4337..Cînd se va pune problema.

  Natura, mediul înconjurător, ansamblul Pămîntului, ființa asta nedeslușită încă de om, supusă LUI mai dihai decît noi. Ăștea tare în grija SA, dar lăsați să ne dezmeticim acătării, și încă nu-i chip, că sîntem încă destul de departe. De a-L înțelege pe EL pe noi și natura ce ne însoțește pentru a nu fi chiar singuri pe Pămînt, adică să nu vedem mai nimica.
  Ci o oarecare însăilare de existență foarte diversă, ce credem că ni-i concurentă, nu, ea își are traseul ei cum încă nu-l știm. Noi cu pornire de SUS, în spirit și gîndire ca-n CER, dar lăsați aici pe jos ni se pare derizorie și-i doar o chestie de adaptare. Înspre un altfel de trai mai complex în continuare în conformitate cu cerințele SALE nouă a le urma cu precădere îndreptați.
  Corectați în multe mari și mărunte a-I fi competitivi și între noi cumsecade, ca și-n natură și nu numai cînd se va pune problema altfel.

2404.Călcîndu-ne pe inimă, să îndreptăm relele

  Că lumea-i frumoasă, mediul înconjurător ne încîntă cu de toate să ne bucurăm. Întorcînd și noi bunătate naturii și oamenilor din care sîntem, călcîndu-ne pe inimă. Să nu „vedem”  urîțenia și să îndreptăm relele cum putem mai corect implicați. Cu bunătate între oameni, e greu dar să ne îndoim nițel, răbdînd încă multe.
  Că și EL nouă ne iartă și mai multe. Căutînd egalitatea între oameni și dreptatea mai statornică să fie făcută mereu. Că nedreptatea o stat și încă stă de nu ne implicăm a o înlocui cu legea LUI dată nouă. Încă din Vechime, respectîndu-L și pe oameni, învățîndu-ne să fim buni unii cu alții.
  Să nu ignorăm munca, ci implicați cum se cuvine în dreptul nostru să ne facem datoria. Că astfel vom afla senzații și trăiri chiar romantice, învățînd viața dată. Conlucrînd înspre o devenire demnă între oameni, cum ni-i dat de SUS a fi cu toții. Să nu căutăm fuga de răspunderea de a fi oameni între oameni, așa ne vrea EL.