3926...Tot nu-L vor crede încă

  În așa neagră părăsire se consideră unii ne-o tot lăsat Dumnezeu, sătul de așa omenire. Neputincioasă la ale SALE cerințe și pornită aprig și șmecherește numai pe năzbîtii. Intolerabile SUS de aici pe Pămînt și lăsate să fie pedepsite amarnic și chiar cu moartea. Pecetluită neputința noastră de a-I fi înainte cum trebuie și-ntre noi așijderea.
  Ei nu-i așa, că EL ne-o urmărit continuu, ne simțind acei neaveniți de oriunde. Ci numai unii mai cu alegere de SUS știindu-L și-n această secetă de EL Cel Adevărat. Și doar neputința cu ale ei neghioabe închipuiri persistă-n așa nelegiute vremi ca ea. De nu le prea vine la socoteală unora pe sprînceană cînd îs în fața minunilor.
  Se dau învinși în convingerile lor tîmpe, mirați și nedumeriți, tot nu-L vor crede încă.