3955...Disperată situația în care am catadicsit a ajunge.

  E o mare problemă a tuturora așa îndepărtați de viața preconizată SUS pentru noi oamenii Pămîntului. E de o oarecare caznă înspre un firesc propriu fiecăruia în raport cu EL și noi ăștialalți. Deci e vorba de a ne strădui, nu-i comodă, ci greoaie aflarea căi de comuniune cu EL pentru fiecare. Singur singurel sincer în fața SA să ne dezmeticim a fi competitivi, oameni cu adevărat.
  Cum sigur nu am fost niciodată și-i de pornit o dată roata lumii ăștia cum ni-i datul. Și uitata-m cam dintotdeauna cum de a-I face față, că dos ne încă pricepem de minune. Să ne fie rușine și să-I cerem pentru început iertarea uitată, nu știm de noi împreună cu EL mai defel. Guvernați de neputințele lumești în nesăbuințe pline, nu-n firescul uman, demn, adevărat cumsecade.
  Da ni-i disperată situația în care am catadicsit a ajunge fără de EL cum ne trebuie.