4241..Care nu există.

  Da, cu ce-i mai sfînt teritoriul Palestina de azi? Cînd odinioară era un loc al poporului acela, azi dispărut fără urmași de luat în seamă. Aleși-s cu greu identificați, numai CER-ul de dorește, omenirea-i neputincioasă și-n greșeală continuă de atunci și azi. Părăsiți atunci anumea la nanghine, să fie lichidați și așa au fost în timp și spațiu, iar pămîntul acela la fel fără însemnătate fiind.
  Ca oricare suprafață de pe Pămînt, de oriunde să zicem, de n-o revendicăm noi și lumea pe aceea luată în considerare de Dumnezeu în 1935. Deci știu aveți de gînd să-l revedicați după pacostea de nt. ce o înstrăinat și înstrăinează omenirea din calea SA cu noi alăturea. Îndreptați dar împiedicați de așa amploare de neputință și fărădelege în fața LUI, Însuși Adevăratul Dumnezeu, ori nu știți?!
  Reculegeți-vă sincer cu toții oameni în fața SA că ne așteptă, simpli și fără zorzoane, care nu există, lăsați minciunile!

3662...Habar nu avem cum e aceea bine să ne fie

  EL o înlesnit odinioară omenirii cale-L nemulțumise atunci, să-și cate de drum. Că-I venea greu LUI cu noi așa neputincioși, văzîndu-ne de o îndreptare pe departe însă. Ei, acea îndepărtată corecție, abureala fără EL și chiar fără de noi cum ar trebui. Se apropie de final, NT și-o terminat menirea dată atunci, de afumare cu cîte necurățenii.
  Ducerea de nas se cam termică oameni ai Terrei, reveniți-vă din letargie, dezmeticiți. Cumsecade îi încă greu să fim așa deodată, e încă o trecere spre corespunzător. Să-I fim în față și-ntre noi deasemenea, de fapt concomitent afla-vom ce ne trebuie. Deocamdată o mai sfîrîim așa în neștire cu nevoi și neputințe anapoda lumesc.
  Fără de EL și noi cum ar fi normal, că nici habar nu avem cum e aceea bine să ne fie.

3454.Ne-o creeat cîndva și ne are și acuma în grijă

  Ce n-o cam reușit EL în cadrul relațiilor SALE cu poporul ales de odinioară, acuma-s în aflare. Căi noi de apropiere, cu toate că actualele religii și credințe nu-L știu pe EL cum trebuie. Ci minciuni, aproximări, defăimări, intolerante între ele cam toate o apă și-un pămînt. Nelegiuirea la loc de cinste în neștire, neputințe cu toptanul, răutăți și urîte comportări.
  Între oameni trebuind să domnească buna înțelegere, toleranța măcar, conlucrarea demnă. Cumsecădenia dusă pînă-n pînzele albe, e foarte greu, dar să ne luptăm așa să fim. Știu din propria viață cît e de dificil a fi cum se vrea de SUS aicea jos între noi și încă nu-i. Știind și de EL corect, multe încă înghițîndu-ne EL nouă, că nu-L băgăm în seamă cu adevărat, ci de mîntuială.
  Ni se mai întorc și nouă, fiind Singurul în temă de răzbunări, că ne-o creeat cîndva și ne are și acuma în grijă.

3028.Rezultatele se vor înmulți în timp de te preocupi

  Pseudo credințele-s create prin silnicie, nedreptate practicate odinioară. Nici prin voință admisă tacit, nu-i corect, ci de la sine oricine poate crede ce vrea. În afara oricăror obligații, ci cum consideră fiecare și cînd e convins, nesilit. Libera alegere primează oricînd, și-n cazul SĂU și îndreptarea între oameni e nevoie. Altfel e degeaba și nu ține, credincios în fața LUI și netrebnic între oameni, nu-i corect.
  Și niciodată nu se va putea, ci corelarea binelui, bunului-simț cu aflarea LUI adevărată. Și de poți crede și să-L respecți necondiționat, cu adevărat demn și ferm, clar. Că nu-s îndrumări curente, clare acuma prin lume, se caută îndreptarea deocamdată. Între oameni s-o reușești și cu gîndul la EL, vei fi îndrumat la timp, simțind tu singur alegerea.
  Nu vei fi de izbeliște, fii încredințat de dorești sincer și rezultatele se vor înmulți. În bine, util și chiar frumos de te preocupi în timp cu răbdare și voință.

2323.Cu cîți oameni convenabili LUI, pe cadre unice

  Să continuăm ale SALE incrustate fapte de odinioară din scrieri străvechi. Cînd se preumbla cu cîți oameni convenabili LUI, prin acele cadre unice de ne atins de noi acuma. Nedrepți și unși de-a mîlului neghiobie fără EL, îndepărtați de cum s-ar cădea să fim. Cum ne tot dorește, dar în van, că noi nu-I putem continua a LUI treceri pe aici. Mai vechi, ori mai noi, nevrednici încă sîntem, doar înapoi o tot cotim. Vrerea vieții, nu-nainte, cum ne cere, fiind neputincioși din fiere.
  Continuarea a LUI dorință pentru noi ar însemna, îndreptarea noastră între noi. Cumsecade să ne ajutăm unii pe alții, continuu în bine mereu, liberi de constrîngeri. Hîde și neghioabe, ci spre frumos, bine și util, cum ni se cere, vrem. Și de-a LUI Putere să-L știm fără tăgadă, nu ca niște nedrepți ce încă sîntem. Corectîndu-ne comportarea veche, ce-i pe-o ureche, revenindu-ne cum se cuvine. Nu numai nouă să ne fim din fire, cum vrea EL și noi vom învăța fiind vremea aceea.