2338.Nu ve-i reuși pe mai mulți săi mulțumești,

  De le urmezi prea mult ceea ce doresc alții de la realizarea ta, va fi un kitsch. Și te compromiți, micșorîndu-ți cota de autentic, personalitate și definire. Și nu vei reuși pe mai mulți să-i mulțumești, lunecînd și înspre superficial. Și legalitatea nu-i niciodată deasupra dreptății, fără a nu fi prostie. Și că ne putem folosi de orice fără consecințele firești. Adică ne plac anumite foloase, dar nu și urmările ce țin de ele, e iar o doză de prostie.
  Ne pregătim nenorociri, de acordăm încredere plăsmuirilor, imaginației în dauna firescului. Catastrofele așa au fost pornite și urmate după caracterul nefast al imaginației. Și de proști mai greu te poți feri ca de răuleni, ce-i cam cunoști, fiindcă primii nu-s de remarcat. Că ne întristează vremelnicia noastră prin lume, dar să ne venim în fire corecți și cu EL, nu ne dă prin cap și plătim.
   Că mai întîi noi înșine simțim eșecul, gustul amar al înfrîngerii și pe urmă apar semnele dărîmătoare. Ce te înghit definitiv cu puf cu tot, de nu ai timp de un respiro, ești pierdut.