3983...Nu vom mai fi așa în greșeli ca încă azi.

  Într-adevăr religiile au căutat să se plieze nu pe cerințele SALE în mod deosebit. Ci-n folosul omului, făcînd abstracție cît s-o putut de EL și legea SA dată nouă. Spre urmare și nici gînd de încălcare, că-i bai și-i bai și azi cu toate că nu se vrea a ști corect. Dîndu-se vina pe cîte năzbîtii și nepriceperi, de fapt făcîndu-ne că nu pricepem.
  Cînd de fapt am fost avertizați mereu de EL prin diverse ziceri la timp, dar ne luate-n serios vreodată. Mai bine înstrăinați o ducem fiecare-n felul său, cam o trecut acea vreme. Și ne vrea îndărăt cumsecade alăturea să-I fim, nu chiar de pe acuma, dar vă informez. Să știți de ce aveți ce aveți cu viața, moartea, necazurile și Lipsa LUI nesimțită oare? dintre noi.
  Cu adevărat în vremea LUI nu vom mai fi așa-n greșeli ca încă azi, crezîndu-L corect.

3926...Tot nu-L vor crede încă

  În așa neagră părăsire se consideră unii ne-o tot lăsat Dumnezeu, sătul de așa omenire. Neputincioasă la ale SALE cerințe și pornită aprig și șmecherește numai pe năzbîtii. Intolerabile SUS de aici pe Pămînt și lăsate să fie pedepsite amarnic și chiar cu moartea. Pecetluită neputința noastră de a-I fi înainte cum trebuie și-ntre noi așijderea.
  Ei nu-i așa, că EL ne-o urmărit continuu, ne simțind acei neaveniți de oriunde. Ci numai unii mai cu alegere de SUS știindu-L și-n această secetă de EL Cel Adevărat. Și doar neputința cu ale ei neghioabe închipuiri persistă-n așa nelegiute vremi ca ea. De nu le prea vine la socoteală unora pe sprînceană cînd îs în fața minunilor.
  Se dau învinși în convingerile lor tîmpe, mirați și nedumeriți, tot nu-L vor crede încă.