-ncepem schimbarea noastră.
    Acţiunile vieţii noastre ni le facem încetul cu încetul, cătinel, cătinel adunîndu-se trăirea ce ne-o dorim corectă în faţa SA, şi-o simţim aşa în timp şi chiar imediat, doar nu sîntem aşa de rupţi de realitatea trăirilor noastre cotidiene. Afirmîndu-ne în adevărul în care credem cu bun-simţ între oameni, de nu şi-n gîndurile către EL.
    Libertatea gîndirii şi acţiunilor noastre în respect reciproc, să le-o restituim şi acelora care în timp au uitat de ea, înstrăinîndu-se de firescul adevărat uman, uitîndu-i gustul bun şi demn.
     EL ne ajută-n toate cele, dar trebuie să fim treji în tot ce înfăptuim cu ochii largi deschişi înspre bine şi util nouă şi altora într-o existenţă adevărată, cumsecade între oamenii Pămîntului SĂU.
     Absurdul vieţii uneori trebuie schimbat, pricepînd firescul altfel nouă, nu cel trăit nedrept în neştiinţă rea.