4173..Nevinovați ne credem.

  Ne facem de cap încă destul de fără cap cu natura înconjurătoare, nerespectînd Pămîntul dat a ne fi sprijin dar nu-n orice condiții. Se și vede și simțim pe propria piele neregulile ce i le pricinuim, cînd ne mai scutură de ne sar capacele. Tot degeaba încă minte destulă nu avem să-L respectăm nici pe EL, nici natura cum trebuie și oarecum știm.
  Dar ni-i mai la îndemînă neputința, nedreptatea, răutatea și urîta comportare ce ne cauzează prejudicii SUS și jos, toate. Socotite la o adică și părăsiți plătim de nu mai știm de noi, necunoscînd limitele bunului-simț în general și al dreptății chiar și pămîntene. Ce-i urmare a celei date de SUS încă din vechime, nici azi în respectul cuvenit cum trebuie, normal.
  Bineînțeles nu scăpăm ne cuantificați SUS și la soroc ne vin toate de plătit chiar de nu știm de ce, chipurile nevinovați ne credem unii.

2115.Cînd e mai sensibil la nedreptățile noastre

   Cînd I se umple paharul răbdării, ne scutură și ne vrea dezmeticiți, ca și natura Sa. De pe aicea, de pe Pămînt, sînt perioade cînd e mai sensibil la nedreptățile noastre. Permanente, sătul și EL și mediul înconjurător nouă, ne zvîrle cît colo, de suferim aprige corecții. Și iar urmează o perioadă de acalmie și înțelegere, doar ne vom reabilita.
   O reabilitare constînd într-o comportare demnă și corectă între noi oamenii. Și-n fața SA cum se cuvine, știindu-L bine, ne mințit, ci EL Adevăratul, dintotdeauna. Cu îngrădirile ce ni-s date a le ști și respecta întocmai, ca și povețile binevenite. Dar de regulă nerespectate în simplitatea lor străvezie, ci ni le complicăm. Ca nici singuri să nu le mai dibuim priceperea adevărată, pierzînd înțelesul corect.

   Astfel am ajuns niște încîlciți în propriele ițe, de nedrepți ordinari, de nu-L mai știm. Cu adevărat pe Unicul Responsabil din CER de noi vii Pămîntului, ce-L privesc. Majoritatea cu speranțe de mai bine, dar aburiți de nătîngi închipuiri deșarte nouă. Trebuind dezmeticirea reală și corectă, definitivă, altă cale nu-i.